IAIFO Zalău a ratat la privatizare şansa de a trăi 'visul american'
Una dintre întreprinderile reprezentative ale platformei industriale a Zalăului în vremea comunismului, cu aproape 7.000 de angajaţi înainte de 1989, Întreprinderea de Armături Industriale din Fontă şi Oţel (IAIFO), a ratat, la privatizarea de la sfârşitul anilor '90, şansa de trăi "visul american".
Compania americană Crane Valves a depus, la Fondul Proprietăţii de Stat, în 1996, o ofertă clară de cumpărare, însă cele două părţi nu au ajuns la nicio înţelegere, IAIFO fiind ulterior la un pas de a fi vândută pe bucăţi, la fier vechi.
Salvarea a venit în ultimul moment, după mai multe încercări de vânzare eşuate, de la Rominserv, parte a grupului Rompetrol, ce a achiziţionat, în 2004, partea de producţie a întreprinderii, cu 4,2 milioane de euro.
"Imediat după 1990, IAIFO a început o colaborare cu compania americană Crane Valves. Totul mergea foarte bine, mai ales că întreprinderea cumpărase, printr-un credit, o linie germană modernă de turnare, ce a costat circa patru milioane de euro, plus cheltuielile cu punerea ei în funcţiune. Fiind mulţumiţi de colaborarea cu noi, iar IAIFO fiind în plin proces de privatizare, americanii au depus la FPS, în 1996, o ofertă clară de cumpărare. Americanii promiteau asigurarea unei pieţe de desfacere pentru o producţie de 25 de milioane de euro, în condiţiile în care, ulterior, producţia maximă a fost de 12-14 milioane de euro. Nu ştiu exact din ce motive, dar oferta nu s-a concretizat, iar de aici se trag toate ponoasele", rememorează Vasile Pop, fostul şi actualul lider de sindicat al fabricii, istoria "visului american".
Mai exact, creditul luat pentru linia de turnare nu a mai putut fi achitat, investiţia nu a mai fost de folos pentru că americanii au renunţat la colaborarea cu IAIFO, iar datoriile au crescut de la an la an. Astfel, la 31 decembrie 2003, fabrica înregistra pierderi totale de 175 de miliarde de lei, iar datoriile totale se ridicau la 645 de miliarde de lei, depăşind de patru ori capitalul social al societăţii. Pentru că întreprinderea a fost lansată de două ori la privatizare, fără a se înregistra vreo ofertă pentru preluarea sa, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), ce deţinea 89% din pachetul de acţiuni, a decis, în 2004, lichidarea voluntară a societăţii.
După ce mai întâi s-a reuşit vânzarea unor active din afara fluxului de producţie (cantina, casa de oaspeţi, bază sportivă), în urma licitaţiei deschise cu strigare, din data de 29 septembrie 2004, organizate de lichidatorul SC Maestro SRL Constanţa, firma desemnată pentru a derula procedura de lichidare voluntară a SC IAIFO SA Zalău, a fost achiziţionată şi platforma industrială, de către firma Rominserv SA Bucureşti, pentru suma de 175,525 miliarde de lei.
IAIFO Zalău a fost înfiinţată în anul 1969, fiind specializată în proiectarea, fabricarea şi comercializarea unei game largi de armături industriale din fontă şi oţel, precum şi de supape de siguranţă cu arc.
"Prima şarjă de oţel, dacă bine îmi amintesc, a fost turnată în 1970. Până în 1990, producţia s-a vândut atât pe plan intern, cât şi la export, în principal în fostele ţări din blocul comunist. Se produceau robineţi industriali pentru instalaţii de apă, fostele CET-uri, petrochimie şi chiar pentru centrala atomică de la Cernavodă. Vremurile de glorie au fost prin 1985-1990", povesteşte Vasile Pop.
Dacă la înfiinţare existau doar două secţii, în 1990, anul în care s-a consemnat şi recordul de personal (7.800 de angajaţi), activitatea se desfăşura în nouă secţii, existând şi o divizie de investiţii de circa 300 de persoane.
"În 1989 aveam 7.800 de angajaţi, după care, datorită unei legi date în 1990, prin care se stimula angajarea celor ce nu aveau un loc de muncă, au mai venit aproape 1.000 de oameni. Dintre aceştia unii au plecat apoi voluntar, pentru că şi-au dat seama că nu era ceea ce căutau astfel că am ajuns din nou pe la 7.000 de angajaţi. Prima reducere serioasă de personal a fost în 1997, când au fost disponibilizaţi 900 de muncitori, iar un an mai târziu încă 1.100 de persoane. În 2002-2003 au mai fost două reduceri de personal de mai mică amploare. Au plecat atunci circa 300-400 de oameni", precizează Vasile Pop.
Cu puţin timp înainte ca fabrica să fie cumpărată de cei de la Rominserv, mai exact în septembrie 2004, toţi cei care mai lucrau, adică 1.260 de angajaţi, au fost trimişi în şomaj. Două luni mai târziu, întreprinderea şi-a redeschis porţile, sub noua denumire, Rominserv Valves IAIFO Zalău, 479 de persoane fiind reangajate.
La începutul lunii noiembrie 2004, Rominserv Valves IAIFO şi-a redeschis oficial porţile şi şi-a reluat activitatea, cu un număr de 479 de angajaţi. Conform datelor furnizate de Departamentul de Comunicare şi Relaţii Publice al Grupului Rompetrol, Rominserv Valves IAIFO - punct de lucru al companiei Rominserv -, este unul din cei mai importanţi producători locali de armături industriale. Compania, care are momentan 500 de angajaţi, este specializată în proiectarea, fabricarea şi comercializarea produselor din fontă şi oţel, pentru diverse utilizări în domeniul petrolier, petrochimic, transport gaze, centrale termice, reţele de distribuţie apă.
În anul 2008, cifra de afaceri a fost de 12,5 milioane de dolari, în creştere cu 17% faţă de anul 2007 (10,66 mil. dolari) şi cu 80% faţă de 2005 (6,95 milioane dolari).
Cu o experienţă de peste 40 de ani, Rominserv IAIFO a devenit un exportator constant de produse de calitate, 30% din cifra de afaceri fiind realizată din exporturi în ţări precum Marea Britanie, Olanda, Germania, Franţa, Italia, Austria, Ungaria, Grecia, Indonezia, Australia.
Valoare investiţiilor realizate în perioada 2004-2008 se ridică la 4,2 milioane de dolari, din care aproximativ 1,2 milioane de dolari investiţii de mediu, respectându-se astfel normele europene de prevenire şi control integrat al poluării.
Nu în ultimul rând, trebuie precizat că în cadrul punctului de lucru din Zalău sunt produse staţii mobile de distribuţie carburanţi, până în acest moment fiind produse 158 de staţii Expres şi 70 de staţii Interne.
