Human Rights Watch cere Chinei ratificarea acordului pentru drepturile omului

Cu ocazia celei de-a 15-a aniversări a semnării de către guvernul chinez a Acordului Internaţional pentru Drepturile Civile şi Politice (AIDCP), Human Rights Watch a trimis o scrisoare liderului chinez, Xi Jinping, şi preşedintelui Congresului Naţional al Poporului, Zhang Dejiang, pentru a îndemna guvernul chinez să ia măsuri pentru a ratifica Acordul Internaţional asupra Drepturilor Civile şi Politice, fără alte întârzieri.

Human Rights Watch (HRW) este o organizaţie nonguvernamentală care monitorizează şi raportează asupra drepturilor omului în aproximativ 90 dintre ţările lumii.

Statele aderate la AIDCP încearcă să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, care includ protecţii împotriva tratamentelor ilegale în detenţie şi a proceselor nedrepte şi includ dreptul la liberă asociere şi exprimare, precum şi libertăţi politice. Până în prezent, 167 din cele 193 de state membre ale ONU fac parte din AIDCP.

Human Rights Watch consideră că nu mai există motive credibile pentru a se amâna ratificarea Acordului. Poziţia guvernului chinez a fost mult timp aceea că “pregăteşte condiţiile pentru ratificare”, dar fără a se dedica vreodată unui termen limită. În luna mai a anului 2004, premierul Wen Jiabao a afirmat că China se pregăteşte pentru a ratifica AIDCP “cât de curând posibil.

"HRW a fost încurajată când primul Plan Naţional al Chinei de Acţiune pentru Drepturile Omului (2009-2010) a identificat pregătirea pentru ratificarea AIDCP ca un obiectiv dar este îngrijorată că această aspiraţie este în mod vizibil absentă din următorul Plan Naţional de Acţiune pentru Drepturile Omului (2012-2015). HRW a fost de asemenea încurajată când China a acceptat recomandările numeroaselor guverne pentru a ratifica AIDCP în timpul primei sale Evaluări Periodice Universale la Consiliul ONU Drepturile Omului în februarie 2009. Totuşi, cu fiecare an care a trecut fără un progres către ratificare, se pare că determinarea Chinei de a ratifica acordul a devenit tot mai discutabilă", se arată în scrisoare.

Cetăţenii chinezi au simţit diferenţa majoră între semnare şi ratificare şi au cerut guvernului să ratifice acordul internaţional.

În februarie 2013, 120 de savanţi, avocaţi şi jurnalişti au semnat o petiţie cerând Congresului Naţional al Poporului să ratifice AIDCP. În iulie 2013, aproape 100 de rezidenţi şi Shanghaiului au semnat o scrisoare comună, cerând guvernului să ratifice de asemenea acordul.

În plus, doar în virtutea semnării AIDCP, guvernul chinez este silit să nu acţioneze în moduri care încalcă obiectivele şi scopurile Acordului. Totuşi, încălcările AIDCP rămân endemice în China şi, deşi statul a adăugat în Constituţie angajamente pentru protejarea drepturilor şi a adoptat o legislaţie cheie, legea şi practica chineză în general nu reuşeşte să garanteze drepturile la libertatea de exprimare, asociere, religie, mişcare, dreptul de a nu fi torturat sau închis în mod arbitrar, şi dreptul de a fi judecat de un tribunal independent şi imparţial.

Ratificarea AIDCP şi implementarea garanţiilor sale în legislaţia chineză ar plasa China pe drumul unei îmbunătăţiri substanţiale a situaţiei sale a drepturilor civile şi politice. Unele zone ce ar beneficia în mod special de pe urma adoptării AIDCP includ următoarele:

• Guvernul chinez execută anual mai mulţi oameni decât orice altă ţară din lume; aproximativ 3.000 de oameni au fost executaţi doar în 2012. În anii recenţi, guvernul chinez a făcut eforturi pentru a reforma căile prin care aplică practica executării, reducând numărul de crime care permit această pedeapsă şi mandatând Tribunalul Suprem al Poporului să revizuiască sentinţele la moarte înainte ca acestea să fie executate. Dar, cazuri precum cel al vânzătorului ambulant din Shenyang, Xia Junfeng, executat în septembrie 2013 în ciuda unor clare încălcări în desfăşurarea unui proces corect, arată că astfel de reforme înseamnă foarte puţin atunci când nu există procese drepte în tribunalele chineze. AIDCP stipulează că, dacă se aplică pedeapsa cu moartea, statul trebuie să facă aceasta doar pentru cele mai grave crime, să nu încalce alte protecţii impuse de Acord şi că cei condamnaţi la moarte să aibă oportunitatea de a cere amnistiere sau comutare a pedepsei. Totuşi, China continuă să condamne oameni la moarte, incluzând pentru crime non-violente, şi în absenţa unor procese drepte. O mare parte dintre ţările lumii au concluzionat că este o pedeapsă crudă şi inumană şi au abolit deja această practică.

• Folosirea detenţiei arbitrare rămâne răspândită în China, în ciuda interdicţiilor din Constituţia chineză cu privire la “privarea ilegală a ... libertăţii persoanei”. Deşi un oficial chinez a anunţat în ianuarie 2013 că, până la sfârşitul anului, guvernul “nu va mai folosi” sistemul administrativ de detenţie cunoscut sub numele de Reeducare prin Muncă (RPM) – una dintre cele câteva forme de detenţie declarate de ONU ca fiind arbitrare – puţine detalii au ieşit la iveală cu privire la progresul făcut în această direcţie. Media de stat a raportat că unele lagăre RPM au fost transformate în centre de reabilitare forţată pentru dependenţii de droguri, un alt sistem de detenţie arbitrară în care deţinuţii nu au acces la procese pentru a contesta dovezile aduse împotriva lor. “Închisorile negre”, secrete şi ilegale, sunt încă folosite fără vreun efort oficial pentru a se opri această practică.

• Există restricţii severe în privinţa participării politice deoarece China duce lipsa alegerilor libere şi disputate cerute de AIDCP şi rămâne un stat condus de un singur partid. Persoanele care au încercat să îşi exercite acest drept, fie înscriindu-se ca şi candidaţi independenţi pentru congresele locale populare controlate de stat sau prin organizarea unor partide politice independente de Partidul Comunist Chinez, suferă deseori represalii serioase. În Hong Kong, deşi votul universal este promis în Legea Fundamentală şi guvernul chinez a susţinut că un astfel de vot “ar putea fi” permis începând cu anul 2017, guvernul din Hong Kong încă nu a anunţat un termen limită concret pentru a se îndrepta către o democraţie adevărată. Între timp, oficialii din Beijing au indicat în 2013 că guvernul central va menţine controlul asupra procesului de nominalizare şi că doar candidaţii pro-China vor fi susţinuţi ca şi lideri de vârf ai Hong Kong-ului.

• Guvernul chinez continuă să folosească mijloace răspândite de restricţionare a libertăţii de exprimare a oamenilor. Mass media rămâne sub controlul ferm al guvernului, în timp ce Internetul este puternic cenzurat şi filtrat. Guvernul a instituit de asemenea “înregistrări cu nume real” pentru a descuraja divulgarea de informaţii pe Internet şi penalităţi pentru cei care îndrăznesc să încalce restricţiile impuse asupra limbajului şi discuţiilor online. Cei care scriu despre reforme democratice sau care critică guvernul sunt deseori pedepsiţi, aşa cum s-a întâmplat cu activistul Chen Wei din Sichuan care a primit 9 ani de închisoare pentru “incitare la subminarea puterii de stat”, sau aşa cum a fost cazul lui Xianbin Liu care acum serveşte o pedeapsă de 10 ani pentru acelaşi delict.

Human Rights Watch cere că ratificarea, fără rezerve, a AIDCP să fie prezentată de către guvern în Congresul Naţional al Poporului ca o chestiune de prioritate şi ca guvernul să îşi anunţe intenţia de a face acest lucru mai târziu în această lună în cadrul viitoarei sale Evaluări Periodice Universale. În încercările sale de a se alătura Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, China a promis “că va lucra cu restul comunităţii internaţionale pentru a proteja şi promova mai bine drepturile omului în China”. "Nu există o cale mai bună de a demonstra un astfel de angajament decât ratificarea AIDCP", conchide scrisoare organizaţiei Human Rights Watch semnată de Sophie Richardson, Director pentru China al Human Rights Watch.