Hu Jintao şi stârvul limbajului de partid

La începutul noului an, diferiţi lideri ai lumii au ţinut discursuri. În decembrie, la Osawatomie, Kansas, preşedintele Obama afirma: "În America, suntem mai puternici împreună atunci când toată lumea se angajează în fair-play, când toată lumea acţionează şi îşi aduce contribuţia într-un mod corect."

Preşedintele taiwanez Ma Ying-jeou: "Lăsaţi libertatea, democraţia, justiţia, civilizaţia şi flacăra compasiunii să continue să existe în inima generaţiei următoare."

Declaraţia lui Hu Jintao, şeful Partidului Comunist Chinez (PCC), suna în felul următor: "Ridicaţi steagul ideologiei socialiste în stil chinezesc şi utilizaţi ideile lui Deng Xiaoping şi ale celor Trei Reprezentări [contribuţia ideologică a lui Jiang Zemin] pentru a asigura o profundă dezvoltare ştiinţifică."

Se pare că el repetă neobosit aceleaşi jargon pe care fiecare generaţie de lideri de partid l-au folosit în trecut. Acest lucru se datorează în parte educaţiei lui Hu şi mediului în care a crescut.

În ediţia din 6 octombrie 1964 a People's Daily, exista un articol care cita discursul studentului de la Universitatea Tsinghua, Hu Jintao. Într-un discurs scurt de câteva sute de cuvinte, Hu Jintao, în vârstă de 22 de ani, l-a menţionat pe "înţeleptul preşedinte Mao" şi "ideile marelui Mao Zedong" de 11 ori. Cu toate acestea, cea mai impresionantă frază a discursului a fost, "Trebuie să eliminăm de pe faţa pământului sistemele întunecate de exploatare."

Trecutul său ajută la explicarea motivului pentru care Hu nu poate să vorbească la fel ca liderii ţărilor normale, oameni ca Obama sau Ma Ying-jeou. Însă este totuşi necesară o explicaţie mai profundă.

Cartea "Dizolvarea Culturii Partidului" discută despre modul în care PCC utilizează limbajul.

Oamenii folosesc limbajul pentru a-şi aminti lucruri, a schimba informaţii, a descrie o experienţă, dar şi pentru a educa generaţiile mai tinere. Limbajul este parte a culturii şi este, de asemenea, un purtător al culturii.

După ce PCC a preluat puterea, el a văzut cultura tradiţională chineză drept cel mai mare obstacol în calea regimului său.

Ca parte a eforturilor PCC de a distruge cultura tradiţională chineză, el s-a folosit de propagandă, sistemul de învăţământ, ziare, radio, TV şi filme, precum şi de şedinţele de partid, documente şi mişcări politice pentru a crea nenumărate cuvinte noi şi noi forme de a exprima cultura propriului partid – toate acestea în scopul înlocuirii culturii tradiţionale a Chinei. Dicţionare, cărţi şi alte instrumente au fost folosite pentru a standardiza aceste expresii ale culturii Partidului.

Poporul chinez îşi trăieşte viaţa de zi cu zi prin intermediul limbajului creat de PCC, dar el nu este conştient de asta. De fapt, mulţi cred că limba utilizată în prezent este rezultatul dezvoltării naturale.

Dar prin decenii de regim totalitar şi de propagandă, PCC nu numai că a schimbat modul în care poporul chinez gândeşte, dar a schimbat forţat şi limba chineză.

Limbajul partidului este de fapt un dialect politic.

Limbajul partidului serveşte ca un element de identificare. Membrii PCC pot judeca dacă cineva face parte din PCC şi gradul de identificare al unei persoane cu PCC, prin discursul său.

Din acest punct de vedere, nu numai Hu Jintao, dar toţi liderii PCC ţin astfel de discursuri de partid în cadrul întâlnirilor publice. Dacă nu o fac, ei nu sunt priviţi ca fiind "unul dintre noi" (membri ai PCC), ceea ce ar putea pune capăt carierei lor politice.

De exemplu, Wen Jiabao îşi exprimă frecvent o parte din opinii fără a folosi limbajul partidului. Deşi acest lucru nu i-a pus capăt carierei politice, el a alarmat deja şi a jignit alţi membri ai PCC.

Pe 1 ianuarie 2012, revista PCC, Qiushi, a publicat articolul "Observaţi corect starea morală a societăţii noastre." Acest articol l-a criticat anonim pe Wen Jiabao, pentru că a afirmat că China se confruntă cu un "declin moral." A fost a patra oară când părerile lui Wen privind declinul moral au fost criticate în mass-media condusă de PCC.

Atâta timp cât există PCC, limbajul partidului va continua să existe, la fel ca imaginea lui Mao agăţată în Piaţa Tiananmen sau rămăşiţele sale mumificate.

Pe 31 octombrie 1961, corpul lui Stalin a fost înlăturat din mormântul lui Lenin. Soldaţii i-au aruncat corpul într-o groapă, într-un colţ al Kremlinului. Întregul proces a durat doar câteva minute.

Cred că în viitorul apropiat, corpul lui Mao va fi aruncat de către poporul chinez, în acelaşi fel cum au făcut ruşii cu corpul lui Stalin.

Atunci, limbajul partidului va fi aruncat împreună cu el.