Hacking-ul regimului chinez dă naştere la reacţii din partea americanilor

Partidul Comunist Chinez întreprinde acţiuni de hacking în Statele Unite de peste un deceniu, dar abia recent această problemă a atras atenţiea publică şi este susţinută de parlamentari.

Problema a fost împinsă în lumina reflectoarelor de publicarea recentă a unui raport detaliat întocmit de firma de securitate cibernetică Mandiant, care a arătat o infiltrare masivă în sistemele informatice americane a unei unităţi a Armatei de Eliberare a Poporului (AEP).

Raportul a stârnit imediat la Washington discuţii privind modul în care ar trebui să se răspundă la aceste acţiuni.

De exemplu, în programul "Această Săptămână" a reţelei ABC News de duminica trecută, Mike Rogers, preşedintele Comitetului Informaţiilor Interne, a declarat că armata chineză este în spatele atacurilor "fără nicio urmă de îndoială". Acesta a pledat pentru negarea vizelor hackerilor la nivel individual.

La scurt timp după ce raportul de 60 de pagini al Mandiant a fost făcut public, administraţia Obama a publicat un document cu privire la protejarea proprietăţii intelectuale (deşi nu a fost menţionată China).

Niciun oficial din administraţie nu a vorbit public despre ce fel de acţiune ar putea demara Statele Unite împotriva armatei de hacking a regimului chinez - deşi se vehiculează o mulţime de idei.

Un curent de atitudine, care pentru o lungă perioadă de timp a fost cel dominant, precizează că guvernul trebuie pur si simplu să vorbească mai mult cu China şi să convingă regimul că este în interesul său să nu mai trimită spioni cibernetici în sistemele informatice americane.

"Am observat în ultima săptămână o coaliţie care se formează în guvern, mediul de afaceri şi opinia publică. Ceea ce sper, este că acest lucru îi va da guvernului SUA o efecienţă mai mare în discuţiile cu China, pentru a aprofunda dialogul astfel încât să se refere şi la Armata de Eliberare a Poporului", a declarat Christopher Johnson, expert pe China în cadrul Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale, după o întrunire recentă la Washington.

Dacă AEP ar putea fi adusă la masa discuţiilor, sau dacă şi-ar lua angajamentul să oprească acţiunile de hacking - lucru negat cu vehemenţă de Partidul Comunist - ar constitui o deschidere, aceasta este o altă problemă.

Administraţia s-a angajat într-un dialog cu Republica Populară Chineză de ani de zile cu privire la atacurile cibernetice, cu toate acestea intruziunile au ajuns la un punct culminant anul trecut.

Unul dintre aforismele experţilor de securitate a reţelei, uneori atribuit lui Dmitri Alperovici, fondator al firmei de securitate CrowdStrike, precizează că "Există două tipuri de companii prospere: cele care ştiu că au fost hack-uite şi cele care nu ştiu încă".

Experţii estimează că zeci de miliarde de dolari în domeniul proprietăţii intelectuale au fost deturnate de către hackerii chinezi, care au pătruns în comunicaţiile de think tanks, ziare, birouri guvernamentale, universităţi, precum şi toate soiurile de corporaţii.

Având în vedere prejudiciul imens care a fost deja provocat, o altă abordare a problemei relevă faptul că timpul pentru discuţii a trecut, iar acum e timpul pentru ca Statele Unite să facă ceva.

Ideea că Statele Unite ar trebui să riposteze, fie prin mijloace cibernetice fie prin alte mijloace, în încercarea de a forţa China să-şi ţină în frâu armata de hackeri, încă este controversată.

"Problema este că atunci vei intra într-o campanie dinte-pentru-dinte, un loc unde nimeni nu vrea să fim", a declarat Johnson. În plus, acesta a adăugat: "Noi nu facem aceste lucruri. Noi nu comitem spionaj economic".

Jurnalistul şi autorul privind problemele de securitate, Ralph Peters, a scris într-un articol de opinie în New York Post, că guvernul american are "capacităţi uimitoare, bine controlate, de a răspunde pedepsind atacurile cibernetice. Avem inteligenţa. Avem obiectivele. Dar niciodată ordinea".

Acesta a adăugat: "jucând în apărare nu-i opreşti. Chinezii nu se vor da înapoi până când nu vor simţi durere. Durere serioasă".

De asemenea, ca reacţie, William C. Triplett, un vechi analist al Chinei şi autor, a scris recent "Înclinându-te în faţa Beijing-ului". Nu-i poţi spune regimului chinez pur si simplu "te rog opreşte-te", a explicat acesta, "dacă nu adaugi acestui lucru hohote de râs în fundal".

În conformitate cu opinia lui Triplett, problema care se pune este de a răspunde într-un mod care să atragă atenţia liderilor de partid de top şi să-i facă să oprească hacking-ul, fără a se depăşi linia, astfel încât să aibă loc o escaladare serioasă a disputei sau comiterea actelor de sabotaj.

Eforturile Chinei au rămas până în prezent la nivelul de spionaj: colectarea de proprietate intelectuală cu care să stimuleze dezvoltarea economică în China. Dar, împreună cu furtul de tehnologie, agenţiile de spionaj ale Partidul Comunist îşi procură instrumentele high-tech pentru a duce un război adevărat. Unele rapoarte indică faptul că în cadrul altor atacuri, China a încercat să obţină acces la furnizorii sistemelor de control pe calculator ale infrastructurilor importante din Statele Unite ale Americii - iar analiştii precizează că penetrarea ar putea fi utilizată, de exemplu, şi pentru a paraliza reţelele electrice din SUA, în scenariul unei lupte adevărate.

O problemă critică pentru Triplett în luarea în considerare a oricărui fel de represalii ar fi aceea de a nu perturba cetăţenii din China - dar vizarea regimului este cu totul altă discuţie.

Aceasta conduce la o varietate de alte idei pline de culoare despre cum să forţeze mâna factorilor de decizie ai Partidului Comunist din China: negarea vizelor, închiderea birourilor consulare (sub masca "administrării" pe termen lung), investigaţii fiscale intruzive şi simultane în companiile majore chineze din Statele Unite ale Americii, scurgeri de informaţii despre încălcările drepturilor omului conduse de partid, sau să facă dificile imigraţia şi acţiunile în domeniul bancar pentru fiii şi fiicele liderilor de partid. Toate aceste metode au menirea să vizeze în mod direct Partidului Comunist şi interesele cadrelor de top ale acestuia, fără a expune publicul larg la niciun fel de rău.

Logica prioritară a relaţiilor dintre SUA şi Republica Populară Chineză, de la relaţiile normalizate ale lui Nixon din 1972, a fost una de "angajament". Baza acestui punct de vedere este faptul că Republica Populară Chineză va beneficia de faptul că va fi integrată în ordinea internaţională stabilită - cu presupunerea implicită ca interesele sale se aliniează, de asemenea, cu această ordine.

"Actualul cadru nu funcţionează. Angajamentul a creat exact lucrul pe care am căutat să-l evităm, adică un regim agresiv, beligerant chinez", a declarat Gordon G. Chang, un autor şi consultant privind China. "Trebuie să întoarcem foaia".

Republicanul Eliot Engel din New York, democrat de seamă din cadrul Comitetului de Afaceri Externe al Camerei Reprentanţilor a apărut, de asemenea, în programul recent al ABC News, alături de Mike Rogers. Acesta a declarat că, după confruntarea unei serii de oficiali chinezi cu dovezi de hacking "aceştia au evitat răspunsul".

Chang a ajuns la afirmaţia des citată de James R. Lilley, un celebru agent american CIA şi ulterior diplomat în China "Nu vei primi nimic de la ei, decât dacă îi presezi". Care este cel mai eficient tip de presiune este o chestiune supusă dezbaterii. Dar până acum, discuţiile nu au fost suficiente, a precizat Chang.

"Oamenii din Washington încă mai doresc să atragă regimul, iar aceştia cred că aceste măsuri ar submina capacitatea noastră de a avea relaţii de cooperare", a declarat Chang. "Dar, în opinia mea, ele ar ajuta, deoarece chinezii trebuie să simtă durere înainte să fie dispuşi să aibă relaţii normale".