Guvernarea prin inteligenţă artificială: Cea mai mare tiranie fără tragere la răspundere

Nu este un secret că instituţiile globaliste sunt obsedate de Inteligenţa Artificială (AI) ca de un fel de profeţie tehnologică. Ele o tratează ca şi cum ar avea un potenţial aproape supranatural şi susţin adesea că orice inovaţie industrială şi socială semnificativă din viitorul apropiat îşi va datora existenţa AI.

Forumul Economic Mondial citează AI ca fiind unica alternativă a ascensiunii a ceea ce ei numesc "a patra revoluţie industrială". În opinia membrilor forumului (WEF) lui Klaus Schwab, nu poate exista niciun progres uman fără influenţa algoritmilor AI, ceea ce face ca aportul uman să devină aproape depăşit.

Această iluzie este adesea promovată de propagandiştii globalişti. De exemplu, aruncaţi o privire la viziunea rezumată a lui Yuval Harari, membru al WEF, care crede de fapt că AI are o capacitate creativă care va înlocui imaginaţia şi inovaţia umană. Nu numai atât, dar Harari a susţinut în mod constant în trecut că AI va conduce lumea mult mai bine decât ar putea-o face vreodată fiinţele umane.

Exemplele lui Harari privind creativitatea AI ar putea părea o naivitate extremă pentru mulţi dintre noi, dar el ştie exact ce face când prezintă în mod eronat capacităţile algoritmilor. Jocuri precum şahul şi Go sunt jocuri de tipare restricţionate de reguli, există doar un număr limitat de permutări ale acestor tipare în orice scenariu dat, iar AI este pur şi simplu mai rapidă în a le identifica decât majoritatea oamenilor, deoarece pentru asta este proiectată de creatorii de software.

Acest lucru nu este diferit de rezolvarea unei ecuaţii matematice. Doar pentru că un calculator este mai rapid decât tine nu înseamnă că este "creativ".

Există o mare diferenţă între automatizarea cognitivă şi autonomia cognitivă. Inteligenţa artificială este pur şi simplu automatizare. Va juca jocurile pentru care este programată şi va învăţa să le joace bine, dar nu va avea niciodată o revelaţie într-o zi şi nu va crea un joc nou şi unic de la zero, decât dacă este codificată pentru a face acest lucru.

AI nu se va distra niciodată jucând acest nou joc pe care l-a creat şi nici nu va simţi bucuria de a împărtăşi acel joc cu alţii, aşa că de ce s-ar deranja? Nu va căuta niciodată să aducă contribuţii lumii mai mult decât este preprogramată să o facă.

Totuşi, modul în care globaliştii promovează AI este foarte tactic. Atunci când Harari susţine că mulţi oameni vor face parte din "clasa inutilă" odată ce AI va prelua economia, el face aluzie la o altă ideologie globalistă bazată pe elitism - transhumanismul.

Scopul transhumanismului este de a îmbina într-o bună zi corpurile şi minţile umane cu tehnologia şi AI, iar doar un grup limitat de oameni va avea resursele necesare pentru a realiza acest lucru (globaliştii).

Vă este teamă că veţi face parte din "clasa inutilă"? Ei bine, dacă răzbeşti, cerşeşti şi serveşti toate capriciile establishmentului elitist, atunci poate că vei fi suficient de norocos să primeşti implanturi care să îţi permită să interacţionezi cu AI, iar atunci viitorul tău loc de muncă şi "utilitatea" vor fi asigurate. Nu sună frumos?

Dar, ca toate viziunile narcisiştilor, există iluzii de dumnezeire şi apoi există realitatea.

Continui să am îndoieli serioase că AI va fi vreodată legitim autonomă sau legitim benefică pentru umanitate în vreun fel, dincolo de capacitatea de a calcula rapid în cadrul unor reguli matematice. Analiza rapidă a datelor poate fi utilă în multe domenii ale ştiinţei, dar nu este cu adevărat o dovadă de inteligenţă autonomă, iar algoritmii pot fi predictivi, dar nu mai predictivi decât fiinţele umane care privesc aceleaşi date statistice. Nu există nimic impresionant în ceea ce priveşte inteligenţa artificială, dacă ne gândim la cât de puţin realizează de fapt.

AI este o jucărie, un truc de salon, nu o entitate vie cu observaţii şi concluzii independente. Şi, cu siguranţă, nu este o fiinţă asemănătoare unui zeu capabilă să ne copleşească cu ambrozie ştiinţifică sau să construiască o civilizaţie perfectă. Prevăd că o societate dependentă de AI va stagna de fapt şi va rămâne prinsă în stază, fără să inventeze niciodată ceva cu adevărat valoros şi fără să progreseze.

Va fi preocupată doar de omogenizare: fuziunea oamenilor cu algoritmul. Acolo se vor îndrepta TOATE energiile societăţii.

Ca punct de referinţă pentru a înţelege de ce AI este supraestimată, tot ce trebuie să facem este să ne uităm la comportamentul programelor de AI precum ChatGPT. S-a descoperit în numeroase ocazii că algoritmul conţine prejudecăţi politice extreme, înclinate întotdeauna spre extrema stângă, inclusiv prejudecăţi bazate pe credinţe care nu sunt susţinute în niciun fel de dovezi ştiinţifice.

Interesant este că ChatGPT va afişa uneori chiar un răspuns aparent ostil la concepte conservatoare sau la fapte incomode. Robotul va nega apoi că oferă opinii personale, chiar şi atunci când răspunsurile sale sunt în mod constant pro-stânga.

Cum este posibilă părtinirea politică a unui software, dacă nu a fost programat pentru a afişa această părtinire? Inteligenţa artificială nu este obiectivă şi nici creativă, ci pur şi simplu va regurgita opiniile sau prejudecăţile personale ale celor care au creat-o şi care au proiectat modul în care procesează datele.

Spre deosebire de un adolescent uman tipic, care caută să adopte convingerile sociale sau politice opuse ale părinţilor săi pentru a se diferenţia, AI nu îşi va vopsi niciodată metaforic părul în albastru, nu îşi va pune piercing în nas şi nu se va autoproclama vegană - va face întotdeauna ceea ce vor creatorii săi să facă.

Un alt exemplu al acestei dinamici este arta AI, care, în esenţă, fură proprietăţile stilistice ale numeroşilor artişti umani introduşi în baza sa de date şi le copiază. Deşi imitaţia ar putea fi considerată cea mai înaltă formă de linguşire, nu este acelaşi lucru cu creativitatea.

Acest lucru ar putea să nu sune ca o mare problemă atunci când vine vorba de un simplu chatbot sau de realizarea de desene animate. Dar, este o problemă masivă atunci când începem să vorbim despre AI care influenţează politicile sociale şi guvernamentale.

Globaliştii susţin că AI va fi peste tot: în afaceri, în şcoli, în operaţiunile corporative, în întreprinderile ştiinţifice şi chiar în cadrul guvernului. Ea TREBUIE să conducă totul. De ce? Ei nu spun cu adevărat de ce, în afară de a face promisiuni vagi privind progrese incredibile şi beneficii de neimaginat până acum. Până în prezent, nu au existat inovaţii profunde produse de AI, dar presupun că propagandiştii pro-AI vor spune că epoca de aur este "chiar după colţ".

Utilizările pentru AI sunt cu adevărat limitate la a ajuta oamenii cu sarcini simple, dar există totuşi un cost. O maşină care se conduce singură ar putea fi grozavă pentru o persoană care are un handicap fizic, dar poate fi, de asemenea, o cârjă care convinge o populaţie să nu înveţe niciodată să conducă singură.

Prin extensie, AI este, în multe privinţe, ULTIMA cârjă care duce la tirania supremă. Dacă oamenii sunt convinşi să cedeze procesele umane normale şi oportunităţile de luare a deciziilor în favoarea automatizării, atunci ei şi-au cedat libertăţile în schimbul comodităţii.

Mai important, dacă algoritmilor li se permite să dicteze o mare parte din alegeri şi concluzii, oamenii nu se vor mai simţi responsabili pentru acţiunile lor. Indiferent de consecinţe, tot ceea ce vor trebui să facă pentru tot restul vieţii lor va fi să îşi spună că au urmat doar sugestiile (sau ordinele) AI.

AI devine o formă de conştiinţă externă colectivizată, o busolă morală artificială pentru mintea colectiv (hive mind).

Dar cine va controla cu adevărat această busolă morală şi cine va controla deciziile a milioane de oameni? Va fi AI sau elitele din spatele cortinei care manipulează algoritmul?

Pentru mulţi oameni, probabil că acest lucru sună ca un SF. Da, au existat multe închipuiri fictive despre cum ar arăta lumea în umbra AI - aş recomanda filmul francez "Alphaville" ca fiind una dintre cele mai exacte predicţii despre ororile AI şi ale tehnocraţiei. Cu toate acestea, ceea ce avertizez aici nu este un viitor teoretic îndepărtat, ci este deja aici.

Acestea sunt obiectivele flagrante ale globaliştilor la vedere, cu un strat de zahăr pentru a le face mai acceptabile. Am scris despre motivaţiile elitelor şi despre veneraţia lor pentru AI în articolul meu "Artificial Intelligence: A Secular Look At The Digital Antichrist" ("Inteligenţa Artificială: o privire seculară asupra Antihristului Digital"). Acel articol s-a concentrat pe motivaţiile filosofice care îi fac pe globalişti să dorească AI.

În acest articol, doresc să subliniez problema guvernării AI şi modul în care aceasta ar putea fi făcută să atragă masele. Pentru a realiza viitorul distopic pe care globaliştii şi-l doresc, ei trebuie să convingă încă un mare procent din populaţie să aplaude AI şi să o îmbrăţişeze.

Confortul de a avea un sistem care ia decizii dificile în locul nostru este un factor evident, aşa cum am menţionat mai sus. Dar, guvernarea AI nu înseamnă doar eliminarea opţiunilor, ci şi eliminarea informaţiilor de care am putea avea nevoie pentru a fi suficient de educaţi pentru a face alegeri.

Am văzut acest lucru recent cu restricţiile privind pandemia de Covid-19 şi cu conlucrarea dintre guverne, mass-media corporativă şi mass-media socială. Algoritmii au fost utilizaţi pe scară largă de conglomeratele media de pe Internet, de la Facebook la YouTube, pentru a întrerupe fluxul de informaţii care ar putea fi contrare naraţiunii oficiale.

În unele cazuri, cenzura a vizat persoane care pur şi simplu au pus întrebări pertinente sau au prezentat teorii alternative. În alte cazuri, cenzura a vizat în mod categoric date dovedite ca fiind reale şi care contraveneau politicilor guvernamentale.

O multitudine de afirmaţii guvernamentale cu privire la originile Covidului, purtarea măştii, lockdown-uri şi vaccinuri s-au dovedit false în ultimii ani şi, cu toate acestea, milioane de oameni încă mai cred orbeşte în povestea originală, deoarece au fost bombardaţi cu ea non-stop de către algoritmi. Ei nu au fost niciodată expuşi la informaţii contradictorii, aşa că nu au putut niciodată să ajungă la propriile concluzii.

Din fericire, spre deosebire de roboţi, inteligenţa umană este plină de anomalii - oameni care acţionează pe baza intuiţiei şi a scepticismului pentru a pune la îndoială afirmaţiile preconcepute sau fabricate. Lipsa informaţiilor contrare provoacă imediat suspiciune pentru mulţi, iar acest lucru este ceea ce guvernele autoritare refuză adesea să înţeleagă.

Marea promisiune pe care globaliştii o susţin în numele AI este ideea unui stat pur obiectiv, un sistem social şi guvernamental fără prejudecăţi şi fără conţinut emoţional. Este ideea că societatea poate fi condusă de gândirea maşinilor pentru a "salva fiinţele umane de ele însele" şi de propriile lor slăbiciuni. Este o promisiune falsă, deoarece nu va exista niciodată o inteligenţă artificială obiectivă şi nicio inteligenţă artificială care să înţeleagă complexitatea dezvoltării psihologice umane.

În plus, visul globalist al AI nu este condus de aventură, ci de frică. Este vorba despre frica de responsabilitate, frica de merit, frica de inferioritate, frica de luptă şi frica de libertate. Cele mai mari realizări ale omenirii sunt admirabile pentru că sunt realizate cu încărcătură emoţională, nu în ciuda acesteia. Acel conţinut emoţional este cel care ne inspiră să ne adâncim în necunoscut şi să ne depăşim temerile.

Guvernarea AI şi o societate integrată de AI nu ar fi altceva decât o acţiune disperată de negare a necesităţii luptei şi a voinţei de a învinge.

Globaliştii sunt mai mult decât fericiţi să ofere o cale de ieşire din luptă, şi o vor face cu AI ca imagine a bunăvoinţei lor. Tot ce va trebui să faceţi este să vă schimbaţi libertăţile şi poate şi sufletul în schimbul faptului că nu va trebui să vă confruntaţi niciodată cu teroarea pură a propriilor gânduri tăcute. Unii oameni, din păcate, cred că acesta este un schimb echitabil.

Elitele vor prezenta AI ca fiind marele arbitru, mijlocitorul pur şi logic al căii corecte, nu doar pentru naţiuni şi pentru populaţii în general, ci pentru fiecare individ în parte.

Cu algoritmul acceptat în mod fals ca fiind infailibil şi pur şi simplu imparţial, elitele pot conduce lumea prin intermediul creaţiei lor fără chip, fără niciun control - pentru că pot pretinde că nu ele iau deciziile, ci AI.

Cum poate cineva să pună la îndoială sau chiar să pedepsească o AI pentru că a greşit sau a provocat un dezastru? Şi, dacă se întâmplă ca AI să ia toate deciziile sale în favoarea agendei globaliste, ei bine, acest lucru va fi tratat ca o simplă coincidenţă.