Grecii îşi retrag banii şi fac provizii de alimente în faţa derivei politice

Grecii aşteaptă alegerile generale, de duminică 17 iunie, fără mai speranţe, pregătindu-se de ce-i mai rău. S-au grăbit să-şi scoată banii din bancă, şi-au făcut provizii de alimente şi urmăresc cu atenţie criza generală din zona euro. Planul de austeritate nu mai are niciun susţinător, chiar şi conservatorii din Noua Democraţie, proeuropeni şi susţinători ai îndeplinirii angajamentelor, spun că vor renegocia planul care a fost semnat, notează vineri ziarul El Pais.

Tăierile impuse de creditori (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional) s-au dovedit o spirală a recesiunii. Cu cât se taie mai mult cheltuielile cu cât se răresc mai mult resursele şi este mai greu de plătit datoria. Statul a strâns în ultimul an fiscal, mai 2011- mai 2012, cu 19,4 miliarde de euro mai puţin decât în cel anterior şi cu 660 mai puţin decât avea prevăzut. Grecia a făcut ceea ce i s-a cerut: şi-a redus deficitul primar cu 2,4 miliarde, dar obiectivul era de 4,2 miliarde. Iar când la deficit se adaugă şi rata dobânzii, chiar şi în condiţiile anulării unei părţi a acesteia, obiectivele nu mai pot fi atinse. Noile alegerile anticipează un scenariu mai incert decât cel din luna mai. Susţinătorii şi detractorii planului de austeritate sunt la egalitate în sondaje.

Potrivit datelor publicate marţi de Ministerul de Finanţe, statul nu mai poate plăti decât salariile funcţionarilor şi pensiile restul, de la medicamente şi ajutoare sociale şi până la construcţii publice obligatorii, rămân în aşteptare. Chiar şi aşa banii ajung numai până în iulie. Peste o treime din locurile de muncă s-au refugiat în economia subterană, iar în urma reducerii salariilor cu 25 la sută, munca la negru a crescut constant. Nu se miră nimeni atunci că oamenii îşi retrag banii din bănci. Potrivit surselor bancare, circa 800 de milione de euro sunt scoşi zilnic din conturi: schimbaţi în dolari, sau obligaţiuni germane, transferaţi în case de economii sau băgaţi la saltea. Alte surse cifrează sumele retrase la jumătate.

Totuşi, deşi patru din cinci greci spun că preferă rămânerea în euro, ei sunt neîncrezători în menţinerea uniunii monetare: cine are aduce banii acasă şi face provizii de alimente, în caz că situaţia explodează. Senzaţia generală este că alegerile sunt o pierdere de timp şi că nu există soluţie. Nimeni nu a întrunit majoritatea în mai şi se tem de un nou fiasco. Ce se va întâmpla dacă 'premiul' de 50 de mandate, pentru partidul cel mai votat, nu va ajunge pentru formarea unui guvern? Vor fi alte alegeri? Vor cere creditorii o dictatură tehnocrată? Se va face apel cineva la armată? Nu ştie nimeni. Atât Noua Democraţia cât şi Syriza sunt sigure de victorie. Deşi nu ar trebui, având în vedere 'mişmamuşirile' pe care le-au făcut pentru a atrage voturile celor nehotărâţi. Noua Democraţie, fidelă dintotdeauna rigorii economice, europenismului şi respectării angajamentelor, întoarce acum foaia şi spune că 'protocolul' sau planul de austeritate, semnat de fostul guvern, 'face imposibilă achitarea datoriei' şi anunţă o 'renegociere amicală' cu partenerii europeni şi FMI.

Lucru propus şi de liderul Syriza care vrea renegociere, dar şi un 'program de creştere', fără să spună de unde va scoate banii pentru investiţii publice, reîntregirea salariilor, achitarea pensiilor şi ajutoarelor sociale, trunchiate de planul de austeritate. Sondajele arată o egalitate de voturi pentru Noua Democraţie şi Syriza. Atât dreapta cât şi stânga speră totuşi într-o schimbare favorabilă grecilor. Ţara lor este cea mai afectată din zina euro, dar mai sunt şi altele care aşteaptă la rând să fie salvate. Acum există opţiunea intervenţiei 'a la carte', odată cu ajutorul acordat băncilor spaniole şi până şi germanii au ajuns la concluzia că moneda comună şi jumătate de secol de construcţie europeană se poate nărui. Ideea combinării austerităţii cu stimulente de creştere (cu preţul devalorizării euro şi a creşterii inflaţiei) nu mai este o excentricitate a populistului AlexTsipras, ci o propunere formală a preşedinţilor Franţei şi SUA.