Grandomania comunistă generează tensiuni. Noul mega-baraj al Chinei stârneşte temeri de război al apei în India

India se teme că un mega-baraj chinez planificat să fie construit în Tibet va reduce debitul de apă al unui râu major cu până la 85% în sezonul secetos, potrivit a patru surse familiare cu situaţia şi unei analize guvernamentale văzute de Reuters, ceea ce a determinat Delhi să accelereze planurile pentru propriul baraj, pentru a atenua efectele.

Guvernul indian ia în considerare încă din anii 2000 proiecte pentru a controla fluxul de apă din gheţarul Angsi din Tibet, care susţine peste 100 de milioane de oameni din aval, în China, India şi Bangladesh. Însă planurile au fost împiedicate de rezistenţa puternică, uneori violentă, a locuitorilor din statul de graniţă Arunachal Pradesh, care se tem că satele lor vor fi inundate şi modul de viaţă distrus de orice baraj.

În decembrie, China a anunţat că va construi cel mai mare baraj hidroelectric din lume într-un district de graniţă, chiar înainte ca râul Yarlung Zangbo să intre în India. Aceasta a declanşat temeri la New Delhi că rivalul său strategic de lungă durată – care are unele revendicări teritoriale în Arunachal Pradesh – ar putea folosi controlul asupra râului ca armă. Râul îşi are originea în gheţarul Angsi şi este cunoscut în India sub numele de Siang şi Brahmaputra.

În mai, cea mai mare companie hidroelectrică din India a mutat materiale pentru studiu, sub protecţia poliţiei înarmate, în apropierea unui amplasament potenţial al barajului multifuncţional Upper Siang, care ar deveni cel mai mare baraj al ţării, dacă va fi finalizat. Oficialii indieni de rang înalt au organizat de asemenea şedinţe pentru accelerarea construcţiei în acest an, inclusiv una convocată în iulie de biroul prim-ministrului Narendra Modi, potrivit a doua surse care au vorbit sub protecţia anonimatului pentru a discuta chestiuni sensibile.

Îngrijorările Delhi au fost descrise într-o analiză guvernamentală indiană (nedatată) privind impactul barajului chinez, ale cărei detalii Reuters le-a verificat cu patru surse şi le raportează pentru prima dată.

Beijingul nu a publicat planuri detaliate despre construcţia barajului, dar analiza s-a bazat pe studii anterioare realizate de instituţii afiliate guvernului indian, precum Comisia Centrală pentru Apă, şi a luat în considerare dimensiunea estimată a proiectului chinez, care a demarat în iulie şi va costa aproape 170 miliarde USD.

Delhi estimează că barajul chinez va permite Beijingului să devieze până la 40 miliarde metri cubi de apă – puţin peste o treime din cantitatea primită anual într-un punct-cheie de frontieră, potrivit surselor şi documentului. Impactul ar fi deosebit de acut în lunile fără muson, când temperaturile cresc şi pământurile devin aride pe suprafeţe vaste din India.

Proiectul Upper Siang ar atenua acest efect, având o capacitate de stocare proiectată de 14 miliarde metri cubi, permiţând Indiei să elibereze apă în sezonul secetos. Asta ar putea însemna că marele oraş regional Guwahati, dependent de agricultură şi industrie cu consum ridicat de apă, ar vedea o reducere a aprovizionării cu 11%, potrivit surselor şi documentului – faţă de 25% dacă barajul indian nu ar fi construit.

Proiectul ar putea, de asemenea, să reducă riscul ca Beijingul să elibereze torente devastatoare de apă în aval, au spus sursele.

Dacă barajul se află la nivelul minim de retenţie – când apa este stocată la mai puţin de 50% din înălţime – ar putea absorbi complet orice surplus de apă eliberat în urma unei avarii a infrastructurii chineze, potrivit documentului şi surselor. India ia în considerare o propunere de a menţine 30% din baraj gol în permanenţă pentru a face faţă unor creşteri neaşteptate, au spus două dintre surse.

Un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a declarat că proiectele hidroelectrice „au trecut prin cercetări ştiinţifice riguroase privind siguranţa şi protecţia mediului şi nu vor afecta negativ resursele de apă, ecologia sau geologia ţărilor din aval”.

„China a menţinut întotdeauna o atitudine responsabilă faţă de dezvoltarea şi utilizarea râurilor transfrontaliere şi a avut o comunicare şi cooperare de lungă durată cu ţări din aval, precum India şi Bangladesh”, a adăugat purtătorul de cuvânt.

Biroul lui Modi şi ministerele indiene responsabile de apă şi afaceri externe nu au răspuns întrebărilor Reuters. Compania hidroelectrică de stat NHPC nu a oferit nici ea un comentariu.

Ministerul indian de Externe a declarat că diplomatul de top S. Jaishankar şi-a exprimat îngrijorările în cadrul unei întâlniri cu omologul său chinez pe 18 august. Un adjunct al lui Jaishankar a spus de asemenea parlamentarilor, în august, că guvernul implementează măsuri pentru a proteja vieţile şi mijloacele de trai ale cetăţenilor din regiunile aflate în aval, inclusiv construirea barajului.

India a fost ea însăşi acuzată de Pakistan – aliat al Chinei, cu care a avut un scurt conflict în mai – că foloseşte apa ca armă. Delhi a suspendat anul acesta participarea la un tratat de împărţire a apei din 1960 cu Islamabad şi ia în considerare devierea cursului altui râu esenţial departe de vecinul său din aval.

Un tribunal internaţional a decis că India trebuie să respecte acordul, însă Delhi susţine că panelul nu are jurisdicţie.

Dezvoltare sau distrugere?

Când muncitorii NHPC au adus materiale de studiu în apropierea satului Parong, în mai, localnicii furioşi le-au avariat utilajele, au distrus un pod din apropiere şi au jefuit corturile poliţiştilor trimişi să păzească operaţiunea.

Mulţi dintre aceştia sunt membri ai comunităţii Adi din Arunachal, care trăiesc din culturile de orez, portocale şi lime dulce, în dealurile şi văile acoperite de ceaţă, hrănite de râul Siang.

Sătenii au instalat posturi de observaţie improvizate pe drumurile regionale pentru a bloca accesul muncitorilor NHPC. Acest lucru i-a forţat pe agenţii de securitate să parcurgă kilometri pe jos, adesea pe timp de noapte, pentru a ajunge la amplasamentul barajului.

Cel puţin 16 sate Adi ar urma să fie înghiţite de zona de acumulare a barajului, afectând direct aproximativ 10.000 de persoane, potrivit a doua surse. Liderii comunităţii spun că peste 100.000 de oameni vor fi afectaţi în total.

„Cardamomul, orezul, jackfruitul şi perele pe care le cultivăm pe acest pământ ne ajută să ne educăm copiii şi să ne întreţinem familia. Vom lupta împotriva barajului până la moarte”, a spus Odoni Palo Pabin, un comerciant Adi şi mamă a doi copii.

Barajul are sprijinul şefului guvernului din Arunachal, membru al partidului lui Modi, care a numit proiectul chinez „o ameninţare existenţială”.

Proiectul va „asigura securitatea apei şi va oferi moderarea inundaţiilor pentru a contracara orice creşteri potenţiale de apă”, a declarat guvernul statului într-un comunicat, adăugând că în iunie a decis să poarte discuţii detaliate privind despăgubirile cu familiile ce ar putea fi afectate de baraj.

Parlamentarul Alo Libang, un Adi care reprezintă o zonă ce ar fi inundată de proiectul indian, a spus că el crede că localnicii ar putea fi convinşi să se mute dacă ar primi despăgubiri generoase.

NHPC are planuri să cheltuiască peste 3 milioane USD pentru educaţie şi infrastructură de urgenţă pentru a stimula relocarea sătenilor, au spus trei surse, citând instrucţiuni din partea biroului lui Modi.

Ca semn de progres, trei sate din zonă au fost de acord recent să permită oficialilor NHPC să desfăşoare lucrări legate de baraj, potrivit guvernului din Arunachal şi a zeci de localnici.

India are o istorie de mişcări activiste împotriva marilor baraje, care au încetinit uneori aceste proiecte cu ani de zile sau le-au forţat să fie reduse.

Chiar dacă barajul Upper Siang va fi aprobat, ar putea dura un deceniu pentru a fi construit după începerea lucrărilor, potrivit a patru surse. Asta înseamnă că proiectul ar fi probabil finalizat după cel chinez, care, conform Beijingului, ar urma să înceapă să producă energie în prima jumătate a anilor 2030.

Întârzierea face ca proiectul indian să fie vulnerabil pe durata construcţiei, dacă Beijingul eliberează brusc apă în timpul sezonului musonic, declanşând o viitură care ar putea distruge barajele temporare, au spus două dintre surse.

Experţi internaţionali şi activişti Adi au avertizat, de asemenea, că construirea de mari baraje în Tibetul şi Arunachalul seismice ar putea spori riscurile pentru comunităţile din aval.

Barajul chinez „este construit într-o zonă cu seismicitate ridicată şi într-o zonă care se confrunta cu fenomene meteo extreme”, a spus Sayanangshu Modak, expert în relaţiile hidrografice India–China de la Universitatea din Arizona.

„Astfel de fenomene extreme declanşează alunecări de teren, alunecări de noroi, ruperea lacurilor glaciare. Asta ridică îngrijorări legate de siguranţă barajului... este o preocupare foarte legitimă şi India ar trebui să poarte un dialog cu China”, a adăugat el.