Gazele de şist făcute cadou pe şest celor de la Chevron

Dincolo de efectele nocive pentru mediu pe care le poate avea procedura de fracturare hidraulică, exploatarea gazelor de şist nu va aduce României nici un câştig. Acordul netransparent de concesiune către Petrom a fost făcut pe şest în condiţiile dictate de Chevron. Cât despre independenţa energetică, s-ar putea să cumpărăm gazele noastre de şist de la americani, în locul importurilor de la ruşi.

Acestea au fost principalele concluzii ale unei lungi dezbateri intitulate ”Problematica exploatării gazelor de şist din perspectiva siguranţei naţionale”, care a fost organizată de Fundaţia pentru apărarea cetăţenilor împotriva abuzurilor statului (FACIAS) şi găzduită de Parlamentul României.

Evenimentul desfăşurat (simbolic nu?) în Sala Drepturilor Omului a reunit într-o majoritate covârşitoare adversari ai exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică, de la activişti ai grupului civic de la Bârlad care a scos în stradă 8.000 de oameni, până la deputaţi şi senatori de Bârlad, Bihor şi Bucureşti. De partea cealaltă câţiva geologi şi un singur reprezentant al autorităţilor care au decizia în privinţa exploatării gazelor, directorul general al ANRM, Dorin Cojocaru. Reprezentanţii guvernului, ai Ministerului Mediului şi agenţiilor de mediu au lipsit arătând cât de mult le pasă de o problemă care preocupă cu adevărat mulţi cetăţeni. La fel au lipsit şi stimabilii domni de la Chevron care au preferat să ia parte doar la dezbaterea unde s-a prezentat doar punctul lor de vedere în aula generoasă a Academiei Române. Oricum nu le-ar fi plăcut ce ar fi auzit.

Discuţia a fost pe alocuri inflamată, cu multe întreruperi a unui vorbitor de către altul care avea ceva de comentat, dar a atins nişte puncte importante, chiar vitale aş spune. În ce măsură concesionarea către Chevron a unor perimetre unde se bănuieşte că s-ar găsi gaze de şist este în interesul naţional? Ce câştigă concret românii din această exploatare? Şi care este impactul asupra mediului?

Afrodita Iorgulescu, profesor la ASE, a subliniat foarte bine că în Constituţie se prevede exploatarea resurselor naturale în interes naţional, acestea fiind în proprietatea poporului. Iorgulescu a argumentat că prin concesiune aceste resurse sunt înstrăinate fără niciun beneficiu pentru populaţia locală şi pentru ţară ca atare, în sensul că Chevron ne poate vinde propriile noastre gaze sau poate face ce vrea cu ele, în proporţie de 100%. În trecut, resurse strategice precum aurul şi petrolul erau exploatate doar prin formula companiilor mixte în România, în care statul deţinea majoritatea acţiunilor. Exista un contract de împărţire a producţiei. ”Pentru o ţară săracă ca România este avantajoasă împărţirea producţiei, nu concesiunea prin care toată producţia revine companiei Chevron”, a explicat Iorgulescu. Răspunsul directorului ANRE că este vorba doar despre explorare, neştiidu-se dacă există cu adevărat gaze de şist, este prea puţin credibil având în vedere că Chevron a cerut introducerea a anumitor clauze în contract.

Pe lângă faptul că statul a optat pentru redevenţe în bani care sunt simbolice în loc să opteze pentru varianta în natură, concesionarea către Chevron mai ridică o problemă din perspectiva faptului că legea petrolului se ocupă doar de gazele convenţionale, neincluzându-le pe cele neconvenţionale de şist.

În privinţa riscurilor de mediu pe care le presupune fracturarea hidraulică, şeful ANRM nu a reuşit să furnizeze argumente credibile care să demonstreze că nu va fi poluată pânza freatică cu substanţe chimice şi nu a clarificat unde vor fi deversate cantităţile mari de apă folosite. Argumentul că se sapă la mari adâncimi (peste 3.000 de metri) şi nu se ajunge la pânza freatică sau că sondele nu vor fi plasate în localităţi nu sunt prea solide.

În plus, niciunul dintre adepţii fracturării n-a explicat de ce această metodă a fost interzisă în Franţa, Irlanda şi Bulgaria, iar în Germania a fost introdus un moratoriu.

Iorgulescu a concluzionat că ”aşa-zisa independenţă energetică va ascunde faptul că vom cumpăra gazele noastre neconvenţionale de la americani cu prăpăd ecologic, scăpând de importurile de gaze convenţionale de la ruşi”. În opinia ei, redevenţa în bani trebuia înlocuită măcar cu una în natură, iar acordul cu Chevron trebuie anulat pentru că este în afara legii petrolului.

Există rezerve foarte mari faţă de capacitatea decidenţilor de a valorifica o resursă naturală în interes naţional. De ce? Pentru că interesul naţional nu este definit şi nici urmărit, ci doar profitul imediat al unora. Procesul netransparent al concesiunii către Chevron arată şi el că se urmăreşte mai degrabă încălcarea interesului naţional pentru a apăra alte interese (private!).

Cât despre oamenii politici prezenţi, aproape toţi parlamentarii s-au declarat înrijoraţi de soarta cetăţenilor care i-au trimis acolo, a copiilor lor şi de cea a mediului. Ei vor să promoveze şi iniţiative în sensul blocării fracturării hidraulice.

Remus Cernea, ecologist şi fost consilier al premierului Ponta, a declarat că ”speră ca protestul să obţină susţinerea a cât mai mulţi politicieni pentru că proiectele industriale cu un impact atât de mare asupra mediului nu pot fi implementate decât după consultarea cetăţenilor”. În opinia sa, se pot găsi alternative verzi la exploatarea gazelor de şist precum biomasă, panouri solare, energie eoliană. ”Pentru o zonă eminamente turistică cum e Dobrogea, asemenea proiecte industriale ar avea un efect devastator”, a mai spus deputatul Partidului Verde.

La rândul lor, senatorii PNL de Bihor Valeriu Boeriu şi Petru Bodea au cerut introducerea unui articol nou în legea petrolului care să precizeze expres că gazele de şist nu sunt incluse în categoria gazelor convenţionale. Bodea consideră că guvernul trebuie să facă o lege specială pentru exploatarea gazelor de şist şi nu să se grăbească cu folosirea unei tehnologii ale cărei efecte asupra mediului sunt incerte. ”Există o problemă de secretizare şi de lipsă de transparenţă. Ponta repetă greşelile făcute de guvernul Boc. În baza cărui studiu de mediu a fost agreată concesiunea?”, se întreabă deputatul.

Şi deputatul Adrian Solomon a criticat faptul că ”guvernul are mare sete de cunoaştere, dar n-are chef de dezbatere, dovadă că n-a venit niciun reprezentant al său”. Solomon, care a fost coiniţiatorul unui proiect de lege pentru interzicerea explorărilor şi exploatărilor gazelor de şist prin fracturare hidraulică, respins însă de Senat, crede că cea mai bună soluţie este ca ”gazele de şist să rămână în pământ până se găsesc tehnologii de producţie curate”.

Gheorghe Minea, reprezentantul ONG-ului Ecocivica, a subliniat însă esenţa mult mai bine. El a început cu o întrebare retorică: Cine are în responsabilitate eventuale riscuri de mediu după terminarea exploatării? Aici este problema de fond: există rezerve foarte mari faţă de capacitatea decidenţilor de a valorifica o resursă naturală în interes naţional. De ce? Pentru că interesul naţional nu este definit şi nici urmărit, ci doar profitul imediat al unora. Procesul netransparent al concesiunii către Chevron arată şi el că se urmăreşte mai degrabă încălcarea interesului naţional pentru a apăra alte interese (private!).

De cealaltă parte, unii geologii şi ANRM insistă că singura modalitate de a vedea dacă există astfel de resurse este explorarea. ”Nu avem cunoştinţă de existenţa unor astfel de resurse în România. Pentru a face dovada existenţei lor avem nevoie de explorare-dezvoltare-exploatare. Dar în faza de explorare nu se execută decât operaţiuni cu sonde verticale din care se extrag carote (eşantioane) şi se duc la cele mai bune laboratoare ale lumii în vederea testării dacă au gaze în compoziţie. În faza de dezvoltare, sondele sunt puse în afara localităţilor”, susţine Cojocaru. În opinia sa, legislaţia de mediu românească este mai strictă decât cea europeană. Cât despre desecretizarea acordului cu Chevron, aceasta se va produce atunci când compania îşi va dori acest lucru. Activiştii anti-fracturare susţin însă că Chevron a lăsat să se înţeleagă că statul român decide în această privinţă.

Oricum mulţi dintre participanţi au fost de acord cu concluzia economistului Ilie Şerbănescu, care a afirmat că ”problema gazelor de şist va fi rezolvată pe şest de guvernul României pentru că în România se face politică, nu economie iar raportul nostru cu SUA este de vasalitate”. În opinia sa, România nu se va alege cu nimic din exploatarea gazului de şist, decât cu probleme de mediu. Mai mult, Şerbănescu consideră că ”încasările statului de 340 de milioane din redevenţe reprezintă cât se fură zilnic în România”.