Furtul tezaurului. Paleologu: Sunt sătul de oameni care îşi dau cu părerea fără să ştie despre ce vorbesc

Theodor Paleologu (Epoch Times România)
Andrei Pricopie
31.01.2025

Fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu a venit cu o serie de precizări, la Digi FM, pe tema celui mai nou scandal care a inflamat opinia publică - furtul Coifului de aur de la Coţofeneşti şi a brăţărilor dacice de la Muzeul Drents din Olanda.

Oana Zamfir (jurnalistă): Primul subiect pe care îl vom aborda este legat de istorie, de furt şi de mai multe detalii care multora le-au scăpat, iar dumneavoastră suntem convinşi că le aveţi. E în plină desfăşurare ancheta în dosarul obiectelor din Tezaurul Românesc, furate din Muzeul din Asen. Ce credeţi că e important ca noi să ştim despre coiful ăsta de la Coţofeneşti şi cele trei brăţări dacice?

Theodor Paleologu: Bun, tot citim formula coif dacic. E greşit. Şi în filmul lui Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea, pe post de Decebal, purta o imitaţie a acestui coif – e o pură aberaţie. Un asemenea coif nu este destinat purtării în luptă. Cel mai probabil, e un coif funerar. Şi cum ştim asta? Problema e că acest coif nu a fost găsit într-un context care să ne spună clar despre ce e vorba, însă poate fi comparat cu alte obiecte similare care au fost găsite în necropole. Deci, da, aproape sigur e vorba de un coif funerar.

Aşadar, ceea ce spune preşedintele Comisiei pentru Cultură e o aberaţie – dacă este un coif cu care se luptau dacii… nu, pentru că este de aur. Nu are cum să fie coif de luptă. În schimb, seamănă cu artefacte de pildă de la Agighiol, seamănă de asemenea cu coifuri din necropole macedonene, însă e o diferenţă. În mormintele regale din Macedonia, coifurile sunt de bronz, adică sunt coifuri care au servit în luptă, pe când ăsta sigur nu.

Şi a spune că este dacic chiar este o eroare. Lumea confundă lucrurile, pentru că la şcoală am învăţat despre geto-daci, numai că există un singur autor în antichitate care spune că geţii şi dacii vorbeau aceeaşi limbă. În rest, vorbim de arii foarte diferite… vorbim de o distanţă de câteva sute de ani în timp. Grecii vorbesc despre geţi, Herodot ne vorbeşte despre geţi, iar romanii vorbesc despre daci. E o altă epocă, o altă zonă şi obiectele sunt foarte diferite. Deci nu seamănă artefactele getice cu cele dacice.

Noi, când auzim despre geto-daci, ne bazăm pe o singură frază care se găseşte la Strabon şi care spune că geţii şi dacii vorbesc aceeaşi limbă. Atât. În mintea celor mai mulţi români există o mare confuzie, pentru că aşa am învăţat aceste lucruri. Noi o să avem un curs al unei arheoloage excelente, Anca Dan, despre traci şi, cu siguranţă, va vorbi despre orfevreria tracică, pentru că orfevreria tracică (lucrarea aurului) este într-adevăr extraordinară. Sigur că şi brăţările, şi coiful sunt remarcabile ca obiecte de orfevrerie.

Dar şi în zona asta s-a lucrat aurul încă dintr-o perioadă foarte veche, adică există necropola de la Varna, care conţine cele mai vechi obiecte de aur dintr-o necropolă, deci trebuie văzută în Bulgaria. Şi mai trebuie să ne destupăm puţin la minte, să ne uităm în jur. Iar coiful ăsta, cum vă spuneam mai devreme, este un coif funerar. Cel puţin, să fi fost get. Dar nu este un obiect despre care poţi să spui cu certitudine… e orfevrerie tracică, cu influenţe iraniene şi greceşti. Tocmai de-aia este atât de interesant. Iar brăţările dacice sunt dintr-o altă perioadă, secolul I î.Hr. şi secolul I d.Hr. Eu am avut şansa şi privilegiul de a duce înapoi în ţară una dintre aceste brăţări şi a fost, pentru mine, un moment foarte emoţionant.

Theodor Paleologu: În ceea ce priveşte partea detectivistică a întregii poveşti, nu mă pronunţ cum o fac alţii, cu foarte multă uşurinţă. Şi mai e problema vinovaţilor. Cine sunt vinovaţi? Şi sunt unii care vorbesc despre trădători, care trebuie denunţaţi şi aşa mai departe. Eu aş vrea să văd contractele, să văd cele trei contracte, pentru că expoziţia asta a circulat. Eu am văzut-o la Madrid în 2021 şi în 2022. Am văzut-o de două ori. După aia a fost la Roma, am văzut-o şi la Bucureşti. Este o expoziţie minunată. E bine că atât de mulţi vizitatori au putut-o vedea.

Însă trebuie văzut dacă pentru aceasta a treia expoziţie contractul a fost mai lax. Nu mi-e clar. Trebuie comparate contractele şi tocmai mi se pare că operaţiunea a fost extraordinar de bine pusă la cale. Adică nu m-aş grăbi să fac acuzaţii. Ştiţi foarte bine că n-am nicio apreciere pentru doamna Turcan. Şi v-am mai spus aproape că nu-mi mai vine să spun că am fost ministru al Culturii, când mă uit la ce oameni au ajuns să fie miniştri ai Culturii, absolut îngrozitor. Dar asta e o altă chestiune. Aici vorbim de contractele respective, dacă au fost bine făcute sau nu, dacă s-au respectat anumite reguli în materie de protecţie a patrimoniului. Şi nu mă grăbesc să-mi dau cu părerea.

Legat de ruşi, e un lucru interesant. Nu zic că are neapărat legătură cu ce s-a întâmplat. Tocmai Olanda a restituit Ucrainei obiecte de aur care proveneau de la un muzeu din Crimea. Şi Rusia a revendicat acele obiecte ca fiind ale ei. De altminteri, există o întreagă ideologie rusească legată de moştenirea şcitică - dacă sciţii sunt un mare imperiu şi că Rusia moşteneşte imperiul sciţilor. Există şi o dimensiune politică în această revendicare a unei moşteniri scitice.

Însă revin la ce vă spuneam. Olanda a restituit Ucrainei acele obiecte pe care le revendică Rusia. Nu spun că e o legătură între ele, dar e interesant că e vorba tot de Olanda. Văd că tot apare în chestiunile astea.

Vlad Craioveanu (jurnalist): Nu ştiu, au lucrat foarte bine cei care au furat coiful. Dacă aş fi statul România, aş angaja să recupereze şi tezaurul de la Rusia.

Theodor Paleologu: Trebuie văzut, dacă s-au luat măsurile fireşte de siguranţă în asemenea situaţie. Să ne înţelegem, au loc expoziţii peste tot în lume. Recent eram la Paris, era o expoziţie formidabilă la Muzeul Jacquemart André cu capodopere care provin de la Galeria Borghese de la Roma. Sau, anul trecut, era o expoziţie la Louvre cu capodopere de la Muzeul din Napoli. Se organizează expoziţii, e firesc să faci parte din acest circuit internaţional al expoziţiilor.

Singura întrebare este dacă în situaţia asta precisă, ministerul a procedat corect. Şi eu, ca fost ministru al Culturii, nu pot să mă pronunţ în mod categoric, pentru că nu am văzut contractele. Sunt sătul de oameni care îşi dau cu părerea fără să ştie despre ce vorbesc. Dar trebuie văzute exact contractele, dacă a greşit cumva cu ceva ministrul, dacă a greşit cumva cu ceva Ernest Oberlander. Astea sunt întrebările legitime.

Vlad Craioveanu (jurnalist): Bănuiesc că erau asigurate.

Theodor Paleologu: Da, evident. Dar asigurarea asta nu este suficientă, pentru că nu se măsoară în bani.

Theodor Paleologu: Ţipă acum tot felul de oameni şi fac acuzaţii, lansează tot felul de diatribe, dar nu au mişcat un deget când a fost vorba de achiziţionarea Cuminţeniei Pământului la un preţ foarte bun. Erau 10 milioane sau 11 milioane de euro, în timp ce Cuminţenia Pământului face mult mai mult. Şi atunci statul român nu a fost în stare să facă acest lucru. A încercat guvernul, dar nu suficient de hotărât. Liviu Dragnea a torpilat întregul proiect, pentru că pentru el nu avea alt interes decât cel politic. Deci să nu fim ipocriţi, să pretindem acum, dintr-o dată, că ne interesează foarte mult cultura.

Pentru că, dacă românii ar fi atât de interesaţi şi pasionaţi de cultură, s-ar vedea şi în numărul de vizitatori în muzee. Ori, nu e cazul – românii nu se duc la muzee, nu prea deschid o carte şi bugetul Ministerului Culturii este jalnic. Şi dacă tot vorbim despre Muzeul Naţional de Istorie, ar trebui să ne aducem aminte că, de foarte multă vreme, este închis, pentru că nu au fost bani pentru lucrări. Şi mai e încă ceva.

În 2003, Ministerul Culturii a semnat un contract cu o firmă, Romconstruct, care a dat o ţeapă absolut îngrozitoare. Când eram eu ministru, lucrările erau realizate în proporţie de sub 30%, iar sumele plătite erau de 12 ori mai mari decât cele din contract. E vorba de o ţeapă neruşinată. Problema care apare este a acestor firme de construcţii, care sunt arondate unor interese politice, şi nu vă ascund că două puşlamale din PDL au venit la mine să-mi spună să semnez pentru reluarea lucrărilor cu acea firmă.

Pentru că, aşa zicând, era nevoie de bani pentru partid. Ceva absolut îngrozitor. Şi, evident, n-am făcut acest lucru. Problema este că, sigur, s-a sistat colaborarea cu acea firmă absolut îngrozitoare, dar de atunci au trecut aproape 16 ani, 15 ani, şi muzeul este tot închis. Şi, dacă tot facem atâta tărăboi când se întâmplă o catastrofă, ar trebui să ne gândim la muzeul acesta şi la alte muzee din România. Pentru că situaţia este foarte proastă, cultura este dramatic subfinanţată.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor