Funeraliile lui Iliescu. Tismăneanu: E o frenezie revanşardă a fesenismului. Sărbătoare de strigoi. Carnavalul saltimbancilor
Politologul Vladimir Tismăneanu a făcut o serie de comentarii dure, pe pagina sa de socializare, în contextul funeraliilor de stat de care are parte fostul preşedinte Ion Iliescu. Le redăm mai jos.
"Asistăm, iată, la o dezlănţuire de abia mascate osanale. Este o frenezie revanşardă a fesenismului. Sărbătoare de strigoi. Carnavalul saltimbancilor în ale ţării. Nu e vorba doar de îngroparea unui intens controversat om politic. Avem de-a face măsluirea istoriei recente. Se îngroapă trecutul traumatic şi se născoceşte o naraţiune fără nicio legătură cu faptele reale. Total de acord cu Dan Tăpălagă: 'E insuportabil să vezi cum statul român dă onorul unui politician trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii'".
"Acum, cât se poate de sincer, crede cineva că aceste hiene îl jelesc realmente pe Ilici? Cine, guşile şi coroii? Tucii, turcii şi mamelucii? Spectacol macabru cu iz de folclor komsomolist. Ilici a fost, mai presus de orice, un propagandist plin de zel. A fost înamorat de 'nobilele idealuri'. Cinstit vorbind, aşa a trăit, aşa a murit. Dacă ar fi avut de ales, poate că ar fi preferat o înmormântare discretă la care să se intoneze 'Internaţionala'. Cel executat la ordinul său pe 25 decembrie 1989 a murit cântând 'imnul de luptă al proletariatului mondial'. În iunie 1990, Ion Iliescu le-a mulţumit minerilor pentru 'solidaritatea muncitorească'. Hai la lupta cea mare…"
"Mie unuia mi se pare că în aceste zile USR şi liderul sau Dominic Fritz adaugă o pagină la ceea ce-mi place să numesc istoria onoarei la români. Nimbul pe care unii se dau peste cap să-l suprapună amintirii lui Ion Iliescu este mai mult decât îndoielnic. În loc să tacă ruşinaţi, vedetele pesediste se răstesc impertinent ca şi cum am fi cu toţii loviţi de tembelism moral. Idolatrizarea postumă a celui acuzat de crime împotriva umanităţii este obscenă. Politic, moral, psihologic."
"Este un contrast frapant între MBN (Marele Bocet Naţional) al partidei secuputiniste, cu guşile, roncii şi coroii ei, pe de o parte, şi indiferenţă ori chiar indignarea marelui public, pe de alta. Aş fi curios ce rezultate ar oferi un sondaj legat de personajul în cauză. Oricum, fotografiile de la Cotroceni nu sugerează o stare de MSN (Mare Suferinţă Naţională)."
