A fost comunismul o idee bună aplicată greşit? Armand Goşu: Foarte "bună" a fost, a lăsat în urmă zeci de milioane de victime

Într-un episod al podcastului "Rezilienţa prin cultură", realizat de Cristian Pătrăşconiu, istoricul Armand Goşu a vorbit despre celebrul volum "Cartea neagră a comunismului", coordonat de istoricul francez Stephane Courtois.

Expertul în spaţul ex-sovietic a analizat rădăcinile ideologice şi consecinţele dramatice ale comunismului, a subliniat importanţa morală şi documentară a acestei lucrări şi a evocat experienţele sale directe din arhivele moscovite, accesibile pentru scurt timp cercetătorilor occidentali înainte de a fi închise.

Redăm mai jos schimbul de idei

Jurnalist: Vorbim despre "Cartea neagră a comunismului", cumva dăm târcoale, are o legătură directă. E foarte important să menţionez că această carte, coordonată de Stephane Courtois, are în ediţia românească şi o adendă despre sistemul represiv comunist din România, alcătuită sub egida Fundaţiei Academia Civică şi coordonată de Romulus Rusan şi, de asemenea, în mod excepţional, are o anexă fotografică, Represiunea şi rezistenţa din România comunistă în imagini, pe care o datorăm lui Dorin Dobrincu, colegul lui Armand Goşu, în materia revizuirii ştiinţifice şi a adăugirii acestui volum.

Armand Goşu, a fost comunismul o idee bună, dar aplicată greşit? Ştii că se tot spune asta.

Armand Goşu: Foarte bună a fost, a lăsat în urmă zeci de milioane de victime. Ideile bune chiar aplicate greşit? Nu, nu. Nu poţi să zici că a fost o idee bună. De la început a fost o teorie de instaurare a unei dictaturi, metode teroriste. Manifestul Partidului Comunist – este pe faţă acolo şi după aia au dezvoltat. Cu această rădăcină filozofică, la care s-a adăugat nihilismul rusesc, narodnicismul rusesc. Nu putea să dea, au pus din toate şi normal că a ieşit o bombă.

Jurnalist: Acolo şi în China.

Armand Goşu: Iar omul care a jucat un rol fundamental în crearea ei e totuşi Lenin. În momentul în care se instaurează puterea bolşevică, nu ai marxism, ai marxism-leninism. Pentru că el practic rescrie cu totul regulile marxismului. Adică după ce că marxismul era criminal din prima fază, îl altoieşte cu terorism rusesc, terorism născut în mişcarea narodnicistă rusă.

Şi e foarte bine explicat în carte. E unul dintre puţinele locuri în care vezi clar ramificaţiile. Nu te ia, cum să spun, că sunt interpretabile. Cartea asta, mai ales în momentul în care a apărut, şi generaţia mea a fost masiv influenţată de ea. Vezi că există firul ăla etic care a dispărut. Am teoretizat scrierea istoriei în aşa fel încât practic am scos tot acest fir din ea – şi mai ales scriem istorie aşa, de dragul de a mai publica ceva, şi oricum nu ne citeşte nimeni...

Jurnalist: E o carte cu un compas moral inclus.

Armand Goşu: Asta e important pentru că altfel ajungi la... uite-te la ce se întâmplă acum în America, unde nu mai contează nimic, unde cu cât eşti mai cinic, cu atât eşti mai cool, mai pe val. Ori ce facem? Ne întoarcem undeva într-o societate, să inventăm o societate în care toată lumea se bate cu toată lumea?

Jurnalist: Tu îţi aminteşti când l-ai cunoscut prima dată pe Stephane Courtois?

Armand Goşu: Da, eram la Sighet. Mă ştiu de foarte mulţi ani cu Stephane Courtois şi nu doar cu el, şi cu Nicolas Werth. După aceea i-am cunoscut şi la Paris şi sigur că-s mai apropiat de Werth pentru ca el s-a ocupat de Uniunea Sovietică.

Avantajul acestei cărţi şi al acestei echipe de autori este că... la puţini ani după ce ei au cercetat în arhivele moscovite, arhivele s-au închis. Deci, ar trebui să asistăm la o voltă masivă, politică majoră în Rusia, o redemocratizare, însoţită de o redeschidere a arhivelor, arhive care să fie vizitate de alte echipe de cercetători din Occident, care să poată scrie cărţi...

Jurnalist: De o asemenea magnitudine, etică – apăsăm încă o dată – morală şi profesională.

Armand Goşu: Dar şi documentară, pur şi simplu. Werth a mai scos două-trei cărţi de pe urma cercetărilor lui din anii ’90. Deja în ’97 mergeam acolo şi am cerut un dosar pe care îl văzusem cu un an în urmă. Nu notasem filele foarte exact. Pur şi simplu mi s-a părut deosebit de interesant, am început să traduc, notam şi pe margini, n-am mai scris, că am trecut de la o filă la alta – erau vreo 40 de file. Şi ca să pot să citesc cum trebuie, a trebuit să mă întorc la dosar, dar nu mai era. Au spus: "Ştiţi, că la noi au fost nişte scăpări în anii ’93, ’94. Prea multe dosare au fost date, trebuia să fim mai atenţi".

Jurnalist: Prea mult adevăr, cum ar veni, nu?

Armand Goşu: Da, şi le-au închis. După care, la partea Comintern România era o problemă. Trebuia să te duci să găseşti succesorul Partidului Comunist Român, să-mi dea de la Bucureşti o hârtie că am voie să citesc documentele produse de ei. Or, aici chiar ai o problemă să găseşti un unic succesor al PCR. Le-am spus că nu există.