Fukushima, obiect de discuţie pentru ştiinţă

La peste un an de la incidentul nuclear de la Fukushima, încă există dezacorduri cu privire la multe aspecte ale consecinţelor sale reale. Un exemplu recent îl constituie raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care estimează dozele de radiaţii şi riscul de cancer din urma dezastrului.

Concluziile sale sunt criticate de profesionişti medicali, care utilizează diferite ipoteze şi teorii, şi acuză OMS că minimalizează gravitatea riscurilor pentru sănătate pentru persoanele care locuiesc în zona afectată.

Raportul din 23 mai al OMS, intitulat "Estimarea dozelor preliminare ale accidentului nuclear, după Marele Cutremur şi Tsunami din 2011, din estul Japoniei", a concluzionat că nivelurile de radiaţii sunt prea mici pentru a creşte în mod semnificativ riscul de cancer, în cea mai mare parte a Japoniei.

Dr. Helen Caldicott, fost instructor la Harvard Medical School, autoare şi activistă anti-nucleară îndelungată, critică metodologia OMS. Medicul australian acuză raportul că se bazează pe estimări şi "presupuneri", derivate din foarte puţine date.

"De fapt, nimeni nu ştie cu adevărat cât de multe radiaţii au fost şi încă sunt eliberate", a spus ea.

Dr. Caldicott nu este de acord cu baza folosită de OMS pentru calcularea riscului de cancer cauzat de radiaţii, care presupune că doze mai mici de un anumit nivel nu cresc riscul de cancer.

Ea susţine că există studii care arată că orice expunere la radiaţii este dăunătoare, deoarece efectul este cumulativ. Mai mult decât atât, "date noi arată că dozele foarte mici de radiaţii pot fi mai periculoase decât... s-a estimat iniţial."

OMS susţine că aderă la o "abordare bazată pe dovezi." Gregory Hartl, coordonatorul relaţiilor cu mass-media al OMS, a declarat pentru The Epoch Times că niciun studiu epidemiologic nu "a fost încă în măsură să demonstreze o creştere statistică semnificativă a riscului" pentru dozele mai mici de 100 mSv (milisievert).

Însă OMS recunoaşte ipoteza liniară – fără pârg, care susţine că nu există nicio limită sub care radiaţiile devin inofensive. Dar la un moment dat, riscul crescut devine dificil de detectat din cauza "incidenţei majore a cancerului spontan", a spus Hartl.

Având în vedere că 20-30 la sută din decesele din Japonia sunt cauzate de cancer, potrivit Societăţii Energiei Atomice din Japonia, o expunere sub 100 mSv ar creşte acest risc cu numai 0,5 la sută. Această creştere ar fi statistic imposibil de diferenţaiat de survenirea cancerului pe fondul altor factori, cum ar fi obiceiuri alimentare, fumat şi aşa mai departe.

În afară de criticile faţă de estimările privind radiaţiile şi evaluarea riscului de cancer de către OMS, dr. Caldicott susţine că OMS se concentrează numai asupra cancerului tiroidian şi ignoră toate celelalte tipuri de cancer şi alte boli generate de radiaţii.

Ea consideră că guvernul japonez, unităţile medicale şi compania energetică TEPCO sunt implicate într-o "muşamalizare concertată a datelor", cu privire la anomaliile medicale din urma incidentului Fukushima.

"Există o incidenţă substanţială a unor tumori tiroidiene în rândul copiilor expuşi, de până la 50 la sută dintre persoanele testate prin ecografie. Dar în loc să se efectueze o biopsie a acestor tumori, ele sunt "urmărite", adică nu se face nimic, ceea ce înseamnă că nu sunt diagnosticate şi că mulţi dintre aceşti copii vor muri, pentru că este aproape sigur că multe dintre tumori vor fi maligne", susţine ea, adăugând că aceste acţiuni constituie o "iresponsabilitate medicală" la un nivel pe care l-a întâlnit foarte rar sau niciodată.

Dr. Caldicott nu este singura care are astfel de păreri. După Fukushima, guvernul japonez s-a chinuit din greu să convingă publicul şi comunitatea ştiinţifică că este deschis în privinţa informaţiilor.

Comunitatea ştiinţifică analizează datele emiţând multe rapoarte. Iar blog-uri, cum ar fi "Jurnalul Fukushima", colectează relatări despre orice, de la anomalii în viaţa plantelor la creşterea simptomelor de greaţă şi stres la elevi, şi urmăreşte îndeaproape evoluţiile de la centrala nucleară în sine.

The Epoch Times publică în 35 de ţări şi în 19 limbi. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru electronic.