Fraze cu tâlc: Marcus Tullius Cicero

Marcus Tullius Cicero
Marcus Tullius Cicero

Pentru a ne crea o imagine mai completă a perioadei din antichitate, ar trebui în primul rând să analizăm mentalitatea acelor oameni.

Omul contemporan a dezvoltat o gândire foarte complicată, foarte sofisticată, dar unele şabloane au fost formate în antichitate.

Grecia antică este sursa primară a gândirii europene. Îl menţionăm doar pe Aristotel, care vorbeşte despre noţiunea de categorii ca genuri supreme sau maxime. Roma antică reprezintă un alt epicentru al civilizaţiei occidentale. Elitele romane erau interesate în primul rând de legi, de guvernare şi de strategia militară. Filozofia şi arta ocupau locul doi.

Marcus Tullius Cicero (3 ianuarie 106 î.C. – 7 decembrie 43 î.C.), un mare orator, avocat, politician şi filozof a căutat să dea filozofiei romane un alt curs, independent de curentul elen.

Opera lui Cicero gravitează în jurul politicii. Pentru a accede la putere, Cicero a îmbinat filozofia cu puterea cuvintelor sale. A observat corupţia politicienilor perioadei de sfârşit a Republicii Romane. Credea că pierderea virtuţii reprezenta cauza dificultăţilor în care ajunsese Republica Romană. A dorit să reînvie gloria Republicii Romane timpurii. Acest lucru se putea realiza numai dacă elita romană opta pentru îmbunătăţirea caracterului şi dacă punea virtutea individuală înaintea renumelui, bogăţiei şi puterii. Procedând în acest fel, elita putea elabora legi, care îi vor obliga pe alţii să adere la standarde similare, iar asta ar putea duce la revigorarea Republicii. Nu putem şti dacă această credinţă demonstrează o cunoaştere demnă de admiraţie a principiilor virtuţii şi ale nobleţii sale, sau o stare de orbire faţă politica turbulentă şi violentă a acelor timpuri, sau dacă este vorba de ambele.

Dăm câteva citate, care ilustrează concepţia sa despre puterea politică, aplicabilă şi timpurilor contemporane. Iată cum vede Cicero o societate normală:

„Socrate a fost primul care a chemat filozofia să coboare din rai şi a plasat-o în oraşe, şi chiar a introdus-o în case şi a obligat-o să pună întrebări legate de viaţă şi de standarde de bine şi rău.”

„Cea mai mare bogăţie este să fii mulţumit cu ce ai.”

„Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie reaprovizionat, datoria publică trebuie micşorată, aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată, iar ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu dea faliment. Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului.”

Degenerarea începe de la nivelul conştiinţei:

„Conştiinţa ne-a fost dată de zeii nemuritori, spre a ne fi pe veci o aliată nedespărţită. Luaţi oamenilor conştiinţa – darul cel mai sfânt pe care l-au primit de la zei – şi totul se prăbuşeşte.”

„Mai multe legi, mai puţină dreptate.”

Apoi degenerarea se propagă până la nivele greu de imaginat:

„Greşeala cea mai mare este a celui care dispreţuieşte adevărul şi se lasă împins la rele de linguşire.”

„Trebuie spus că, acolo unde guvernează un tiran, statul nu este numai defect, dar şi inexistent.”

„Niciun animal nu poate fi privit cu mai multă ură sau mai detestat decât un tiran; el are înfăţişare umană, dar caracterul lui este mai rău decât al celor mai sălbatice animale.”

„Nimic nu este atât de rapidă precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai rapid crezută şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

„Nici cei care îşi întemeiază viaţa pe nedreptate şi nelegiuire nu pot trăi fără o părticică de dreptate. Şi tâlharii îşi au legile lor, cărora li se supun şi pe care le respectă.”

Virtutea ocupa un loc important în gândirea lui Cicero:

„Virtutea preţioasă se ascunde adesea sub zdrenţe.”

„În toate timpurile, mai puţini au fost aceia care şi-au învins dorinţele, decât aceia care au biruit oştiri duşmane.”

„Cu cât un om este mai cinstit, cu atât îi este mai greu să îi bănuiască pe alţii că nu sunt cinstiţi.”

„Viciile se cuibăresc în noi sub denumirea de virtuţi.”

Afirmaţiile lui Cicero despre istorie ne duc cu gândul la imensitatea timpului. Cicero vorbeşte despre o antichitate a lui!

„Istoria este martorul care confirmă trecerea timpului; iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în viaţa de zi cu zi şi ne aduce ştiri din antichitate.”

Cicero despre suflet:

„Dacă adăugăm unei case o bibliotecă, îi dăm casei un suflet.”

„Filozofia este medicina sufletului.”

„Faţa reprezintă imaginea sufletului, iar ochii îi oglindesc intenţiile.”

„Bolile sufletului sunt mult mai periculoase şi mai numeroase decât cele ale trupului.”

„Aşa cum aprob ca un tânăr să aibă ceva dintr-un bătrân în el, tot atât de mulţumit sunt de un bătrân care are în el ceva tineresc. Cel care urmează această regulă poate fi bătrân la trup, dar niciodată astfel în minte.”

„După cum un ogor, oricât de fertil, nu poate da roadă dacă nu este cultivat, tot astfel şi sufletul fără învăţătură.”

„Lenea este teama de munca care urmează.”

„Pentru a avea o viaţă fericită trebuie să ai o minte liniştită.”

„Este urât a vorbi despre tine însuţi, mai ales atribuindu-ţi merite care nu corespund realităţii.”

„Lucrul cel mai de seamă este să-ţi vezi sufletul prin suflet şi, fără îndoială, acesta e sensul preceptului lui Apollo, prin care îndeamnă ca fiecare să se cunoască pe sine.”

Cicero despre adevăr şi arte:

„Cărţile sunt mai mult decât cărţi, sunt viaţa, inima şi miezul anilor trecuţi, motivul pentru care oamenii au muncit şi au murit, esenţa şi chintesenţa vieţilor lor.”

„Onoarea hrăneşte artele.”

„Deseori am auzit – lucru susţinut, zice-se, chiar de Democrit şi de Platon în scrierile lor – că nimeni nu poate fi un poet adevărat fără o anumită aprindere a sufletului şi un oarecare vânt de nebunie.”

Cicero în calitate de orator:

„Unui orator, însă, trebuie să-i pretindem ascuţirea de minte a logicianului, cugetarea filosofului, exprimarea apropiată de a poetului, memoria jurisconsultului, vocea tragedianului şi, aş zice, gesturile unui actor celebru.”

„Trebuie luat în considerare nu numai ce vorbeşte fiecare, ci şi ce cugetă şi de ce cugetă astfel.”

„Tăcerea este una dintre marile arte ale conversaţiei.”

„Nu există ceva mai urât, decât a afirma înainte de a cunoaşte.”

„Caracterul fără înţelepciune poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic.”

Forţa cuvântului lui Cicero era foarte mare. Cu toate acestea, marele orator ne învaţă ce înseamnă a purta o discuţie civilizată:

„Să nu căutăm a pune stăpânire pe o conversaţie, ca pe un domeniu în care eşti stăpân şi de unde ai dreptul de-ai alunga pe ceilalţi. Dimpotrivă, într-o convorbire, ca şi în toate împrejurările, este bine să dăm fiecăruia rândul său.”

Diverse cugetări ale lui Cicero:

„Nimic nu este mai nobil, nimic nu este mai venerabil decât fidelitatea. Fidelitatea şi adevărul sunt cele mai sacre performanţe şi dotări ale minţii umane.”

„Adevărata nobleţe este scutită de teamă.”

„Minţile noastre posedă de la natură o dorinţă nestăvilită de a cunoaşte adevărul.”

„Orice om poate greşi, dar numai nebunul stăruie în greşeală.”

„Este mai bine să ţi se facă o nedreptate decât să faci o nedreptate.”

„Ce bestie urâtă este maimuţa şi cât de mult ni se aseamănă...”

„Lucrurile măreţe nu sunt înfăptuite cu muşchi, viteză sau dexteritate, ci prin reflecţie, forţa caracterului şi judecată.”