Franţa vrea să îşi apere poziţia pe piaţa mondială a 'materiei cenuşii'

Părinţii lui Tang Tang ar fi preferat ca acesta să îşi pregătească teza în ştiinţe neurologice într-o universitate din Statele Unite ale Americii mai degrabă decât la Paris, în contextul în care 'Franţa este cunoscută pentru turism sau pentru romantism. Nu pentru studii', scrie France Presse într-un comentariu.

Pe fondul concurenţei de a atrage 'materia cenuşie' din India, China sau Coreea de Sud, Franţa luptă pentru a rămâne o destinaţie privilegiată a studenţilor şi cercetătorilor străini.

În urmă cu circa zece ani, ea figura pe poziţia a treia în calitate de destinaţie a studenţilor internaţionali, în urma Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii. Cu 289.000 de străini înscrişi în învăţământul superior în anul universitar 2011-2012 /12,3% în total(, ea a fost depăşită de Australia şi se află într-o luptă 'cot la cot' cu Germania. Mai mult, ea continuă să atragă în mare parte africani )aproape jumătate dintre imigranţi, cu marocanii în frunte( şi se chinuie să atragă tineri din ţări cu care are cel puţin legături istorice.

La Institutul Fer-a-Moulin, un laborator specializat în plasticitatea sistemului nervos de la Paris, se evidenţiază unul dintre 'handicapurile' sistemului francez: schimburile de informaţii se fac în limba engleză. Dacă situaţia nu ar fi stat aşa, Tang Tang nu ar fi putut să îşi pregătească teza aici. Şi nu ar fi fost posibil pentru un alt cercetător italiano-argentinian de acolo să reuşească să le împărtăşească colegilor săi o tehnică de ultimă generaţie descoperită la Boston.

'Noile tehnici se comunică prin intermediul persoanelor: ştiinţa este internaţională', confirmă Patricia Gaspar, directoarea Şcolii de Neuroştiinţe din Paris (ENP), ale cărei programe vizează atragerea talentelor din lume în laboratoarele de neuroştiinţe din Ile de France. Fiind conştient de miză, guvernul vrea să legalizeze cursurile în limbi străine în următorul său proiect de lege privind învăţământul superior şi cercetarea.

O altă slăbiciune a Franţei în materie de studii: rigiditatea administraţiei sale, începând cu prefecturile. 'Pentru a primi o viză, ai nevoie de un apartament, pentru care îţi trebuie un cont în bancă. Dar pentru a-l deschide, îţi trebuie o viză...', a povestit americanca Emma Martinelli, tehniciană la un institut francez. 'Este ca un şarpe care îşi mestecă coada'.

Tânăra a reuşit să ocolească acest impediment închiriind un apartament de la un proprietar american. Însă primul său permis de rezidenţă, cu o durată de un an, urmează să expire în curând şi va trebui să solicite rapid o reînnoire.

Lucrurile nu stau mult mai bine nici la capitolul siguranţă socială. 'Cotizez în fiecare lună, dar nu am primit încă un carnet', s-a plâns şi Lu Li, care a sosit în urmă cu doi ani în acelaşi laborator pentru un postdoctorat.

Şi aici, guvernul promite mai multe ameliorări. Pentru a limita drumurile necesare la prefectură, acesta vrea să generalizeze permisele de rezidenţă multianuale, proporţionale cu durata studiilor. Sunt, de asemenea, avute în vedere permise permanente pentru doctoranzi. 'Ghişee unice' care să regrupeze serviciile siguranţei sociale, prefecturii, casei de alocaţii familiale etc. ar urma şi ele să apară prin campusurile universitare.

Pe de altă parte, notează AFP, cu toate că Franţa nu beneficiază de mari universităţi cunoscute pe plan global precum MIT sau Harvard, cercetători de-ai săi strălucesc pe scena internaţională, iar doctoranzii săi lucrează cu cei mai importanţi reprezentanţi din disciplinele lor. Este cazul lui Tanay Ghosh, un genetician indian în vârstă de 36 de ani. Curtat de laboratoare anglo-saxone, el a preferat în schimb să lucreze cu cercetători francezi: 'Încă de mic, eram fascinat de Pierre şi Marie Curie...'.