Franţa: Ce trebuie să reţină Franţa din căderea guvernului olandez

A doua zi după rezultatul neaşteptat obţinut de Marine Le Pen la prezidenţialele din Franţa, xenofobul olandez Geert Wilders şi-a retras sprijinul pentru guvernul minoritar care era la putere de aproape un an şi jumătate. Franţa are de învăţat două lecţii de aici, scrie săptămânalul Le Point în ediţia de luni.

Coaliţia de dreapta a liberalului Mark Rutte nu rezista decât datorită susţinerii acordate de Partidul Libertăţii (PVV) al lui Wilders. Acesta a respins planul de realizare a unor economii în valoare de 16 miliarde de euro, indispensabil pentru relansarea finanţelor publice ale ţării. Deficitul bugetar era în 2011 de 4,7%, cu mult deasupra pragului de 3% şi mult mai mare decât obiectivul stabilit prin noul tratat bugetar european, dorit de Berlin cu sprijinul necondiţionat al Hagăi.

Planul prevedea, în primul rând, o uşoară majorare a TVA-ului, îngheţarea salariilor în sectorul bugetar şi reducerea bugetului pentru sănătate şi pentru ajutorarea ţărilor în curs de dezvoltare. Aceste măsuri 'îi apasă prea mult pe cetăţeni', a spus liderul partidului populist, considerând că este 'mai rezonabil' să se organizeze noi alegeri.

Lipsit de sprijinul extremei-dreapta, premierul Mark Rutte nu a avut altă alegere decât să-i prezinte reginei Beatrix demisia guvernului său. Două date sunt luate în considerare pentru organizarea de alegeri anticipate: 27 iunie sau 5 septembrie. Deşi greu de organizat înaintea vacanţei de vară, majoritatea parlamentară se declară în favoarea primei date, din cauza riscului ca agenţiile de rating să sancţioneze Olanda.

Supravegheată de Standard & Poor's, Olanda este una din ultimele patru ţări din Uniunea Europeană care încă mai beneficiază de nota AAA, garanţie a unor împrumuturi de pe pieţe cu dobândă mică.

Hotărârea lui Geert Wilders de a-şi retrage sprijinul pentru guvernul Rutte nu este dictată de grija pentru puterea de cumpărare a olandezilor. Analiştii olandezi vorbesc despre creşterea în sondaje a partidului de extremă-stânga, Socialistische Partij, care are deja 15 deputaţi în Parlament şi care marşează pe euroscepticism, ameninţând astfel rolul de arbitru al PVV.

Wilders, al cărui program şi strategie sunt observate îndeaproape, chiar copiate, de Frontul Naţional francez, a făcut o demonstraţie de forţă, care ar putea inspira şi alte partide similare. De acest lucru se teme Bruxellesul, care-i avertizează pe responsabilii europeni 'să nu cedeze tentaţiei discursurilor populiste şi răspândirii de idei fundamental contrare idealurilor promovate de construcţia europeană', după cum a afirmat Olivier Bailly, purtător de cuvânt al Comisiei Europene. Aceasta este şi prima lecţie care trebuie reţinută din căderea guvernului olandez.

A doua lecţie este mai paradoxală: căderea guvernului de dreapta de la Haga ar putea întări solicitările lui François Hollande de adăugare a dimensiunii 'creştere' la pactul privind disciplina bugetară.

'Guvernul va trebui să ajungă la un acord cu Parlamentul pentru finalizarea unui buget conform cu angajamentele asumate faţă de partenerii noştri', explică pentru Le Point Thijs Berman, unul din liderii Partidului Social-Democrat olandez (PvdA). 'Suntem gata să participăm la găsirea unei soluţii, dar vom impune condiţii şi vom cere în schimb creşterea investiţiilor şi relansarea creşterii', aşa cum cere de fapt şi François Hollande. 'Suntem pe aceeaşi linie (cu Hollande), este o mişcare care se răspândeşte în întreaga Europă. Oamenii nu mai suportă măsurile draconice. Trebuie să-i ascultăm', concluzionează Thijs Berman.