Fostul şef al Colegiului Medicilor, avertisment: Coronavirusul poate duce la instituirea statului poliţienesc

Chinezi duşi cu forţa în carantină, Wuhan
Chinezi duşi cu forţa în carantină, Wuhan (Captură video)

Profesorul în medicină legală Vasile Astărăstoae, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" Iaşi, a avertizat miercuri, într-o postare pe Facebook, că “dacă nu reacţionăm la exagerările, la măsurile autoritare nejustificate, dacă frica ne întunecă raţiunea, atunci coronavirusul va crea o oportunitate pentru instituirea statului poliţienesc”.

Astărăstoae dă exemplul oraşului Wuhan, din China, unde liderii Partidului Comunist Chinez au folosit „combaterea epidemiei ca pe o ocazie de a demonstra superioritatea sistemului lor social şi politic”. Astfel, sub motivul ţinerii sub control a răspândirii virusului, oamenii sunt târâţi afară din casele lor în mod brutal şi duşi cu forţa în aşa-zise centre de carantină care seamănă mai mult a lagăre, căci nimeni acolo nu le administrează vreun tratament, iar condiţiile de securitate sunt draconice. În plus, cine încearcă să părăsească oraşul, riscă să fie executat pe loc.

În acest context, profesorul critică atitudinea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care nu doar că pare să nu observe riscurile pe care le comportă un asemenea “comportament hiperautoritar / dictatorial” al guvernului comunist chinez, dar are şi cuvinte apreciative cu privire la măsurile draconice luate de regimul dictatorial, măsuri care riscă să încalce fără limite drepturile cetăţeneşti ale chinezilor.

În mesajul său, profesorul Astărăstoae a ţinut să clarifice faptul că “orice virus patogen este ucigaş pentru că infecţia virală se însoţeşte de un anumit procent de mortalitate”.

„În infecţiile virale de ori ce tip, nu există încă tratament etiologic eficient. S-a încercat cu interferon şi tamoxifen, dar rezultatele sunt modeste. Deci: orice virus patogen este ucigaş şi fără tratament etiologic”, a precizat profesorul.

Redăm integral postarea lui Astarastoaie, intitulată "Coronavirusul, OMS-ul şi modelul chinezesc":

Într-o postare anterioară, afirmam – legat de epidemia cu coronavirus – că există o isterie globalizată. Scriam “Această panică isterică se explică prin faptul că nu avem studii legate de noul coronavirus (oamenii se tem de necunoscut), de viteza de propagare a epidemiei şi de faptul că nu există un vaccin.” Astăzi, adaug un al patrulea motiv: atitudinea OMS.

Pe 11 februarie 2020, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat că focarul de coronavirus din China reprezintă „o ameninţare foarte gravă pentru restul lumii. Ca să fiu sincer, un virus este mai eficient în a genera tulburări politice, economice şi sociale decât orice atac terorist... Un virus poate avea consecinţe mai puternice decât orice acţiune teroristă…”.

Mai mult, OMS a lăudat China, care s-a remarcat în opinia organizaţiei pozitiv. Pentru birocraţii de la OMS, luarea unor măsuri, care afectează zeci de milioane de oameni (pentru că sunt bolnave câteva mii) pare un lucru nu doar necesar, ci şi binevenit, de aplaudat. OMS-ul o spune cu un ton admirativ-apreciativ, fără niciun semn că, totuşi, un asemenea comportament hiperautoritar (ca să nu spun dictatorial) ar comporta nişte riscuri. Riscuri legate de o încălcare fără limite a drepturilor cetăţeneşti.

În realitate, ce nu observă birocraţii de la OMS, e că liderii Partidului Comunist Chinez au folosit combaterea epidemiei ca pe o ocazie de a demonstra superioritatea sistemului lor social şi politic. Ce s-a întâmplat şi se întâmplă acum în China şochează prin proporţiile acestei desfăşurări incredibile de măsuri discreţionare (luate sub pretextul controlului epidemiei) şi aplaudate de regimurile democratice.

Wuhan, cu peste 11 milioane locuitori, a devenit un oraş fantomă, supermarketurile au fost luate cu asalt, spitalele sunt şi ele asaltate de oameni bolnavi sau speriaţi, iar autorităţile şi-au propus să răspundă spectaculos, construind în câteva zile un nou spital şi lagăre/tabere de carantină. S-a apelat la veşnica şi ineficienta carantină. A încerca să ieşi din oraş se poate solda cu o execuţie pe loc. „Autorităţile chineze au lansat o campanie continuă de verificare, din casă în casă, pentru a lua temperatura tuturor celor care se aflau în Wuhan şi reţine prin forţă orice persoană găsită bolnavă sau suspectată de a fi bolnavă şi apoi a hotărî izolarea acestora în “centre de carantină”, de fapt în lagărele de carantină improvizate, cu îngrijiri medicale minime (The New York Times, 6 februarie 2020)

Un înalt oficial chinez a anunţat că atât oraşul în care a început epidemia, cât şi întreaga ţară se confruntă cu „condiţii de război” şi că „nu trebuie să existe dezertori pentru că vor fi puşi la stâlpul ruşinii istoriei pentru totdeauna”.

Parcă ar vorbi domnul Tedros Adhanom Ghebreyesus, de la OMS. Folosind alte cuvinte.

A devenit viral un videoclip (difuzat de ziarul britanic Daily Mail) filmat în Wuhan, în care persoane suspectate de a fi infectate sunt târâte brutal din casele lor de către oficiali, care purtau măşti şi costume de protecţie albe, în timp ce bărbaţi şi femei strigau şi încercau (fără succes) să se elibereze.

În alt videoclip, vedem oficiali, care poartă măşti, îmbrăcaţi în negru şi purtând bastoane mari de metal alergând un bărbat suspectat de a fi infectat cu coronavirus, pe străzile aproape pustii ale oraşului.

În unele cazuri, uşile locuinţelor au fost baricadate din exterior pentru a-i ţine pe cei suspectaţi de a fi infectaţi în interior şi s-au pus semne de avertizare. Autorităţile chineze au introdus sisteme de supraveghere, cenzură (inclusiv pe internet), au încurajat oamenii să facă denunţuri, oferind recompense de bani celor care raportează suspiciuni cu privire la vecinii despre care cred că ar putea fi infectaţi.

Birocraţii de la OMS, admiratori ai măsurilor din China, nu au comentat aceste dezvăluiri. De ce?

Astăzi, speriaţi de epidemie, oamenii par să se fi resemnat cu noile intruziuni ale autorităţilor în viaţa lor şi, uneori, chiar acceptă cu bucurie limitarea drepturilor cetăţeneşti şi introducerea unui sistem diabolic de supraveghere şi control.

În concluzie, dacă nu reacţionăm la exagerările, la măsurile autoritare nejustificate, dacă frica ne întunecă raţiunea, atunci coronavirusul va crea o oportunitate pentru instituirea statului poliţienesc.

P.S.1 Aud sau citesc despre noul coronavirus – virusul ucigaş care nu are tratament. Pentru informarea ziariştilor: orice virus patogen este ucigaş pentru că infecţia virală se însoţeşte de un anumit procent de mortalitate. În infecţiile virale de ori ce tip, nu există încă tratament etiologic eficient. S-a încercat cu interferon şi tamoxifen, dar rezultatele sunt modeste. Deci: orice virus patogen este ucigaş şi fără tratament etiologic.

P.S.2 Mi s-a reproşat: de ce scriu despre coronavirus dacă nu sunt epidemiolog sau infecţionist. Răspuns: sunt medic (deci am cultură medicală), am contribuţii în bioetică şi am acces la informaţii, inclusiv de la specialiştii în domeniu. Am scris şi pentru ca, persoanele care au rude în Italia şi care în mod legitim sunt îngrijoraţi, să aibă speranţă.

P.S.3. Am fost acuzat că vorbesc cu degajare despre singura categorie cu risc de mortalitate – bătrânii. Fac parte din această categorie: am peste 70 de ani, am comorbidităţi (insuficenţă cardiacă, insuficenţă respiratorie din cauza fibrozei pulmonare post TBC, infarct miocardic recent cu 2 stenturi). Deci nu vorbesc cu detaşare, ci cu raţiune.
România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Societate, cultură