Fost preşedinte ceh expune decesul “utopiei de stânga” a Europei “atotcuprinzătoare”

“Europa All Inclusive”, o carte scrisă de fostul preşedinte ceh Václav Klaus şi economistul Jiri Weigl, a fost publicată recent de Fundaţia Századvég din Ungaria şi este deja tradusă în şase limbi. În carte, autorii scriu:

“Ceea ce vedem astăzi este o provocare fundamentală pentru viitorul Europei... şi în special privind partea sa ‘integrată’ este plină de ipocrizie, pseudo-umanitate şi alte concepte dubioase. Cele mai periculoase dintre ele sunt ideologiile în prezent la modă şi în cele din urmă sinucigaşe ale multiculturalismului şi ale drepturilor omului...

Aceste ideologii promovează noţiunea că imigraţia este un drept al omului şi dreptul la imigraţie duce la alte drepturi, inclusiv ajutoare sociale acordate imigranţilor...

Europa este slăbită de utopia stângii de a încerca să transforme un continent care a fost la un moment dat mândru de trecutul său într-un stat solidar ineficient, transformându-i locuitorii din cetăţeni în clienţi dependenţi”.

Site-ul Zero Hedge a publicat câteva extrase dintr-un discurs numit “Este apartenenţa noastră la UE cu adevărat o binecuvântare?”, susţinut de fostul preşedinte Václav Klaus la Universitatea Corvinus din Budapesta, în 22 februarie 2018:

Am venit în Budapesta pentru a participa la lansarea unei cărţi despre recenta imigraţie în masă în Europa. Lansarea sa oficială a avut loc ieri la Academia Maghiară de Ştiinţe.

Ambiţia noastră de a scrie cartea a fost aceea de a contribui la combaterea interpretărilor false şi înşelătoare ale actualei crize a imigraţiei europene. [Aceste interpretări] au fost promovate şi propagate de elitele politice şi intelectuale europene cu viziunile, atitudinile progresive, multiculturale şi corecte politic ale acesteia. Gândirea lor este bazată pe presupunerea uşor de combătut că imigraţia în masă este un fenomen social pozitiv. Noi ne opunem cu tărie [acestei idei]. Nu este un fenomen pozitiv, ci destabilizează Europa, pune în pericol dezvoltările paşnice şi liniştite din ţările europene individuale.

Istoria ne învaţă că orice imigraţie în masă creează considerabile conflicte, şocuri şi tensiuni culturale, sociale şi politice. Costurile sale sunt întotdeauna mai mari decât beneficiile ei. Vedem acest lucru în Europa zilelor noastre. Costurile asociate cu ea sunt ridicate şi vizibile şi – să fiu sincer – nu am reuşit să găsim niciun beneficiu [de pe urma imigraţiei în masă]. Este evident că Europa nu are nevoie de nicio imigraţie în masă.

Suntem conştienţi de aspectele specifice ale actualei imigraţii în masă, de poziţia Ungariei, care este rezultatul poziţiei curajoase – şi în Europa este unică şi izolată – a premierului Viktor Orban. Vă putem asigura că viziunile sale sunt puternic susţinute în Republica Cehă. Sunt bucuros să spun că propriile mele puncte de vedere sunt foarte similare cu cele ale premierului Orban.

Există multe argumente care sugerează că această criză a imigraţiei contemporane este legată de caracterul post-democratic al UE: este un produs secundar al crizei care trenează în Europa; erori sistemice şi concepţii eronate ale politicilor europene; defecte incorporate în argumentele instituţionale ale UE; şi confuzii şi prejudicii ideologice din partea elitelor politice multiculturale europene.

Criticile mele sunt bazate pe faptul că suntem – din cauza apartenenţei la UE – din nou conduşi din străinătate şi că suveranitatea noastră este din nou restricţionată în mod considerabil.

Substanţa polemicii mele cu aranjamentele UE se bazează pe criticarea efectelor negative ale ambiţiilor privind centralizarea economică şi unificarea excesivă a continentului european. De asemenea, [substanţa polemicii mele] îi ia în calcul şi pe cei care subestimează consecinţele negative ale suprimării nedemocratice a statelor-naţiuni în favoarea unei guvernări pan-Europene.

În epoca comunistă, visul nostru a fost acela de a fi cetăţeni liberi, nu doar locuitori ai unor state fără libertate. Cu privire la imigraţia în masă, problema cetăţeniei a devenit din nou crucială. Cetăţenia reflectă faptul că o persoană aparţine unei anumite comunităţi politice. Nu sunt deloc de acord cu o binecunoscută şi deseori citată declaraţie făcută de fostul preşedinte Barack Obama, care a anunţat că el este un “cetăţean al lumii”. Elitele politice europene susţin în mod similar şi în mod regulat că sunt cetăţeni ai Europei. Da, este imposibil să fii un cetăţean al Europei. Europa nu este o comunitate politică. O persoană poate fi doar un locuitor al Europei.

Doresc să trăiesc într-o Europă cu o Uniune Europeană mai mică şi cu mai multe state-naţiuni. Ideologia curentă care predomină în UE (o numesc Europeism) subminează în mod sistematic fundaţia tradiţională şi istoric dovedită a societăţii europene: statul-naţiune, familia şi omul.

Sunt în favoarea unei societăţi europene tot mai deschise. Aceasta a fost obţinută în prima fază a procesului de integrare europeană (în perioada Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene). Sunt, totuşi, foarte critic la adresa centralizării birocratice intensificate, la adresa reglementarilor tot mai mari care suprimă activitatea umană şi la adresa de-democratizării frustrante care are legătură cu cea de-a doua fază a procesului de integrare europeană (în perioada Uniunii Europene), care are legătură cu unificarea europeană. Pentru a sumariza, apartenenţa noastră la o astfel de entitate este o binecuvântare foarte amestecată. Ar trebui să avem curajul să spunem acest lucru cu voce tare.

Václav Klaus este fost preşedinte şi fost premier al Republicii Cehe şi autor a peste 40 de cărţi, inclusiv: Europa All Inclusive: Un scurt ghid către înţelegerea actualei crize a imigraţiei (2017), Planeta Albastră în Lanţuri Verzi: Ce este în pericol: Climatul sau Libertatea? (2007); şi Renaşterea Libertăţii în Mijlocul Europei (1997).