Folosirea a mii de soldaţi fără însemne, o noutate în istoria militară

Folosirea de soldaţi fără însemne care să indice apartenenţa lor la o armată cunoscută este o noutate în istoria militară şi s-a produs în republica autonomă rusofonă Crimeea pe fondul crizei dintre Ucraina şi Rusia, scrie El Pais.

Potrivit sursei citate, există în istoria războaielor multe exemple de subterfugii menite să păcălească duşmanul şi să ducă la obţinerea unor victorii prin viclenie, fără vărsare de sânge şi într-un timp record. Însă astfel de acte sunt interzise explicit de tratatele internaţionale. Cei care recurg la false uniforme sau, dimpotrivă, renunţă la uniformă pentru a trece drept ţărani răsculaţi, pot fi ucişi fără milă ca şi cum ar fi spioni şi fără ca nimeni să poată să denunţe un astfel de tratament, deoarece se consideră că astfel de subterfugii sunt dezonorante. Din acest motiv, cazurile înregistrate au fost întotdeauna puţine şi izolate: misiuni de comando cu obiective pe termen scurt, acţiuni de gherilă, precum cele puse la cale de sovietici sau de italieni în timpul celui de-al doilea război mondial împotriva invadatorilor nazişti sau, mai înainte, de spanioli, în timpul războiului împotriva lui Napoleon.

Însă ceea ce se întâmplă acum în Crimeea este ceva cu totul şi cu totul original, comentează El Pais. Mii de bărbaţi înarmaţi care atacă sau ocupă garnizoane ale armatei ucrainene în Simferopol, Kerci sau Sevastopol poartă uniformă fără însemne, vorbesc fluent limba rusă şi sunt extrem de disciplinaţi. În cazul de faţă nu se mai pune problema folosirii unor subterfugii pentru a lua prin surprindere duşmanul, ci de a încălca normele internaţionale pentru a eluda responsabilităţi, prin intermediul unei înşelătorii grosolane, şi a putea eschiva, sub pretexte ridicole, cerinţele unor ţări terţe.

Folosirea de uniforme fără însemne este mai degrabă o tactică diplomatică decât militară, care ţine mai mult de ministrul rus de externe Serghei Lavrov decât de conducerea supremă a Armatei ruse. Prin aceasta, este respins cu stângăcie argumentul invaziei militare, şi se profilează o neverosimilă apariţie, demnă de un iluzionist, a unei miliţii ucrainene, eficientă şi numeroasă, care este favorabilă preşedintelui demis Viktor Ianukovici. În teorie, nici măcar preşedintele rus Vladimir Putin nu poate da ordin de retragere a unei armate a nimănui, deşi armele cu care luptă sunt ruseşti, iar vehiculele pe care le foloseşte are plăcuţe de înmatriculare ruseşti.

La 2 septembrie 1939, armata nazistă a invadat Polonia după ce mai mulţi soldaţi germani deghizaţi în militari polonezi au provocat un schimb de focuri. Nimeni nu a înghiţit povestea, iar acest lucru este valabil şi acum, în cazul Crimeii. Diferenţa este că anvergura actualei operaţiuni ar putea da roade politice şi ar putea servi drept ghid şi exemplu în alte situaţii de criză.

Crimeea a fost scenariul mai multor bătălii care au intrat în istorie. Unele, precum asediul Sevastopolului în 1942, vor rămâne în memorie prin grandoare. Altele, precum şarja Brigăzii de cavalerie uşoară britanică, comandată de lordul Cardigan în 1854, vor rămâne în amintire prin prostia fără margini a armatei britanice. Iar acum, situaţia din Crimeea va rămâne în memorie prin dimensiunile fără precedent ale unei înşelătorii în care cel păcălit nu are cum să scape de cel care îl păcăleşte şi care, pe deasupra, e şi mult mai puternic. Ruşii tocmai au inventat o nouă formă de invazie militară, conchide El Pais.