Foametea mondiala atinge peste un miliard de oameni in 2009, sustine ONU
O combinatie de criza alimentara si scadere a economiei globale au impins peste un miliard de oameni inspre foamete in 2009, au declarat agentiile ONU, confirmand o previziune dura facuta mai devreme in acest an.
Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) si Programul Alimentar Mondial (WFP) au declarat ca 1,02 miliarde de oameni — aproximativ cu 100 de milioane mai multi decat anul trecut — sunt subnutriti in 2009, cel mai ridicat numarul in ultimele 4 decenii.
“Numarul crescator de oameni flamanzi este intolerabil,” a declarat directorul general al FAO Jacques Diouf, dupa lansarea noului raport anual asupra foametei globale.
“Avem mijloace economice si tehnice sa facem foamea sa dispara, ceea ce lipseste este o vointa politica mai puternica pentru a eradica foamea pentru totdeauna,” a declarat el.
Cresterea numarului de oameni infometati nu este rezultatul recoltelor slabe ci se datoreaza preturilor alimentare ridicate — in special in tarile in curs de dezvoltare — a veniturilor reduse si a pierderii locurilor de munca.
Chiar si inainte de crizele gemene ale alimentatiei si economiei, numarul oamenilor subnutriti a crescut constant timp de un deceniu, inversand progresul facut in anii 1980 si la inceputul anilor 1990.
Tarile din Grupul celor Opt au promis in iulie 20 de miliarde de dolari pe o perioada de 3 ani pentru a ajuta tarile sale sa se hraneasca, semnaland o noua concentrare asupra dezvoltarii agricole pe termen lung.
Acel lucru a declansat anumite ingrijorari ca ajutorul alimentar de urgenta ar putea fi redus ca rezultat.
WFP a strans anul trecut o suma record de 5 miliarde de dolari pentru a hrani oamenii saraci intr-un moment in care o crestere puternica a preturilor alimentare in 2006-2008 a declansat revolte si nemultumiri in unele tari.
Pana acum in acest an, WFP a primit 2,9 miliarde de dolari si a fost nevoit sa reduca ratiile alimentare sau operatiunile alimentare in locuri precum Kenya si Bangladesh.
FAO si WFP fac apel la o dubla abordare, sustinand ca investitiile pe termen lung in dezvoltarea agriculturii nu ar trebui sa se faca cu pretul unor initiative pe termen scurt desfasurate in lupta impotriva foametei declansate de o crestere brusca a lipsurilor alimentare.
