Filosoficul „Sieranevada” al lui Cristi Puiu intră în cursa pentru Palme d’Or

Cu „Sieranevada”, a cărei premieră a avut deja loc pe 12 mai, Cristi Puiu, “naşul noului cinema românesc” (cum îl numeşte presa străină) intră în selecţia Palme d’Or, la Cannes.

Prin scena parastasului din film, Puiu recreează o Românie de azi, cu oameni ce locuiesc în apartamente înghesuite, care se ajută între ei, dar şi care se iau la bătaie dacă cineva parchează pe locul lor.

La trei zile după atacul împotriva lui Charlie Hebdo şi patruzeci de zile după moartea tatălui său, Lary – un neurolog de succes - va petrece sâmbăta în familie, la parastasul celui decedat. Evenimentul nu a mers cum a fost planificat, iar Lary, confruntat cu temerile şi trecutul său şi forţat să-şi reconsidere locul său în cadrul familiei, va fi condus de a spune un anumit adevăr.

“Sieranevada” pune spectatorul în postura martorului unor scene familiale, intime, iar scenariul se ramifică în toate părţile. Rudele discută despre orice – conspiraţii politice, 11 Septembrie, religie, adulter, comunism; spiritele se inflamează rapid, e un soi de matriarhat în care femeile decid când să meargă bărbaţii după lapte şi unde să stea la masa. Se râde şi se plânge, oamenii se ceartă şi apoi râd şi tot aşa. Cina se tot amână.

De multe ori, aparatul de filmat stă în hol şi urmăreşte eroii cum trec dintr-o cameră în alta, sau, trece în altă cameră, la alt grup. Puiu creşte sau reduce intensitatea scenelor şi prin felul cum orchestrează jocul concomitent al unui grup de actori, punând accent pe fiecare.

Jocul actorilor - Mimi Brănescu, Judith State, Bogdan Dumitrache, Dana Dogaru, Sorin Medeleni, Ana Ciontea, Rolando Matsangos, Catalina Moga, Marin Grigore, Tatiana Iekel, Marian Râlea, Ioana Crăciunescu, Ilona Brezoianu, Simona Ghiţă, Valer Dellakeza, Andi Vasluianu, Mara Elena Andrei - e remarcabil.

Cumva, punctul de vedere al aparatului de filmat e cel al mortului, “omul invizibil”, cum îl numeşte regizorul, de aici şi opţiunea de a filma la nivelul ochilor. Asta pune întreg filmul între rame – ce vedem noi e ceea ce vede şi cel care se pregăteşte să părăsească, după cele 40 de zile, această lume. Şi cum o părăseşte? Ce vede el în ultima zi petrecută aici? “Cu ce gânduri” pleacă el?

Implicaţiile metafizice şi filosofice ale filmului bat dialogurile în contradictoriu despre Bush ori despre comunism – deşi pentru publicul străin acestea construiesc un tablou veridic al României de azi. De multe ori dialogurile au un al doilea strat de sens, de pildă tot ce are legătură cu adevărul şi cu străduinţa cineastului de a fi autentic.

Presa străină a susţinut filmul lui Cristi Puiu cu comentarii laudative. “Sight &Sound” scrie că “Puiu confirmă faptul că e una dintre cele mai distincte şi mai fascinante voci, din punct de vedere filosofic, ale cinematografiei secolului 21”.

“LA Times” apreciază că “Sieranevada” e “în multe privinţe, filmul cel mai blând al lui Puiu, generozitatea lui emoţională fiind vizibilă din austeritatea şi rigoarea regiei”.

Pentru “ScreenDaily”, filmul “nu oferă doar un portret de maestru al clasei mjlocii din România de azi, dar şi un set întreg de reflecţii inteligente şi pertinente despre relativitatea adevărului, dispariţia memoriei, interpretarea istoriei, importanţa religiei şi multe altele”.

“The Hollywood Reporter” lăuda imaginea lui Barbu Bălăşoiu, care dă spectatorului senzaţia că e în film.