Expresii idiomatice chinezeşti: "A-ţi astupa urechile ca să furi un clopot" (掩耳盗铃)

În perioada Primăverii şi Toamnei, un tâlhar a intrat în casa unei familii de oameni bogaţi pentru a fura un clopot voluminos. A încercat sa îl care în spate, însă clopotul era masiv şi prea greu pentru a fi cărat.

Atunci, hoţul a găsit un ciocan şi s-a gândit să îl spargă în bucăţi, aşa încât să îi fie mai lesne să plece cu el.

La prima lovitură, clopotul a făcut un zgomot puternic. La auzul vuietului, omul s-a speriat nespus de tare şi şi-a înfundat urechile, în speranţa că zgomotul se va micşora şi nimeni nu-l va putea auzi. Tâlharului îi mai era frică să nu fie descoperit de către vecini. Ezitând un timp, a hotărât să continue.

În timp ce lovea clopotul cu ciocanul, şi-a pus dopuri în urechi. Cu toate acestea, zgomotul făcut de clopot a fost negreşit auzit de oamenii din apropiere.

Acţiunea de a-şi astupa urechile pentru a nu fi descoperit era, bineînţeles, una prostească. Această expresie idiomatică se foloseşte cu referire la cei care cred că sunt destul de isteţi pentru a-i înşela pe ceilalţi, sau pentru cei care fac lucruri greşite şi doresc ca nimeni să nu afle. Când un om îi înşeală pe ceilalţi, se înşeală, de fapt, chiar pe sine.