Expoziţie realistă stupefiază publicul

NEW YORK - Patricia Watwood şi doi alţi artişti au expus împreună la Galeriile Forbes, până pe 9 iunie. Lucrările prezintă virtuţile artei contemporane clasice realiste în timp ce caută claritate despre un domeniu des neînţeles.

"Munca noastră nu este de obicei ironică, excesiv de auto-reflexivă, morbidă sau nihilistă", a explicat ea. "Ea se bazează pe metode tradiţionale, include frumuseţea ca limbaj emoţional şi retoric, ea foloseşte reprezentarea naturalistă şi este construită pe miezurile gemene ale artei occidentale – natura şi design".

În expoziţia lui Watwood sunt prezentate multe portrete, inclusiv pe cel al fiicei ei pierdute în lectura unui roman cu Harry Potter, în timp ce aşteaptă cina, cel al unei femei din Orientul Mijlociu, ilustrând modul în care toate culturile reflectă umanitatea, şi două auto-portrete, unul în timp ce era însărcinată.

Portretele provoacă contemplare şi evocă sensibilitate. O mare parte dintre ele sunt nuduri, pictate într-un mod similar cu ceea ce s-ar putea vedea la Muzeul Smithsonian din Washington, DC, în secolul al XIII-lea şi al XIV-lea.

Cea mai mare aspiraţie a ei este crearea unor opere de artă, care aduc o energie magică şi spirituală privitorului.

Watwood şi ceilalţi doi artişti "au păstrat nevoia ilustrării formelor tradiţionale", a spus ea. "Aceste forme tradiţionale continuă să funcţioneze foarte bine, să reprezinte umanitatea, să restaureze felul în care ne adresăm în artă – ce anume ne interesează", a adăugat ea.

Oamenii pot percepe realismul ca acţiunea de a observa şi a picta. Procesul este "de fapt o transformare completă de actului de a privi, gândi, medita şi crea," a spus Watwood.

Ea l-a citat apoi pe un fost profesor de-al ei, care sculptează zei în studioul său din sudul Bronxului, "Încerc să creez o artă care reafirmă privitorului că există valoare în viaţa umană. Aceasta ar trebui să creeze sensul că o persoană nu este singură şi că ea face parte dintr-un grup cu nevoi, doruri, speranţe, vise, temeri şi dorinţe similare, care transcend în timp."

"Să simţi că ai suficient timp pentru lucrurile care au valoare: timp să creezi un tablou, să studiezi, să înveţi, să te bucuri, să stai nemişcat şi să contempli o imagine şi lumea pe care o conţine," sunt propriile cuvinte ale lui Watwood, după cum a spus Peter Trippi, istoric de artă şi redactor al revistei Fine Art Connoisseur, în întroducerea sa de la expoziţie.

Trippi a adăugat că "dincolo de frumuseţea lor pură, ceea ce mă încântă cel mai mult [la aceste picturi] este liniştea lor învăluitoare."

Renumitul portretist Nelson Shanks s-a alăturat istoricului de artă şi unui cuplu de artişti în conversaţia privind atât forma tradiţională cât şi cea futuristă a artei.

Shanks crede că "pictura realistă trebuie să fie nimic mai puţin decât o meditaţie asupra naturii existenţei şi individului", după cum l-a citat Watwood. "Acesta trebuie să creeze o asemănare cu puterea de stimulare a imaginaţiei observatorului şi trezirii de amintiri. Acesta trebuie să cuprindă tot ceea ce vede pictorul realist dinaintea ochilor şi tot ce se simte în inima lui."

Încerc să creez o artă care reafirmă privitorului că există valoare în viaţa umană - Patricia Watwood

Watwood a spus că vrea să comunice prin arta ei şi să facă oamenii să le pese de lumea şi subiectul din picturile sale. În notele sale, şi-a exprimat dorinţa ca picturile ei să conecteze spiritual atât subiectele cât şi privitorii, ele fiind "poeme vizuale în aşteptarea interpretării dvs."

În zilele noastre, toţi cei trei artişti petrec o cantitate atipică de timp în munca lor. Watwood lucrează între şase şi opt săptămâni la piesele ei mai mari; Shanks începe adesea o pictură la ora 6 şi lucrează şapte zile pe săptămână; iar Howard a petrecut 45.000 de ore pe "piesa sa monumentală."

Ei îşi creează singuri toate lucrările, fără asistenţi, opunându-se mişcării moderne a artiştilor care lasă activitatea lor pe seama unor asistenţi, devenind designeri conceptuali.

Watwood a susţinut că singura interacţiune a lui Damien Hirst cu imprimeurile sale punctate este semnătura lui, spre exemplu.

În schimb, în conformitate cu o revenire la fascinaţia lucrului manual, Trippi a declarat că a văzut "o mulţime de oameni care stau uluiţi în faţa picturilor lui Patty, spunând "cum a făcut ea asta?"

"Ştiu că cineva ar putea concepe aşa ceva şi apoi să îşi bată joc de idee cu Photoshop, dar asta nu este ceea ce s-a întâmplat aici", a adăugat el. Cei care beneficiază de pe urma cumpărării acestor lucrări sunt colecţionarii, a adăugat Trippi – el a văzut cum mulţi "au simţit o mare bucurie" de pe urma lor.

Conversaţia a trecut de la motivaţia artiştilor la domeniul formei artistice, la realismul contemporan clasic şi la cum să se acţioneze pentru a-l plasa în prim-planul lumii artistice.

Mituri şi legende - pe care se bazează mai multe lucrări tradiţionale - oferă oportunităţi excelente de a exprima idealuri diferite despre ce înseamnă să fii o fiinţă umană, despre spiritualitate - fără a fi blocat într-o anumită religie - şi despre marile întrebări ale timpului nostru, a declarat Watwood. Ea şi Howard au remarcat o schimbare a interesului înapoi spre eroism, în cultura populară, cu câteva zile înainte ca The Avengers să fie lansat.

Howard sculptează adesea zei greci, folosind mitologia ca o rampă de lansare pentru evocare unor reacţii viscerale din partea oamenilor.

"Când faci lucrurile corect, un tablou sau o sculptură este foarte complicată, pentru că mimează restul universului, pentru că există această ierarhie în care toate piesele mai mici se potrivesc în mod corect în părţi mai mari", a susţinut el. "Această complexitate vizuală declanşează într-un mod visceral ceva în interiorul tău, care nu mai poate fi oprit. Acesta este un nou val care începe să apară şi care se schimbă într-un mod despre care eu chiar cred că este de neoprit.''