Eveniment istoric: Oraş vechi de 300 de ani iese de sub ape după câteva decenii de când s-a scufundat
Fundaţia de piatră a unei biserici cândva scufundate a reapărut dintr-un lac, în condiţiile unei secete record, precum şi pietre funerare sparte şi ruinele unui oraş vechi de secole din nordul Filipinelor.
Aici, în rezervorul de lângă barajul Pantabangan, la 125 de mile nord de Manilla, copiii sar şi se caţără printre ruinele caselor căzute, turiştii îşi fac selfie-uri, iar pescarii locali transportă vizitatorii spre şi dinspre micuţa insulă care a fost odată complet scufundată - dar care acum a reapărut pentru cea mai lungă perioadă de când rezervorul a fost umplut pentru prima dată în anii 1970.
Lunile martie, aprilie şi mai sunt de obicei cele mai secetoase pentru naţiunea arhipelagului. Însă cu toate că cele două hidrocentrale de lângă baraj, din provincia Nueva Ecija, îşi opresc în mod normal activitatea la data de 1 mai, anul acesta ele au fost închise mai devreme din cauza secetei intense care a afectat Asia de Sud-Est.
Cu ploi puţine şi perioade de căldură intensă, temperaturile raportate au atins 37,2 de grade Celsius, iar nivelul apei a scăzut în rezervor cu 50 de metri, de la cel mai înalt nivel de 221 de metri.
Rezervorul serveşte drept sursă principală de apă şi de irigaţii pentru Nueva Ecija şi provinciile învecinate, a raportat The Guardian. Pe fondul secetei, agricultorii au fost nevoiţi să treacă de la cultivarea orezului la cultivarea legumelor, care necesită mai puţină apă.
Valurile de căldură record au determinat şcolile din Filipine şi din alte ţări din Asia de Sud-Est să suspende cursurile în clasă, iar guvernele au îndemnat populaţia să rămână acasă.
Ruinele oraşului Pantabangan au început să iasă la suprafaţă în martie, iar zone ale oraşului care nu au fost atinse de aerul uscat de zeci de ani au fost acum expuse. De-a lungul anilor, creşterea şi scăderea nivelului apei au permis ca turla bisericii şi părţi ale oraşului să iasă la suprafaţă ocazional. În foarte rare ocazii, întregul oraş iese la suprafaţă.
Acum, revenirea oraşului scufundat care datează de acum 300 de ani a devenit o mică atracţie pentru vizitatori, dintre care unii au locuit acolo înainte de amenajarea rezervorului.
Sute de locuitori ai satelor şi fermelor locale au fost îndepărtaţi cu forţa de către guvern în timpul construcţiei barajului în anii 1970. O parte dintre aceştia s-au întors acum pentru a rememora trecutul, inclusiv Melanie Dela Cruz, în vârstă de 68 de ani, care era adolescentă când familia sa a fost forţată să îşi părăsească locuinţa.
"M-am emoţionat pentru că mi-am amintit de vechea mea viaţă acolo", a declarat Dela Cruz pentru Daily Mail. "Inima mea a fost copleşită de amintiri, pentru că am studiat acolo, chiar m-am născut acolo".
A fost o binecuvântare pentru localnici, care au profitat de pe urma turiştilor atraşi de ruine, inclusiv pescarul Nelson Dellera.
"Pe atunci câştigam doar 200 de pesos [3,50 dolari] din pescuit, dar când au venit turiştii, am ajuns să câştig între 1.500 şi 1.800 pe zi", a declarat dl Dellera pentru The Guardian.
E o legendă locală, oraşul scufundat fiind deja faimos. Printre adepţii săi se numără şi asistenta medicală pensionară Aurea Delos Santos, în vârstă de 61 de ani, care a sosit pentru a vedea celebra biserică. "Când am auzit de reapariţia bisericii scufundate din vechiul oraş Pantabangan, am fost entuziasmată şi am vrut să o văd", a declarat ea pentru publicaţie.
