Europa: Separatismul vine din nord

În condiţiile crizei economice din ce în ce mai adânci, în Europa s-au întărit mai multe mişcări pentru independenţă: în Scoţia, în Flandra, în nordul Belgiei şi în Catalonia. Naţionaliştii din Scoţia vor organiza un referendum privind independenţa, forţele de centru-dreapta din Flandra şi adepţii împărţirii Belgiei au câştigat din nou alegerile, iar în Catalonia peste 1,5 milioane de oameni au ieşit deja la o acţiune pentru susţinerea independenţei. În toate cazurile menţionate regiunile încearcă să obţină preferinţe economice, însă despre o grabnică apariţie a unor noi ţări în Europa nu este vorba, consideră experţi ruşi.

Principala instituţie de integrare europeană, Uniunea Europeană (UE), a obţinut săptămâna trecută Premiul Nobel pentu Pace, însă decizia Comitetului Nobel, luată pe fondul punerii în aplicare a unor măsuri de economisire drastice şi al protestelor violente de la Madrid şi Atena, este considerată inoportună de mulţi analişti. Şi nu este vorba doar de 'protestele foamei', ai căror participanţi manifestă scepticism cu privire la ideea unităţii paneuropene: pe valul crizei economice, din cele mai prospere regiuni ale Europei parvin veşti care atestă escaladarea atitudinilor separatiste. Pe lângă referirile la identitatea culturală, naţionaliştii insistă asupra faptului că regiunile lor nu sunt obligate să-i susţină pe concetăţenii mai puţin întreprinzători, relatează cotidianul rus Gazeta.

Potrivit expertului Vladimir Şveiţer, directorul Centrului de studii politice din cadrul Institutului Europei de la Moscova, şi în Scoţia, şi în Flandra, şi în Catalonia cauzele separatismului sunt profund istorice, însă influenţa factorilor economici există totuşi în fiecare dintre ele. 'Criza însăşi nu are un rol atât de activ în alimentarea acestor atitudini, chiar dimpotrivă - poţi lupta mai bine cu această criză în cadrul unui stat mare, nu al unor regiuni separate. Un separatism total nu este dorit, însă obţinerea unor preferinţe de la centru pentru locuitorii din regiune este dorită şi de scoţieni, şi de flamanzi, şi de cataloni', afirmă Şveiţer.

În opinia sa, cele mai reale perspective de a obţine separarea le are Flandra, însă acest lucru s-ar putea produce abia după decesul actualului rege al Belgiei, Albert al II-lea, astăzi în vârstă de 78 de ani. 'Regele este foarte respectat, se bucură de popularitate şi vorbeşte la fel de bine în franceză şi în flamandă. Acesta este un factor foarte important, deoarece toţi predecesorii săi au fost exclusiv francofoni', explică expertul. Moştenitorul regelui, prinţul Filip, nu se bucură de mare popularitate, astfel că după moartea lui Albert al II-lea flamanzii ar putea pune problema separării şi înfiinţării unei republici independente.

Nici în Catalonia, nici în Scoţia lucrurile nu vor ajunge până la separarea de stat, iar cererile autorităţilor federale se vor limita la obţinerea de preferinţe suplimentare, este de părere expertul. 'Este greu de prognozat destrămarea ţărilor din care fac parte aceste regiuni, atât timp cât ele se află în UE. Statutul UE conţine un punct conform căruia, dacă un stat membru se împarte în două, fiecare dintre aceste părţi trebuie să înainteze din nou cerere pentru aderare, iar UE este o pârghie foarte puternică: aici există o mulţime de avantaje pentru comerţ şi, în afară de aceasta, problema vizează şi aspecte de securitate. Factorul UE va limita tendinţele separatiste', este convins Şveiţer.

Potrivit expertului, intervievat de Gazeta, regiunile care cer independenţă vor putea obţine de la guvernele lor întărirea factorului regional în activitatea UE. Pentru aceasta, autorităţile locale şi din Scoţia, şi din Catalonia au solicitat deja majorarea rolului Comitetului Regiunilor din UE, organizaţie care asigură garanţii privind participarea autorităţilor locale în activitatea instituţiilor UE.

'Dacă regiunile vor fi reprezentate la nivelul UE la fel de solid precum statele, atunci aceste regiuni se vor menţine (în cadrul acestor state)', a conchis Şveiţer.