"Epicentrul" unde s-ar fi pus la cale susţinerea lui Georgescu. Publicaţia Libertatea, acuzată de manipulare şi "cenzură atroce"
Florin Dobrescu, secretar al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, a acuzat conducerea publicaţiei Libertatea că nu a vurt să-i publice dreptul la replică în articolul intitulat "Epicentrul mişcării legionare din strada Veseliei. Istoria locului unde s-au pus la cale strategiile de susţinere a candidatului Călin Georgescu".
"Întrucât conducerea ziarului Libertatea nu mi-a acordat dreptul la replică în urma articolului din 16.12.2024, articol care consider că aduce grave prejudicii de imagine atât mie, cât şi muncii mele de 13 ani pe tărâmul Memoriei Rezistenţei, în cadrul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, căreia mi-am dedicat toate resursele, fac public acest drept la replică, pe care îl consider necesar pentru a se cunoaşte adevărul. Distribuiţi acest text! E singurul mod în care pot arăta adevărul, fiind supus unei cenzuri atroce!", a transmis Florin Dobrescu, care reamintim s-a dezis public de fostul candidat la prezidenţiale Călin Georgescu.
În articolul din Libertatea se afirmă că sediul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu constituie "un cuib de continuatori ai Mişcării Legionare", unde s-ar fi făcut strategiile de susţinere a candidatului Călin Georgescu.
"Pe lângă prezenţa intensă pe reţelele de socializare, legionarii din acest cuib se exprimă şi pe site-ul buciumul.ro, unde Florin Dobrescu scrie frenetic. Dobrescu a fost alături de partidele neolegionare din strada Veselei încă de la începuturi şi acum mai este şi preşedintele Asociaţiei pentru Memorie Identitară Carpaţii. Dar, în bunul stil românesc, lucrurile s-au dărâmat din interior, Florin Dobrescu acaparând atât partidul, cât şi fundaţia şi le-a adus la sapă de lemn", se mai precizează în articolul din Libertatea.
Redăm mai jos dreptul la replică publicat de Florin Dobrescu:
În legătură cu articolul publicat în Libertatea, în ziua de 16.12.2024, sub titlul “Epicentrul mişcării legionare din strada Veseliei. Istoria locului unde s-au pus la cale strategiile de susţinere a candidatului Călin Georgescu”, semnat de d-l Sorin Ozon, fac următoarele precizări pe care le consider necesare, atât pentru buna informare a publicului, cât şi pentru că unele informaţii eronate din articol aduc prejudicii de imagine, atât mie, cât şi Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, în cadrul căreia muncesc de la înfiinţare pentru perpetuarea memoriei Rezistenţei anticomuniste.
1. În primul rând, însăşi titlul articolului conţine un mare neadevăr. Niciodată în sediul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu nu s-au desfăşurat discuţii sau activităţi care să aibă în vreun fel legătură cu dl Călin Georgescu sau cu activitatea politică a sa ori a altui candidat. De altfel, în cadrul articolului nu există nici un fel de dovezi în sensul afirmaţiei enorme din titlu. Ca secretar al acestei fundaţii, am considerat benefic pentru activitatea FIGO să se păstreze distanţă faţă de activităţile politice. Fundaţia are un statut pe care l-a respectat întotdeauna cu stricteţe. Perpetuarea memoriei celor ce au luptat şi s-au sacrificat pentru libertatea şi demnitatea poporului român în deceniile de totalitarism din secolul trecut este obiectivul nostru statutar.
2. Cu excepţia unei conferinţe, desfăşurate în mai 2016 la Constanţa, în care a fost invitat d-l Călin Georgescu (care la acel moment nu era implicat în nici un proiect politic), nu a mai existat nici o altă interferenţă a mea sau a Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu cu activitatea domniei sale, cu atât mai puţin de când este implicat în politică. Personal, nu sunt un susţinător al dlui Călin Georgescu.
3. Pentru a corecta nişte inadvertenţe istorice din articol: sediul actualei Fundaţii Ion Gavrilă Ogoranu a fost construit, în 1999-2000, pe terenul donat de Constantin Tănăsescu (1921-2008), fost deţinut politic pentru activitate în Rezistenţa anticomunistă, iar acesta nu a locuit acolo din 1963, cum afirmaţi, ci de la naştere. Arestat la 10.07.1948, el a fost condamnat la 15 ani închisoare, într-un un lot de 25 inculpaţi, acuzaţi că au constituit o organizaţie în cadrul căreia au creat “o reţea de spionaj formată din elemente legionare, cu ajutorul căreia transmiteau informaţiuni de ordin politic, social, economic şi militar serviciului de spionaj american, prin intermediul trădătorului Horia Sima, complotând astfel împotriva statului şi pregătind membrii pentru a provoca război civil cu scopul final răsturnarea prin violenţă a regimului democratic (sic!) din ţară” (ACNSAS P 000945, Vol. 2).
Evident, prin “regim democratic”, organele represive denominau regimul comunist, care în realitate era unul totalitar. Şeful lotului a fost Decebal Corneliu Andrei, trimis în România, în martie 1947, de serviciile secrete americane, în scopul organizării unor nuclee de rezistenţă anticomunistă şi unei structuri informative care avea să transmită informaţii americanilor, la Salzburg, prin curieri clandestini. Documentele din arhiva CNSAS pot fi puse la dispoziţie celor interesaţi. Eliberat la termen, în 1963, Constantin Tănăsescu s-a încadrat în 1993 în Partidul “Pentru Patrie”, înfiinţat de luptătorii anticomunişti, donând proprietatea sa pentru construirea sediului, care s-a realizat doar din contribuţiile foştilor deţinuţi politici. În 2011, imobilul a devenit sediu al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, aceasta plătind în prezent un impozit pe clădiri de peste 16.000 lei anual.
4. Am crescut într-o familie cu o memorie vie a persecuţiilor politice, în care am fost format în spirit pro-occidental, în special pro-american, anticomunist, creştin şi monarhist. Tot ceea ce am promovat în scris sau prin viu grai a fost împotriva imperialismului rusesc, împotriva regimului criptosovietic de la Kremlin. Încercările de asociere a mea cu curentul pro-rus sunt pur şi simplu penibile.
5. Fundaţia Buna Vestire a fost înfiinţată în 1992, dar nu în strada Veseliei 21, aşa cum afirmaţi dvs.. La vremea aceea, aici era doar proprietatea lui Constantin Tănăsescu, neexistând nici un sediu.
6. Am contribuit, în 2016, la înfiinţarea Asociaţiei Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei, în care am funcţia de vicepreşedinte, redactând statutul şi actul constitutiv, şi făcând toate demersurile pentru legalizarea ONG-ului, la dorinţa fiicei eroului anticomunist Gogu Puiu, distinsa d-na Zoe Rădulescu, şi nepoatei acestuia, d-na Elena Rădulescu-Sechila, ceea ce m-a onorat în mod deosebit. Am cunoscut mulţi armâni implicaţi în Rezistenţă, între care Ţache Funda, Costică Teja, Taşu Buciuneanu, Nicolae Ciolacu, Gogu Cusă, Zahu Pană, Stere Derdena ş.a., cu unii având relaţii de colaborare. Nutresc o admiraţie aparte pentru armâni, considerând că statul român le datorează mai mult pentru susţinerea conservării identităţii lor etno-culturale. Fiind un ONG, AGPHD nu face politică şi nu se implică în susţineri electorale, obiectul său de activitate fiind de ordin memorial şi istoric. Se înţelege deci că implicarea unor membri în susţinerea d-lui Călin Georgescu s-a făcut în nume personal şi nu angajează organizaţia. Spre exemplu, eu nu sunt un astfel de susţinător.
7. În articolul dvs. faceţi afirmaţia că eu aş fi acaparat Partidul “Totul pentru Ţară”, cât şi Fundaţia Ogoranu, pe care le-aş fi “adus la sapă de lemn”. Nu înţeleg de unde aţi tras această concluzie dvs., care nu cunoaşteţi nimic din interiorul acestei organizaţii. Ar trebui să ştiţi că m-am înscris în Partidul “Pentru Patrie” în mai 1996, că am fost membru şi apoi secretar, respectiv preşedinte al organizaţiei Sector 4, din 1998 am fost ales în Consiliul Politic, iar din 2005 am devenit secretar general, până în 2011, când am devenit preşedinte executiv. Toate propunerile pentru funcţii în partid erau girate de Senatul organizaţiei, din care făceau parte vechii luptători trecuţi prin închisori. Iar nişte simple căutări pe internet ar putea să vă arate cât de bogate şi diversificate sunt activităţile anuale ale Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, în ciuda puţinelor resurse financiare de care dispunem, din contribuţiile susţinătorilor noştri.
În fine, aş vrea să vă rog ca, pe viitor, atunci când doriţi să mai scrieţi despre mine sau Fundaţia pentru a cărei ridicare mi-am dedicat toate resursele personale, să nu ezitaţi să mă contactaţi, fie la Tel./WhatsApp 40722749249, fie pe e-mail: ogoranu@gmail.com. Sunt un om deschis întotdeauna reprezentanţilor presei, a cărei existenţă şi activitate o consider indispensabilă unei societăţi democratice, şi vă asigur că vă voi răspunde la orice fel de întrebări.
Reacţia jurnalistului Răzvan Gheorghe de la Podul.ro
Mai ţineţi minte când Tolontan şi Libertatea i-au acuzat, fără nici cea mai infimă probă, pe militarii americani de la Deveselu că s-ar ocupa, vezi Doamne, cu ”trafic de minore” şi ”proxenetism” în zona Caracal? Tolontan, Coroiu şi Nistorescu erau în aceeaşi echipă, promovând mizeria asta. O mostră de nejurnalism şi de propagandă rusească. Antiamericănism pe pâine. Să nu uităm: dincolo de pafarismul inerent, numitorul comun al celor trei personaje de mai sus e fosta Securitate – fie prin descendenţă otrăvitoare, fie prin activitate.
Acum, după epoca Tolontan, cu Chiotea la butoane, Libertatea girează o nouă minciună sfruntată în articolul cocălăreşte intitulat ”Epicentrul mişcării legionare din Strada Veseliei. Istoria locului unde s-au pus la cale strategiile de susţinere a candidatului Călin Georgescu”.
În primul rând, în acel sediu funcţionează Fundaţia ”Ion Gavrilă Ogoranu”, construct care NU îl susţine pe Georgescu şi nici NU are legături cu acesta. Libertatea nu demonstrează nimic din toate astea, doar calomniază şi acuză. Georgescu e susţinut de Elena şi Eugen Sechila, care reprezintă o altă asociaţie – ”Asociaţia Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei” –, aceasta fiind un alt construct decât Fundaţia ”Ion Gavrilă Ogoranu”. Despre aceste lucruri am scris inclusiv eu, la Podul, dar au scris şi alţii. Pe de altă parte, lucrurile sunt clare dacă îţi faci onest meseria de jurnalist. Să bagi în aceeaşi oală chestii diferite pentru a le compromite printr-o apropiere forţată nu se cheamă presă.
În al doilea rând, secretarul Fundaţiei ”Ion Gavrilă Ogoranu” – Florin Dobrescu – a anunţat public, imediat după primul tur al alegerilor prezidenţiale, că nici el şi nici Fundaţia NU îl susţin pe Georgescu, pe care îl consideră periculos pentru România. Dobrescu a fost la fel de uluit ca voi, băi pafariştilor, de creşterea artificială şi de scorul obţinut de Georgescu. Numai că voi nu prea aveţi circumstanţe atenuante, jurnaliştii peştelui prăjit.
În al treilea rând, Florin Dobrescu mi-a spus mie că se gândea să voteze cu Lasconi în turul al doilea, conştient de pericolul reprezentat de profilarea unei victorii a lui Georgescu. Îl cunosc de ani de zile – Dobrescu e anti-Rusia autentic, e pro-NATO şi pro-UE. Ce mi-a spus mie, Dobrescu i-ar fi spus oricărui jurnalist care şi-ar fi găsit 1 minut pentru a-l suna.
În al patrulea rând, Şerban Suru – autoproclamatul şef al Mişcării Legionare, care NU are nici el vreo legătură cu sediul de pe Strada Veseliei – a anunţat public, imediat după primul tur al alegerilor prezidenţiale, că o va vota pe Elena Lasconi, totodată acuzând la fel de public că în spatele lui Georgescu se află Rusia.
Eu de ce nu aflu toate aceste fapte reale din articolaşul de la Libertatea? Asta-i presa cualăti? Oare nu sunt relevante faptele astea, având în vedere atât gravitatea acuzaţiilor, cât şi prejudiciile de imagine pe care ziarul şi autorul le cauzează unei persoane şi unei fundaţii care se ocupă cu memoria rezistenţei armate anticomuniste? Pentru că Fundaţia “Ion Gavrilă Ogoranu” NU a făcut şi nici NU face politică.
În schimb, pălmaşul semnatar îi ia în balon, la grămadă, pe partizanii morţi şi pe foştii deţinuţi politic (la fel de morţi) care au plătit din buzunarele lor construirea sediului din Strada Veseliei. Şi asta e o abjecţie, măcar pentru faptul că aceşti oameni (pe care nimeni nu e în măsură să-i judece în vreun fel) nu se mai pot apăra.
Amintesc că, refugiat în America, legionarul Gogu Puiu (om căruia nu i se poate pune în cârcă vreo crimă) a fost contactat de serviciile secrete americane şi britanice în scopul retrimiterii sale în România pentru a lupta cu arma în mână împotriva comuniştilor şi a ocupanţilor ruşi. Deşi ar fi putut duce o viaţă lipsită de orice griji în SUA, tânărul Gogu Puiu s-a reîntors clandestin în România ocupată, a coordonat rezistenţa armată anticomunistă din zona Dobrogei şi a murit în luptă cu trupele de Securitate. A pierit martiric, după o rezistenţă îndârjită, aruncându-se în aer cu ultima grenadă. Şi a făcut asta trimis de americani, băi angajaţilor unui ziar care i-a acuzat mincinos de toate mizeriile posibile pe militarii americani de la Deveselu.
Dacă aţi citi cărţi şi v-aţi face temele, aţi afla că pe Ion Gavrilă Ogoranu l-au vânat securiştii mai bine de 28 de ani. În perioada luptelor din munţi, piloţi americani şi-au riscat vieţile pentru a intra în contact cu partizanii lui Ogoranu. Voi nici măcar nu sunteţi în măsură să le pronunţaţi numele oamenilor ăstora.
P.S. Dacă Florin Dobrescu va decide să dea în judecată Libertatea, mă ofer să-i fiu martor la proces. Libertatea i-a respins dreptul la replică, îl puteţi citi în comentarii.
