Empaticii văd cu uşurinţă dincolo de aparenţe

Empatia este încercarea noastră de a experimenta lumea interioară a celuilalt, fără a ne pierde însă obiectivitatea, afirma, foarte clar, renumitul analist Heinz Kohut.

Pentru început să cunoaştem ce este empatia, beneficiile cât şi neajunsurile acestei caracteristici, pe care o are fiinţa umană. Există oameni empatici? Da, dar sunt puţini.

Un secret al bunei comunicări constă în capacitatea de a te pune în locul celuilalt şi de a înţelege modul lui de a simţi şi vedea lucrurile. O zicală strămoşească spune cu înţelepciune „pune-te în pielea lui”, sau înainte de a-ţi da cu părerea despre celălalt „să te încalţi cu pantofii celuilalt”, ne învaţă o expresie anglo-saxonă. De obicei, atunci când cineva suferă, face tot posibilul să nu o arate, dar o persoană empatică poate identifica uşor emoţiile latente, ce nu sunt exprimate, ale celuilalt. Empatia nu înseamnă să te identifici cu celălalt anulându-ţi personalitatea, ci să te transpui în mintea şi sufletul lui pentru a înţelege cum percepe lucrurile. Aceasta îi ajută pe oameni să citească mai uşor limbajul corpului sau să vadă acele sclipiri în ochi celorlalţi. Datorită acestei înţelegeri a firii umane, de care sunt capabili, oamenii empatici sunt înţelegători cu cei din jur şi dau dovadă de multă compasiune.

Comunicarea dintre noi, adesea, suferă din cauza lipsei de empatie. Nu acceptăm o altă perspectivă asupra lucrurilor, suntem tentaţi să criticăm şi nu le permitem celorlalţi să-şi exprime opinia.

Cum recunoaşteţi o persoană empatică?

Pentru a putea manifesta empatie, trebuie să avem o bună conştientizare de sine şi un grad înalt de auto-înţelegere. Omul empatic nu se simte stânjenit când te vede plângând şi nu are nicio problemă dacă plânge el însuşi. Recunoaşte, totodată, că şi el are sentimente puternice greu de controlat, are încredere în tine şi că poţi să treci de situaţiile dificile, îţi aminteşte de punctele tale forte pe care le-ai uitat. Empaticii încearcă să înţeleagă ce înseamnă un anumit lucru pentru tine, chiar dacă a se gândi la acel lucru îi face să sufere. Ei adoptă o atitudine non-critică şi non-evaluativă, ceea ce este foarte greu. Alinarea vine nu atât din cuvinte, cât din conexiune, din sentimentul de a fi înţeles.

Cum ne dezvoltăm această abilitate?

- învaţaţi să ascultaţi, să fiţi prezent pentru a-l ajuta pe celălalt, şi în acelaşi timp dezvoltaţi-vă a treia ureche pentru a primi mesaje non-verbale;

- fiţi atenţi la încărcătura emoţională a mesajului, încearcaţi să descifraţi nevoile sufleteşti şi ce motivaţii are celălalt atunci când vă vorbeşte;

- exprimaţi şi ceea ce simţiţi la primirea mesajului său. Deschiderea aceasta va crea o legătură empatică foarte solidă între interlocutori;

- încearcaţi să citiţi pe faţa lor, să le urmăriţi gesturile, să le ascultaţi vocile, să înţelegeţi de ce spun anumite lucruri, de ce acţionează într-un anume fel, de ce gesticulează sau tac retraşi;

- gândiţi-vă la emoţiile lor: frustrare, dezamăgire, tristeţe, bucurie.

Empatia este o stradă cu două sensuri, bazată pe: înţelegere, ascultare, prezenţă şi deschiderea ambelor părţi. Pentru a nu ne încărca mintea şi sufletul cu trăiri şi frământări inutile, e necesar să învăţăm cum să reglăm „nivelul empatiei”.

O altă abordare a conflictelor

Atunci când trecem printr-un conflict, să încetăm de a mai ţine cu dinţii de adevărul sau dreptatea pe care credem că le avem. Să încercăm să privim lucrurile din perspectiva celuilalt - vecin, prieten, părinte; ce îl face tensionat, nervos... care sunt nevoile, motivaţiile şi emoţiile lui. Dacă îţi este greu să te pui în locul lui, priveşte scena ca fiind un al treilea care îi vede pe cei doi. Pendulează flexibil între cele două seturi de păreri opuse, argumente. Pentru fiecare persoană cu care ai o discuţie în contradictoriu, dorind să evidenţiezi defectele, exersează găsirea punctelor comune.

Cele două laturi ale empatiei, cea pozitivă dar şi cea negativă

Empatia reprezintă legătura noastră cu ceilalţi şi stă la baza compasiunii, pe care o simţim pentru a-i ajuta pe cei ce au nevoie. Studiile arată că trecem prin cea mai empatică perioadă de până acum a omenirii. Fiinţele umane se nasc empatice, dar în funcţie de mediul lor, de evoluţia lor, fiecare dă dovadă de mai multă sau mai puţină empatie. Există anumite gene care influenţează empatia; acestea dictează producerea unor anumite substanţe chimice în creier care generează empatie.

Latura pozitivă

Câteva beneficii ale empatiei

- Empatia ne deschide sufletul şi mintea. Ne ajută să ne cunoaştem mai bine, să ne conştientizăm emoţiile şi trăirile, numai aşa ne vom putea deschide faţă de ceilalţi. Totodată, trăind emoţii alături de ei, vom descoperi lucruri noi despre propria persoană.

- Deschizându-ne minţile, acumulăm informaţii, privim lucrurile din diferite unghiuri şi din mai multe perspective. Reuşind să ne conectăm cu interlocutorul nostru, vom înţelege lucrurile prin prisma lui.

- Avem relaţii mai armonioase cu cei din jur. Suntem fiinţe sociale, suntem conectaţi pentru a supravieţui. Fericirea şi bucuria noastră ţine de modul în care relaţionăm unii cu alţii.

- Ne imbunătăţim starea de sănătate. Există o legătură între emoţiile pozitive şi sănătatea noastră. A simţi empatie şi compasiune ne aduce o stare de bine, încredere şi armonie interioară.

- Empatia scade nivelul de rasism, homofobie, bullying etc. Manifestarea empatiei indiferent de culoare, limbă, credinţe religioase şi politice, ajută la întărirea comunităţii din care facem parte. O comunitate fericită, este o comunitate puternică unde toţi se simt protejaţi şi în siguranţă.

Latura negativă

Ca orice lucru dus la extrem şi empatia în exces poate determina: codependenţă, epuizare emoţională, alterarea relaţiilor noastre cu ceilalţi, chiar anxietate şi depresie. Uneori, nu luăm în seamă consecinţele pe termen lung ale acţiunilor noastre. Un alt aspect este că favorizează unele categorii de oameni şi defavorizează pe altele, empatia este selectivă.

Trebuie să ţinem cont de faptul că drumurile noastre sunt diferite şi să nu ne identificăm cu cel de lângă noi. Atunci când ne dăm seama că empatia ne secătuieşte emoţional, este necesar să facem un pas înapoi, să stabilim o limită de protecţie. Pe de altă parte, putem acorda mai mult timp persoanelor care nu încearcă să profite de bunătatea şi empatia noastră.

Empatia poate fi înlocuită cu compasiunea

O variantă bună pe termen lung este să înlocuim empatia cu compasiunea, pentru că nu te secătuieşte emoţional şi îl ajută pe cel care are nevoie.

Compasiunea este sensibilitatea faţă de problemele şi suferinţele celorlalţi şi totodată încercarea de a-i alina, înseamnă generozitate şi răbdare cu cei care suferă, fără a vă gândi la propria persoană.