Elita de afaceri din Italia doreşte cu disperare să-l păstreze pe Monti

Italia este pe cale să pună în scenă o dramă politică intrigantă, al cărei deznodământ va fi decisiv în conturarea viitorului celei de-a treia ţări cu cea mai mare economie din zona euro - şi al Europei însăşi. Poate fi găsită, oare, o modalitate pentru Mario Monti, premierul aclamat, dar neales, de a-şi continua mandatul fără a submina democraţia parlamentară a Italiei?, se întreabă Financial Times într-o analiză.

Elita de afaceri din Italia doreşte cu disperare ca economistul de 69 de ani, Mario Monti, să-şi prelungească mandatul de premier. Dar alegerile parlamentare vor avea loc în aprilie anul viitor iar până în prezent Monti nu şi-a anunţat candidatura.

Un industriaş italian de primă mărime îl creditează pe Monti cu patru realizări remarcabile în primul său an de mandat: a injectat raţiune în discursul politic; a început să abordeze defectele structurale ale economiei; a restabilit încrederea investitorilor internaţionali; şi a refăcut reputaţia Italiei de ţară serioasă. Industriaşul a afirmat că dacă ar fi Papă l-ar beatifica imediat pe Monti.

'Monti este ca medicul care poate administra medicamentul amar pentru că ştii că alternativa este să fii bolnav. Oamenii cred că Monti este interesat de toţi, nu doar de un partid şi de susţinătorii săi'', a afirmat un înalt bancher din Milano.

Problema este că Monti dă instinctiv înapoi de la gândul de a se arunca într-o luptă politică şi lasă impresia că se va întoarce mai degrabă la un loc de muncă de top al UE, la Bruxelles. Fostul preşedinte cerebral, sec, al Universităţii Bocconi din Milano este la polul opus al predecesorului său, Silvio Berlusconi, în aproape orice sens. Habitatul natural al lui Monti este sala de seminar, nu arena circului care este politica italiană, relevă FT.

La o conferinţă organizată de Financial Times, la Milano, săptămâna aceasta, Monti a dat clar de înţeles că nu ''ar dori'' să-şi extindă mandatul de premier. Dar a lăsat să se înţeleagă că ar fi pregătit să-l continue dacă ţara va avea nevoie de el.

Milano vuieşte de intrigi de sprijin care să asigure că ''fiul'' local favorit va putea să-şi continue reformele. Unul dintre planuri este ca Monti să-i succeadă lui Giorgio Napolitano în calitate de preşedinte al ţării, vara viitoare, acţionând ca mentor pentru guvernul ales. Un altul sugerează că el ar putea deveni un ministru de finanţe atotputernic într-o mare coaliţie.

Dar poate că ideea cea mai frapantă este că Monti ar putea conduce o listă electorală sprijinită de lideri ai societăţii civile din Italia - probabil în alianţă cu partidele de centru sau de centru-stânga.

Liderii societăţii civile din Milano au înregistrat o victorie politică notabilă anul trecut, ajutând la alegerea lui Giuliano Pisapia, un avocat radical devenit politician, ca primar al oraşului, învingând o aliată a lui Berlusconi, pe Letizia Moratti. Pisapia a intrat pe neaşteptate în cursă pe fondul dezgustului popular faţă de erodarea valorilor civice.

Un sondaj sugerează că Monti are atractivitate electorală: cota de popularitate personală este de 53% în timp ce încrederea în partidele principale s-a prăbuşit.

Totuşi, această 'lovitură a alegătorilor' nu sprijină doar popularitatea lui Monti, ci contribuie, de asemenea, la alimentarea sprijinului pentru Beppe Grillo, comediantul flamboaiant, care conduce ''Mişcarea Cinci Stele'' insurgentă. Populistul Grillo are un mesaj anti-austeritate şi anti-euro, acuzând guvernul că a provocat 'Rigor Montis' în Italia.

Deşi Monti ar putea fi eroul nordului bogat, el nu performează tot atât de bine în regiunile mai sărace, cum ar fi Sicilia, unde mişcarea lui Grillo a triumfat recent în alegerile locale.

Un alt finanţist din Milano este convins că Italia ar putea depăşi criza actuală dacă agenda lui Monti va putea fi asigurată pentru următorii cinci ani. Dar el nu crede că ţara va putea ignora rezultatul alegerilor, renumindu-l pe Monti - în cazul în care el nu candidează pentru funcţie. 'Republica parlamentară din Italia este total discreditată. Dar dacă va exista un Monti 2 acest lucru va arăta că alegerile sunt irelevante, ceea ce este groaznic', spune el.

Italia este sfâşiată astfel într-o luptă între credibilitate şi legitimitate. Extinderea mandatului de premier al lui Monti va consolida credibilitatea Italiei faţă de investitori, dar va eroda legitimitatea politică a guvernului. Alegerea unui nou guvern, condus de un lider politic, va putea asigura o mai mare legitimitate, dar va fi lipsită de credibilitate.

Logica situaţiei va obliga poate un Monti reticent să candideze. 'Votaţi pentru mine pentru că nu-mi place jobul!' ar suna o platformă electorală neplauzibilă. Dar într-o ţară care simte tot mai multă lehamite faţă de promisiunile falite ale politicienilor, ar putea avea o atractivitate revitalizantă, concluzionează analiza FT.