Economia României, băgată în perfuzii în anul alegerilor. Şeful Consiliului Fiscal: Situaţia e foarte, foarte dificilă

Situaţia economică a României este "foarte, foarte dificilă", pieţele financiare nu vor finanţa sine die un deficit de peste 7%, a tras un semnal de alarmă, într-o emisiune TVR, preşedintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu.

Jurnalist: Deficitul e tot mai mare şi nu facem nimic. Această ordonanţă pe care a dat-o Guvernul de reducere a cheltuielilor, cum spun ei, a fost aproape în oglindă şi acum un an.

Daniel Dăianu: Este o situaţie foarte, foarte dificilă. Eu sunt tot mai surprins de faptul că unii oficiali vorbesc cu mult aplomb despre faptul că nu e o problemă, întrucât prezumatul volum al investiţiilor în acest an va fi cvasi echivalent cu deficitul bugetar. Este un neadevăr economic.

Unu, că o mare parte din investiţii este finanţată prin fonduri europene, care sunt şi pe partea de venituri şi de cheltuieli. Păi după această logică defectuoasă ar însemna că, dacă facem deficit de 10% din produsul intern brut, nu e nicio problemă. Dacă finanţăm investiţii. Nu e adevărat! Nu e adevărat! Investiţiile pot să fie şi proaste!

În al doilea rând, politica noastră, din varii motive, este prociclică. Când noi, la Consiliul Fiscal, am spus de pildă că nu e realist un deficit de 5% şi am adus argumente, unii au sărit ca arşi.

Jurnalist: Cât vom încheia anul acesta ca deficit?

Daniel Dăianu: Noi am spus că va fi peste 7%. Ne-am corectat şi noi evaluarea de 6,4% din PIB, văzând execuţia bugetară. Pot să vă spun că, cu execuţia, la finele lui august, raportat la ceea ce era programat ca deficit bugetar, poate să însemne cam 90% din deficitul programat pentru 2024.

Jurnalist: Şi încă nu intraseră pensiile.

Daniel Dăianu: Sigur că da. Deci avem şi pensiile, care înseamnă un şoc. Deci, situaţia e foarte, foarte dificilă. În mod sistematic, să vorbeşti: facem investiţii, facem investiţii. Domnule, şi alţii... Domnule, televizorul trebuie să fie folosit, sigur, şi pentru propagandă. Există totuşi anumite limite de decenţă. Nu poţi, nu poţi să incriminezi breasla de economişti serioşi că nu e chiar aşa cum spun ei! Da, domnule, este aşa cum spun ei! Pentru că pieţele financiare nu vor finanţa sine die un deficit de peste 7%.

Jurnalist: Am văzut aceste măsuri luate de reducere a cheltuielilor în sistemul bugetar.

Daniel Dăianu: Acum aş vrea să spun ceva. E bine că Guvernul încearcă să negocieze pe şapte ani.

Jurnalist: Dar a încercat şi anul trecut, se pare.

Daniel Dăianu: Nu, nu, nu putea să încerce anul trecut.

Jurnalist: Păi şi nu au luat o măsură de blocare a salariilor şi...

Daniel Dăianu: Aia este altceva, şi-au dat seama că trebuie să facă ceva. Acum avem nişte reguli în noua structură de guvernanţă fiscală, care îţi permit o ajustare pe patru ani sau pe şapte ani. Fie întrucât ai o datorie publică foarte mare, sunt ţări care au peste 100% din PIB datorie publică, fie că ai un deficit mare. Noi suntem între ţările cu deficite foarte mari, deficite structurale. Asta este problemă noastră! Acum m-aţi întrebat de amnistie. Însă e foarte bine că Guvernul încearcă să aibă această negociere.

Jurnalist: Nu, vorbeam de austeritate, de măsura austerităţii.

Daniel Dăianu: Austeritatea s-a încercat şi anul trecut. De ce? Pentru că construcţia bugetului este defectuoasă. În execuţie se vede. Adică iese la lumină ceea ce se ştia. Să nu credem noi că în Ministerul de Finanţe nu sunt oameni lucizi, care nu-şi dădeau seama că această construcţie are mari hibe. Şi în execuţia bugetară aşa se vede. Noi am şi spus. Cheltuielile cu serviciile şi bunurile. Există o sub-bugetare acolo. Deci nu este posibil... vor fi depăşite cheltuielile cu personalul, având în vedere măsurile care au fost luate.

Jurnalist: Dar ce atârnă cel mai greu în acest deficit, domnule Dăianu?

Daniel Dăianu: În acest deficit, în momentul de faţă, atârnă foarte greu măsurile care au fost luate, creşteri de salarii, faptul că nu s-a procedat la o gradualizare a implementării reformei pensiilor. Noi am spus în documentele Consiliului Fiscal că ar fi fost de preferat să avem, nu dintr-o dată, aplicarea reformei legilor pensiilor, pentru că vom lovi deficitul pe 2024 şi cu atât mai vârtos deficitul pe 2025.

Eu înţeleg că există raţiuni de ordin politic, dar trebuie să te întinzi atât cât este posibil. Pentru că, încă o dată, deficite de 7% sunt mari. Şi nu se justifică prin faptul că facem investiţii de 7% din PIB. Pentru că o parte din investiţii, una considerabilă, înseamnă fonduri europene. Deci, nu rezistă.

Acum, revenind la amnistie, ceea ce n-am observat în dezbaterea publică, şi o voi spune, eu sunt mirat de faptul că se procedează, de pildă, şi vă dau un aspect. Se procedează, de exemplu, la bonificare, acordarea de bonificaţii pentru cei care sunt buni plătitori, îşi onorează plăţile. De ce le dai bonificaţii? Ajungem să dăm premii pentru că oamenii îşi onorează? Înseamnă că nu mai credem în buna credinţă a acestor persoane. Nu se poate aşa ceva!

Jurnalist: Cred că au încercat să echilibreze lucrurile, pentru că, practic, le dădeau un beneficiu celor care nu plăteau, dar, practic, această soluţie, să bonifici plătitorii, nu e ok.

Daniel Dăianu: După mine, este o gândire jalnică! Jalnică! În primul rând, că, dacă am obţine, nu ştiu, se vorbeşte despre 7,5 miliarde lei cu suplimentul la reducerea de cheltuieli, 9 miliarde lei. În primul rând, că este un fel de on-off, adică s-ar întâmpla o singură dată. N-are niciun efect pe deficit structural. Deci doar pe un deficit cash. Altfel spus, deficitul structural rămâne acelaşi.

Iar tu, dacă aplici această bonificaţie, din 2026, nu poţi să spui: ştiţi că atunci v-am dat bonificaţia, dar nu mai dăm din 2026 pentru că pierdem venituri. În plus, dacă aş extrapola... Să admitem, de exemplu, că toţi oamenii devin buni plătitori. Să ştiţi că un bun plătitor poate să fie... nu poate să plătească. Să ştiţi, poţi să ai o conduită corectă, dar se poate să ai o jenă financiară. Firma să intre în insolvenţă. Deci, nu automat cel care nu plăteşte este de rea-credinţă. Dar să spunem că, de pildă, s-ar normaliza această situaţie. Ce faci? Iei bonificaţiile?

De fapt, bonificaţiile înseamnă o reducere de taxe şi impozite. Chiar dacă este mică. Păi România este în situaţia să acorde aşa ceva, să practice din nou reducerea de taxe şi impozite? Poate că eu exagerez acum. Dar logica este defectuoasă, defectuoasă! Şi nu-ţi reduce deficitul structural în 2024.

Jurnalist: Vorbiţi de deficit structural. Ce trebuie să facem ca să reducem acest deficit structural?

Daniel Dăianu: Deficitul structural este diferenţa, să spunem, pe ciclu economic, între cheltuieli permanente şi venituri permanente.

Jurnalist: Şi va creşte cu această recalculare a pensiilor? Va creşte acest deficit structural?

Daniel Dăianu: Fără îndoială! Şi să nu omitem că există şi reforma salarizării. Care va trebui să vină, pentru că nu putem să credem că în şapte ani de zile, cât ar fi perioada de corecţie, nu va veni şi reforma salarizării, care şi ea va avea un impact semnificativ asupra...

Jurnalist: Vi se pare fezabilă această perioadă de şapte ani de zile pentru intrarea deficitului pe un făgaş normal?

Daniel Dăianu: Eu am exprimat un punct de vedere personal, noi discutăm şi în Consiliul Fiscal, am spus: nu cred că este posibil în patru ani să avem această ajustare. Deci ajustarea ar fi de la un deficit care nu este, să spunem, ajustat temporar printr-un asemenea instrument de amnistie fiscală, ci de la un 7,3-7,4, să spunem, care ar fi deficitul în 2024, dacă nu s-ar recurge la tot felul de reduceri.

De pildă, nu poţi acum, în acest an, n-ai putea să reduci cheltuielile de capital cum ai făcut anul trecut, sau să amâni, fiindcă, de pildă, la şapte, opt luni, cheltuielile de capital sunt mult mai mari decât cât erau în aceeaşi perioadă anul trecut. Deci de la 7, eu spun 7 şi ceva. Să te duci la 1,5, pentru că reperul nu este 3% din PIB. Trebuie să ai şi un spaţiu fiscal. Să te duci de la 7 şi ceva la 1,5. Înseamnă mai bine de 5% din produsul intern brut. Este foarte mult. Înseamnă 85 de miliarde la nivelul de acum al PIB-ului. 85 de miliarde. O reducere ca asta nu se poate face în 4 ani de zile.

Însă, vorbind despre o perioadă de şapte ani, nu ştiu dacă pieţele vor tolera. Ar putea să tolereze, văzând un program de corecţie fezabil, având în spate şi Comisia Europeană, existând şi fondurile structurale şi de coeziune şi PNRR, cât va mai fi. Adică România are o centură de siguranţă. Dar PNRR-ul nu va mai opera după 2026. Se termină.

Jurnalist: Credeţi că Guvernul va opta din nou pentru tactica de a nu face o rectificare bugetară, pentru a împinge din cheltuieli în anul următor?

Daniel Dăianu: Păi se vede deja. Eu cred că unele măsuri anunţate de Guvern asta indică. Faptul că ce nu s-a folosit de către diverse ministere se duce către Guvern şi vor intra bani în fondul de rezervă şi se va face o rectificare de facto. Cu ani în urmă, Consiliul Fiscal făcea iar o analiză a rectificării, care era modalitatea transparentă de a arăta alocări de resurse. Eu nu sunt un om absurd.

Şi în discuţiile cu colegii din Consiliul Fiscal, care unii sunt mai... mai severi, eu le spun: măi, şi această modalitate are o anumită explicaţie. Pentru că atunci când eşti strâns cu uşa, trebuie să încerci să te descurci. Însă, şi aici, ar trebui totuşi să existe o anumită transparenţă. Trebuie să existe o gândire mai bună privind construcţia bugetară.

Şi, în fine, trebuie să avem deficite programate mai realist. Pentru că, haideţi să ne gândim, Guvernul stabileşte o ţintă de 5% din PIB. Comisia Europeană, noi am zis că nu e realist şi am spus 6,4-6,5. Comisia, în ultima prognoză, forecast, a venit cu 6,8-6,9. Guvernul acum încearcă să negocieze, am înţeles, pentru acest an ceva în jur de 7% din produsul intern brut. E cale lungă de la 5 la 7%, de fapt.

Însă, dă-i omului mintea de apoi. Ştiu, un an electoral, presiune extraordinară pe Guvern... Da, deci e bine că se fac aceste negocieri. Eu sunt convins că Comisia va accepta, pentru că şi alte state sunt în această situaţie. Avem şapte ţări care au intrat în procedură de deficit excesiv. Unele combină deficit mare cu datorie mare, Franţa. Franţa are un deficit... Ministerul de Finanţe spunea acolo, vorbea de 5,1. Consiliul Fiscal din Franţa, care se numeşte altfel, spune 5,6. E un deficit destul de mare. Italia are un deficit foarte mare. Dar acestea sunt ţări din zona euro. N-au riscul valutar. Şi au economii mai puternice decât a noastră. Dar sunt şapte ţări care intră sub această procedură…

Însă, aş mai spune ceva. Eu nu fac parte din cei care incriminează guvernarea. Nu. Pentru că, să ştiţi, e foarte greu să guvernezi în aceşti ani. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Europa. Şi alegerile sunt nefericite. Alegi între rău şi mai rău. Iar ştiinţa economică cel mai adesea vine cu ştiri rele. De-aia se spune că este o ştiinţă a tristeţii. Nu poate să spună, miracole nu există, nici guvernatorul Isărescu nu poate să facă miracole. Nici premierul Ciolacu. Însă, trebuie să existe, totuşi, cumpătare! Cumpătare! Şi să înţelegem că, cu asemenea deficite, nu vom putea trăi ani de zile.