"E vorba de o soluţie pragmatică. Preîntâmpină procese" - Expert explică de ce a ales Bolojan să taie sporurile bugetarilor
Profesorul de economie mondială Cristian Năsulea a opinat, într-o intervenţie la postul B1 TV, că reducerea sporurilor bugetarilor reprezintă o soluţie pragmatică aleasă de Guvern pentru a evita eventuale procese costisitoare, dar că aceasta nu este suficientă în absenţa unei reforme profunde a salarizării în sistemul public.
Expertul a subliniat că multe dintre sporurile acordate de-a lungul anilor au fost artificiale, aplicate pentru a compensa lipsurile din grilele de salarizare, şi a atras atenţia că adevărata schimbare ar trebui să vizeze criterii de performanţă şi merit, nu doar tăieri de beneficii pentru angajaţii de rând.
Jurnalistă: Sporul de condiţii vătămătoare este drastic redus de la 1.500 lei brut, cât era cuantumul maxim până acum, la cel mult 300 lei brut. Sunt sindicaliştii extrem de nervoşi, aceştia spun că se sesizează inclusiv oficialii de la Bruxelles, pentru că această ordonanţă vine cu risc de abuzuri. În opinia dumneavoastră, cum se va aplica această ordonanţă?
Christian Năsulea: Două lucruri constaţi văzând care este abordarea vizibilă până acum cu privire la aceste reforme, care, să fie foarte clar, vor fi numeroase.
Reducerea acestui spor sau reducerea sporurilor pare să fie soluţia preferabilă, aleasă de către Guvern, în aşa fel încât să poată să preîntâmpine eventualele procese, eventualele situaţii în care eliminarea unor sporuri, care sunt date de multe ori prin nişte legi, ar fi dus, de fapt, la situaţii în care numere foarte mari de angajaţi la stat ar fi dat în judecată, ar fi câştigat ulterior şi statul s-ar fi aflat în situaţia de a avea de dat şi mai mulţi bani decât ar fi trebuit să dea doar pe sporurile respective. Deci e vorba de o soluţie pragmatică, din punctul meu de vedere.
Acum, la nivel pur filozofic, ca să discutăm puţin despre cum ar trebui să funcţioneze salarizarea în sectorul public, este foarte clar că aceste sporuri au fost folosite ca o soluţie de compromis, au fost un pansament, un scoci care a fost aplicat de către cei care conduceau anumite instituţii peste nişte probleme care făceau ca anumiţi angajaţi în anumite sectoare să nu fie plătiţi suficient de bine, în aşa fel încât să fie găsit personal calificat, să fie găsiţi oameni pregătiţi care să ocupe locurile de muncă respective.
Deci, din punctul ăsta de vedere, clar avem nevoie de o reformă profundă.
Jurnalistă: Spune premierul României, Ilie Bolojan, că se va concentra pe mai mulţi indicatori. Se referă la indicatorul de performanţă şi criteriile de eficienţă. Asta în contextul în care vedem tăierea sporurilor. Nu a spus premierul Ilie Bolojan ce se întâmplă cu tăierea sporurilor, pentru că ordonanţa de urgenţă este exact în acest sens, limitarea sporurilor pentru condiţii vătămătoare, dar nu există un aviz din partea Consiliului Economic şi Social. Şi revin la dumneavoastră, domnule profesor.
Christian Năsulea: Aş vrea să punctez o chestiune care mi se pare că e foarte importantă. Dacă vorbim despre această reformă a întreprinderilor de stat şi de o încercare de a salva cât mai mulţi bani din PNRR, pentru mine asta înseamnă un lucru foarte simplu. Înseamnă că vor fi vizate, în sfârşit, acele numiri în posturi de conducere, în consilii de administraţie, care s-au făcut, în general, pe fond politic până acum şi care trebuie să înceapă să fie făcute prin respectarea unor reguli de guvernanţă corporativă.
Acum, iarăşi, e un lucru foarte important, cel puţin simbolic, ca aceste lucruri să înceapă să funcţioneze pe merit, pe performanţă, ca situaţia să fie îndreptată.
Şi din punctul ăsta de vedere, ca să fac legătura cu ce discutam mai devreme, cu aceste proteste pe care le vedem deja, problema pe care o are în faţă Guvernul este tocmai că a început prin limitarea unor sporuri, prin afectarea veniturilor angajaţilor de rând din sistemul public, lucru care nu dă foarte bine, care e normal să supere nişte oameni, nişte cetăţeni, nişte alegători care s-au săturat de privilegii, de colegi care nu-şi fac treaba, dar sunt extraordinar de bine plătiţi şi vor să vadă, de fapt, că se face o reformă care să corecteze nişte nedreptăţi care există, până la urmă, în sistemul public.
Jurnalistă: Acum ne uităm inclusiv la aceste proteste. Sindicaliştii sunt toţi revoltaţi, însă aş vrea să vă întreb, domnule profesor, dacă, în opinia dumneavoastră, au toate pârghiile necesare pentru a fi revoltaţi, în contextul în care am văzut că, până la urmă, foarte mulţi angajaţi din sistemul bugetar, ani la rândul, au primit sporuri care mai de care mai halucinante şi nu vorbim chiar despre toate sporurile. Vedem cazul bucătarului-şef care avea spor pentru că este bucătar-şef, nu-i aşa? Sau spor de praf, sau mai ştiu eu ce alte sporuri din acestea inventate peste noapte, care s-au aplicat tocmai pentru a creşte anumite venituri?
Christian Năsulea: Aici, iarăşi, să înţelegem un lucru. Oamenii care lucrează în sindicate, care conduc aceste sindicate, au ca ocupaţie principală să protesteze în momentul în care sunt afectate veniturile sau alte tipuri de beneficii pe care le au oamenii pe care îi reprezintă. Deci este absolut normal ca sindicatele să devină active în această perioadă.
Nu are nicio treabă faptul că se organizează nişte proteste cu relevanţa sau cu justificarea pentru veniturile respective sau pentru beneficiile pe care aceştia încearcă să le apere. Lucru care ne aduce, iarăşi, înapoi la aceeaşi chestiune.
De prea mult timp s-au folosit aceste sporuri, s-au folosit nişte invenţii halucinante, cum spuneaţi de multe ori, sporul de bucătărie pentru bucătar, pentru a asigura un venit mai mare pentru bucătarul respectiv. Eu nu pot să mă pronunţ, ca să folosesc exemplul acesta în continuare. Nu pot să spun dacă salariul bucătarului respectiv plus sporul de bucătărie duc la un salariu care este prea mare sau prea mic pentru munca pe care o depune. Nu ştim lucrul ăsta. Ştim doar că a fost făcută o peticeală, până la urmă.
A fost folosită o soluţie care nu ar fi trebuit să existe în sistemul public, în aşa fel încât un om să-şi primească un salariu la un anumit nivel. Ceea ce ne trebuie este exact ceea ce spuneam mai devreme.
Avem nevoie de o reformă profundă, în aşa fel încât să ne asigurăm că oamenii care lucrează în sistemul public şi care depun muncă egală sau care depun o muncă de un anumit tip sunt remuneraţi la un nivel care să fie onorabil, decent şi justificat pentru munca pe care o depun.
Jurnalistă: Mi-am adus aminte, de exemplu, despre angajaţii din cadrul Ministerului Fondurilor Europene şi nu doar aceştia – acei angajaţi care lucrau cu fonduri europene primeau un spor de 50% pentru că lucrau cu fonduri europene, iar în contextul în care proiectul nu era finalizat la data limită, la deadline, ca să spun aşa, se prelungea, desigur, şi acordarea sporului. În felul acesta ne gândim că probabil nimeni nu avea interesul să mai finalizeze astfel de proiecte, pentru că beneficia de nişte sporuri.
Christian Năsulea: Este un exemplu, iarăşi, foarte bun de hazard moral, de stimuli negativi care sunt introduşi în sistem, de oamenii care au proiectat sistemul, care duc, practic, la nişte rezultate proaste.
Exact cum spuneaţi: în momentul în care îi dai angajatului toate motivele să nu îşi facă treaba la timp, pentru că în felul acesta va câştiga mai mulţi bani, vei fi sigur că treaba nu va fi făcută niciodată la timp.
Vă mai spun ceva apropo de sporul acesta pentru fonduri europene. El a fost gândit pentru instituţiile publice care accesează proiecte, în aşa fel încât să existe o justificare, să existe un titlu sub care nişte angajaţi care coordonează astfel de proiecte să poată să primească banii care sunt prinşi în fondurile de pe proiectele respective.
Deci a fost o soluţie practică. Acum, că cineva s-a gândit, la un moment dat, ca şi nişte angajaţi care au, pur şi simplu, în atribuţiile lor de bază gestionarea acestor fonduri europene, ar putea să se folosească de acest lucru în aşa fel încât să îşi crească salariile – iarăşi, nu este în spiritul ideii de la care s-a pornit.
Dar exact revenim la aceeaşi chestiune. Sunt prea multe situaţii de acest fel în care lucrurile au deviat masiv şi am ajuns la o situaţie care e complet deconectată de ceea ce ar trebui să avem ca să funcţioneze bine sistemul public.
