Măduva din oasele craniului ar putea alimenta durerea cronică, sugerează un studiu
Mult timp, oamenii de ştiinţă au crezut că celulele imunitare produse în măduva noastră osoasă migrează către creier atunci când acesta are nevoie de protecţie împotrivă unei leziuni sau a unei infecţii.
Apoi, în 2018, cercetătorii au descoperit că craniul conţine o “scurtătură” secretă, relatează ScienceAlert.
Aceştia au găsit dovezi ale unor canale mici şi ascunse care conectează măduva osoasă a craniului cu membrana care înveleşte creierul, sugerând că măduva osoasă a craniului dispune de propriile “conducte de urgenţă” pentru răspunsurile imunitare.
În anii care au urmat, am aflat mai multe despre aceste conexiuni misterioase dintre măduva osoasă a craniului şi creier, iar noile descoperiri sugerează că acest centru al activităţii imunitare ar putea fi implicat şi în apariţia unor boli.
Potrivit unui studiu publicat în Science Translational Medicine, coordonat de cercetători de la Harvard Medical School, măduva osoasă a craniului pare să aibă, de asemenea, un rol important la persoanele care suferă de durere cronică.
Într-un studiu anterior, unii dintre aceiaşi cercetători au identificat niveluri crescute ale unei proteine numite proteină translocatorie (TSPO) în apropierea măduvei osoase a craniului la persoane care sufereau de migrenă şi prezentau aură vizuală.
TSPO se găseşte în cantităţi mari în celulele imunitare ale măduvei osoase, iar dovezile sugerau că un răspuns imunitar generat de măduva osoasă a craniului ar putea avea, într-un fel, legătură cu atacurile de migrenă.
“Descoperiri similare în cazul unor boli neurodegenerative şi psihiatrice, precum boala Alzheimer, accidentul vascular cerebral, depresia şi autismul, sugerează că activarea măduvei osoase a craniului s-ar putea să nu fie specifică migrenei, ci să reprezinte mai degrabă un răspuns neuroimunitar fundamental, comun mai multor afecţiuni neuroinflamatorii”, explică cercetătorii, conduşi de specialistul în imagistică medicală Mehrbod Mohammadian, în lucrare.
Pentru a investiga mai în profunzime, cercetătorii au analizat scanări PET/RMN ale creierului efectuate la 125 de adulţi cu durere cronică — 88 de persoane cu dureri cronice de spate şi 37 cu osteoartrită la genunchi — şi le-au comparat cu scanările a 22 de participanţi sănătoşi, care au constituit grupul de control.
Rezultatele au arătat că participanţii cu durere cronică prezentau niveluri mai ridicate de TSPO în zone extinse ale craniului, comparativ cu persoanele sănătoase. Creşterile au fost deosebit de pronunţate în regiunile frontală şi parietală ale craniului.
Ambele grupuri de participanţi cu durere cronică au prezentat niveluri crescute de TSPO, însă persoanele cu dureri de genunchi au prezentat cel mai puternic semnal.
Semnalele TSPO mai ridicate observate în imaginile PET au fost asociate cu o intensitate mai mare a durerii şi cu un impact mai pronunţat al durerii asupra vieţii de zi cu zi, potrivit răspunsurilor participanţilor la chestionare.
Folosind diferite tipuri de analize, cercetătorii au identificat, de asemenea, diverse indicii care leagă nivelurile de TSPO de anxietate, depresie şi severitatea durerii.
Într-o investigaţie separată, menită să completeze datele obţinute prin scanările cerebrale, cercetătorii au analizat ţesut osos prelevat post-mortem de la doi bărbaţi decedaţi, ambii în vârstă de 62 de ani. Unul avea antecedente de durere cronică, în timp ce celălalt nu raportase astfel de probleme.
Ţesutul măduvei osoase din craniul bărbatului care suferea de durere cronică prezenta un număr total de celule de peste două ori mai mare decât proba provenită de la donatorul de control — 3.826 de celule, comparativ cu 1.616. De asemenea, proporţia celulelor pozitive pentru TSPO era mai mare: 82%, faţă de 55%.
Cercetătorii subliniază că rezultatele post-mortem sunt doar preliminare. Totuşi, puse în contextul corelaţiilor observate în datele imagistice, acestea sugerează că activitatea răspunsului imun care implică măduva osoasă a craniului este asociată cu durerea cronică.
“Aceste rezultate oferă un argument solid pentru investigarea suplimentară a acestei structuri până acum neglijate, care rămâne insuficient studiată în contextul durerii”, scriu cercetătorii, sugerând că terapiile care ar viza sau ar stimula măduva osoasă a craniului ar merita investigate ca posibilă metodă de ameliorare a durerii.
În ceea ce priveşte activitatea celulară care ar putea explica modul în care apare durerea, cercetătorii spun că mecanismul nu este încă înţeles. Ei sugerează însă că ar putea fi implicate “mecanisme asociate comunicării neuroimune dintre craniu şi creier”.
Echipa presupune că semnalele imune care îşi au originea în creier s-ar putea propaga către măduva osoasă a craniului prin canalele dintre craniu şi meninge. Acestea ar putea activă celulele imune din măduva osoasă a craniului — celule mieloide — care încep să se mobilizeze, putând duce ulterior la neuroinflamaţie.
Din cauza că studiul a fost observaţional, nu se poate spune cu certitudine dacă activitatea măduvei osoase a craniului contribuie la apariţia durerii cronice sau dacă, dimpotrivă, durerea cronică determină această activitate.
Este clar că există o legătură, însă cercetările viitoare vor trebui să ofere răspunsuri mai precise.
