Drumul Bimini: Între misterul civilizaţiilor antice şi explicaţiile ştiinţifice – Unde se află adevărul?
Există ceva foarte ciudat în apele albastre cristaline din Marea Caraibilor - cu insule acoperite de nisip alb şi palmieri de cocos - care pare să fie o sursă de enigme nerezolvate.
Dar dacă minţile din spatele Wikipedia sau a ştiinţei tradiţionale nu se răzgândesc, tainicul drum subacvatic cunoscut sub numele de Bimini Road va rămâne probabil un caz închis.
Este vorba despre unul dintre multele locuri enigmatice din Oceanul Atlantic, situat la est de Florida Keys, unde navigatori, scafandri şi alţi martori relatează despre fenomene inexplicabile. Cu toate acestea, în ciuda acestor mărturii, există oameni care nu le acordă importanţă, preferând să reacţioneze cu scepticism, ironie sau chiar dispreţ.
Întocmai ca faimosul Triunghi al Bermudelor, mitica Atlantida şi legendara Fântână a Tinereţii Veşnice, Drumul Bimini îşi găseşte locul pe lista misterelor fascinante din Caraibe. În anul 1968, exploratorii Joseph Manson Valentine, Jacques Mayol şi Robert Angove s-au scufundat la o adâncime de 5,5 metri, la aproximativ 1,6 kilometri de ţărmul nordic al insulei Bimini şi la circa 129 de kilometri nord-vest de Bahamas. Acolo, aceştia au descoperit ceea ce au descris ca fiind un „pavaj” enigmatic pe fundul oceanului, ridicând noi semne de întrebare asupra acestui fenomen misterios.
Aceştia au raportat că o serie de plăci de piatră aproximativ dreptunghiulare, rotunjite sub acţiunea nisipului şi a curenţilor de apă de-a lungul secolelor, formau o linie dreaptă impecabilă. Linia principală se întindea pe o lungime de 793 metri şi era curbată ca un „J” la un capăt. Existau două linii mai mici. De dimensiuni meglitice, plăcile aveau fiecare între 2 şi 3 metri lăţime, cu unghiuri drepte şi păreau aşezate la nivel de mâna omului.
Fenomenul a stârnit multe întrebări pentru oamenii de ştiinţă. Cum s-a format? A fost făcut de om sau de natură? Ar fi putut exista civilizaţii avansate în vremuri antice încât să îl creeze - în Epoca de Gheaţă, înainte ca regiunea să se scufunde sub mare acum 10.000 de ani? Sau ar fi putut natura să creeze ceva atât de bine gândit? Astfel, a început o confruntare de opinii.
Erau două tabere distincte.
Membrii primei tabere s-au scufundat şi au descoperit în adâncurile oceanului un drum misterios, despre care erau convinşi că fusese creat de mâna omului. Oameni de ştiinţă şi amatori entuziaşti deopotrivă au privit cu atenţie această formaţiune şi au afirmat fără ezitare: acest fenomen nu poate fi unul natural.
În schimb, cealaltă tabără au adoptat o atitudine mai sceptică. Pentru a evita să "zguduie barca" (la figurat vorbind) şi, mai ales, pentru a nu perturba teoriile ştiinţifice deja consacrate, aceştia au recurs la aceleaşi metode pentru a găsi o explicaţie care să se armonizeze cu cercetările existente. Concluzia lor: drumul era un fenomen natural.
În acelaşi timp, oameni de ştiinţă au obţinut finanţări şi au venit să investigheze situaţia la faţa locului. Printre cei mai importanţi se număra Eugene Shinn, un renumit geolog de la Universitatea din Miami. În 1978, Shinn s-a scufundat şi a prelevat mostre de carbon radioactiv. În final, el a concluzionat că drumul enigmatic era, de fapt, o rocă de plajă – un amestec natural de nisip, scoici şi ciment, creat de forţele naturii.
Aşa-numitul „consens ştiinţific” rezultat în urma cercetărilor lui Shinn susţine, în linii mari, următoarele idei: Drumul Bimini s-a format iniţial sub suprafaţa insulei şi a devenit vizibil datorită eroziunii costiere, în urmă cu aproximativ 2.000 de ani. Fisurile regulate observate de-a lungul formaţiunii sunt considerate rezultate naturale ale procesului de îmbinare a rocilor. Această perspectivă este în prezent larg acceptată şi popularizată pe platforme precum Wikipedia
Pe de altă parte, opinia adversă este mai fragmentată şi diversificată. Cei care au vizitat Drumul Bimini au susţinut că există „dovezi copleşitoare care demonstrează că drumul a fost creat de mâna omului”. Aceste voci, însă, s-au manifestat pe canale mai puţin oficiale, cum ar fi mass-media alternativă, site-uri web, cărţi sau relatări personale. Multe dintre aceste surse par să aibă o nuanţă „New Age” şi, adesea, sunt infiltrate cu dezinformări, menite să discrediteze vocile care susţin cu curaj că aduc la lumină adevărul despre o civilizaţie antică. Cu toate acestea, unii oameni şi-au schimbat perspectiva.
Printre cei care susţin ipoteze alternative, arheologul William Donato a declarat pentru The Epoch Times că Drumul Bimini nu este, de fapt, un drum. Potrivit lui, aliniamentul de pietre ar forma un zid, cunoscut sub numele de dig de protecţie, construit pentru a apăra o aşezare preistorică de furia valurilor. Această teorie a dus la denumirea alternativă a formaţiunii: Zidul Bimini.
Unul dintre cele mai puternice argumente în favoarea unui drum Bimini construit de om provine din cartea lui Gavin Menzies, 1421: Anul în care China a descoperit lumea. El scrie: „Pietrele mici sunt aşezate sub altele mai mari, aparent pentru a uniformiza fundul mării”; structura „conţine «indicatoare» în formă de săgeată care nu pot fi făcute decât de om”; şi „unele pietre pătrate mici au îmbinări cu muchii şi caneluri”.
Menzies, considerat o excepţie în ambele tabere, crede că vechii exploratori chinezi au ancorat aici şi au construit drumul ca o cale de acces pentru a repara o navă.
În 2022, autorul britanic Graham Hancock a apărut pe podcastul lui Joe Rogan pentru a discuta despre drum. El a spus că acesta a fost „susţinut” şi „nivelat” artificial cu roci mai mici. „Când te scufunzi la el”, i-a spus el lui Rogan, «este imposibil să crezi că este în întregime opera naturii».
Şi au existat relatări care au încurcat iţele.
În mod ironic, atât Wikipedia, cât şi Menzies oferă argumente diametral opuse, dar citează acelaşi om. Menzies l-a menţionat pe David Zink, care a explorat Bimini Road în 1974, menţionând că „pietrele mici” de sub cele mari reprezintă cel de-al doilea strat sub Drumul Bimini. Wikipedia l-a citat pe Zink dar cu o menţiune: concluzia cu privire la acest al doilea strat „a fost probabil incorectă”.
În mijlocul tuturor confruntărilor, The Epoch Times a reuşit să obţină o perspectivă exclusivă asupra fenomenului.
Psihologul Greg Little, autorul cărţii Atlantida lui Edgar Cayce, a dezvăluit ziarului o altă situaţie neplăcută într-un interviu recent. El susţine că deţine dovezi conform cărora oamenii de ştiinţă ar fi manipulat datele esenţiale pentru a susţine teoria că Drumul Bimini s-a format în mod natural. Potrivit lui, cercetătorii au recunoscut că au fost supuşi unor presiuni intense din cauza „entuziasmului general” generat de controversele privind Drumul Bimini. Mai mult, aceştia ar fi mărturisit că au acţionat „pentru amuzament” şi pentru a construi „o poveste captivantă”.
Pentru a verifica afirmaţiile lui Little, The Epoch Times a contactat omul de ştiinţă în cauză, care a răspuns că „nu are de gând să analizeze în detaliu preocupările lui Little”.
Dacă această afirmaţie este adevărată, ea ridică întrebări importante. Ce ar avea de câştigat prin negarea implicării unei civilizaţii antice în crearea Drumului Bimini?
L-am întrebat pe Little despre acest aspect, iar el a oferit o explicaţie din perspectivă psihologică:
„Contradicţiile faţă de convingerile lor sunt probabil percepute ca o ameninţare directă, atât profesională, cât şi personală”, a explicat el. „Istoria ştiinţei este plină de exemple în care idei larg acceptate s-au dovedit ulterior greşite prin cercetări ulterioare. Totuşi, chiar şi atunci când dovezile care infirmă aceste convingeri sunt copleşitoare, mulţi dintre aceşti aşa-numiţi oameni de ştiinţă au refuzat să îşi schimbe poziţia.”
În ceea ce priveşte Drumul Bimini — fie că este un mister deja rezolvat, aşa cum susţine „consensul” actual, fie că rămâne învăluit în necunoscut — există o modalitate simplă de a descoperi adevărul: vizitaţi-l. Înotaţi în apele sale limpezi şi albastre şi admiraţi cu propriii ochi minunile sale.
