Drame trecute sub tăcere: violenţa conjugală
Consumată între pereţii casei, îndurată şi nemărturisită, violenţa domestică are un loc de frunte în categoria dramelor tăcute. De cele mai multe ori nimeni nu ştie nimic. Uneori, chiar dacă ştiu, oamenii întorc capul în altă parte şi preferă să se facă că nu au văzut şi nu au auzit nimic.
Statisticile arată că numărul femeilor din România, agresate de partenerii de viaţă creşte cu până la 10 procente pe an. Uneori femeile reuşesc să rupă vălul greu care înconjoară acest subiect tabu şi să se adreseze autorităţilor.
Din nefericire statul nu intervine deseori, luând implicit partea celui care abuzează. Acesta a fost şi cazul ultimei tragedii publice petrecute luni seara în Bucureşti. Soţia atacatorului făcuse plângere împotriva soţului său, în care preciza că acesta o ameninţa şi că deţine o armă de foc. Cu toate acestea poliţiştii nu au soluţionat sesizarea.
Psihiatrul Lenore Walker sustine că violenţa psihologică este strâns legată, dar şi premergătoare violenţei fizice. Odată ce teama de agresiunea fizică există, ameninţările sunt suficiente pentru a menţine teroarea.
Dar aceste lucru nu s-a întâmplat şi în cazul criminalului de la coafor. Acesta a trecut la cea mai drastică violenţă: omorârea a două persoane şi rănirea altor şase. Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei a precizat că mai mulţi poliţişti de la secţia 14 din Bucureşti sunt cercetaţi în urma atacului armat din Capitală.
Poate că unii dintre ei vor fi acuzaţi şi anchetaţi. Dar mai poate folosi la ceva femeii împuşcate? Indiferent dacă vor fi acuzaţi sau nu de societate, cum vor putea să trăiască cu culpabilitatea lor?
Avocatul din oficiu al atacatorului susţine că acesta nu este deocamdată conştient de ceea ce a făcut şi că se află sub tratament psihiatric pentru o depresie severă: "Se află sub tratament medical şi nu a fost conştient în momentul în care dumnealui a împuşcat cele opt persoane. Este sub tratament medical, a fost internat, a avut 12 zile în care nu a putut să doarmă decât 20 de minute."
Posibil. Dar ce relevanţă are asta pentru familiile îndoliate şi lăsate fără cei dragi?
Violenţa culturală este parte a societăţii române. Suntem învăţaţi de mici că “Rufele murdare se spală în familie” iar “înţelepciunea populară” spune: Femeia trebuie bătută în fiecare zi, dacă tu nu ştii de ce, ştie ea!”
Violenţa culturală este parte a societăţii româneşti. Suntem învăţaţi de mici că “rufele murdare se spală în familie” iar “înţelepciunea populară” spune: "Femeia trebuie bătută în fiecare zi, dacă tu nu ştii de ce, ştie ea!"
Legislaţia română prevede pedepse pentru actele de violenţă în familie. Astfel, Codul Penal specifică faptul că lovirea sau orice act de violenţă săvârşit asupra familiei se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 1 an sau cu amendă de până la 5000 de RON. Dar oare de câte ori este pusă în aplicare acestă lege?
Şi oare câte legi vor trebui inventate pentru a constrânge abuzurile? Chiar dacă am dubla volumul Codului Penal cu noi legi, nu va fi de ajuns. Pentru ca aceste lucruri vin din inimă, nu din constrângere.
Poate însă că dacă fiecare vom ajuta puţin vom putea preveni grozăvia unor astfel de fapte. Poate că dacă nu vom mai închide ochii la abuzurile cuiva, acesta se va potoli şi vom putea preveni noi violenţe.
Ce trebuie să se mai întâmple că să începem să intervenim şi să însănătoşim societatea română?
