Dolj: Lişteava, locul unde viaţa romilor atârnă de o cărămidă - reportaj

De câteva generaţii, romii din satul Lişteava, judeţul Dolj, îşi câştigă existenţa din fabricarea manuală a cărămizilor de lut.

De altfel, de la această îndeletnicire se trage şi numele lor, romii cărămidari şi li s-a dus vestea că fac cea mai bună cărămidă din împrejurimi.

De secole se luptă cu munca grea şi sărăcia, însă epoca postcomunistă le ameninţă acum tradiţiile prin mirajul emigrării în Italia sau Spania.

Un grup de ziarişti din presa centrală a fost invitat de Guvernul României, prin programul SPER (Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romilor), să viziteze comunităţi de romi din oraşul şi judeţul Craiova, regiune intrată în mentalul colectiv ca un loc al violenţei.

Prima locaţie aleasă a fost satul Lişteava, comuna Ostroveni, aflată la 70 de km de Craiova, pe drumul spre Bechet.

Gheorghe Barbu, zis Fancea, 56 de ani, unul dintre liderii romilor de aici, este la a treia generaţie care îşi câştigă existenţa din fabricarea cărămizilor.

El ne explică modul în care lutul se transformă într-o cărămidă ieftină, bună aproape la orice construcţie.

"Mai întâi, se alege un teren cu pământ argilos, aflat lângă o sursă de apă, de multe ori în câmp deschis. Familii întregi, inclusiv copiii, participă la acest proces. Pământul moale este amestecat bine cu apă, turnat apoi în forme şi lăsat să se usuce la soare câteva zile. Urmează partea cea mai grea, construirea cuptoarelor pentru ars cărămida. Au dimensiuni impresionante: formă de cub, de 2,5-3 m înălţime şi laturi de aproximativ 2 m. De la depărtare, în câmpia joasă, par mici piramide, ce fumegă încontinuu. Cărămizile ard două zile cu ajutorul cărbunilor, după care pereţii cuptoarelor de lut sunt dărâmaţi şi se trece la construirea altuia", ne povesteşte, cu un aer de expert, Fancea.

El spune că o cărămidă se vinde cu 0,2 lei iar de la un singur cuptor se alege cu 300-400 lei, "bani în mână".

"Toată lumea cumpără de la noi, români şi ţigani. Se lucrează numai la comandă. Mai nou, românii din zona Dăbuleni s-au apucat şi ei de făcut cărămizi", adaugă Gheorghe Barbu.

Acum el nu se mai ocupă de cărămizi. S-a angajat consilier la Primărie, de unde câştigă 300 de lei. Îl mai ajută şi cei şapte copii (trei fete şi patru băieţi) plecaţi toţi în Italia la muncă. Are 21 de nepoţi, dintre care cinci îi creşte la Lişteava.

Gheorghe Barbu recunoaşte că tot mai puţini tineri doresc să mai practice meseria asta. Peste 80% dintre ei sunt acum în Italia şi Spania. Mulţi trimit bani familiilor rămase în ţară să îşi ridice case moderne, "dar nu din alea cu turnuleţe, că nu ne plac".

Din păcate, pentru că mereu există câte un "din păcate", în Lişteava trăiesc şi familii de romi într-o sărăcie lucie.

Pe un teren viran de la marginea satului se află opt bordeie, care adăpostesc în jur de 40-50 de suflete.

Imaginea care te izbeşte la prima privire este cea a unor oameni încremeniţi într-un timp medieval. Bordeiele sunt simple colibe din chirpici sau bârne de lemn, au o suprafaţă de 3-4 metri pătraţi şi sunt îngropate pe trei sferturi într-un pământ nisipos. Folii de plastic sau cârpe folosesc ca acoperiş. Hainele sunt puse la uscat pe tufe de ciulini, care cresc în voie printre colibe.

Primarul din Lişteava, Gheorghe Oprescu, ne relatează, resemnat într-un fel, că a făcut eforturi mari să îi ajute, însă romii de aici nu vor să muncească.

În momentul în care ne apropiem de acel loc, suntem întâmpinaţi de vreo 30-40 de copii şi câteva femei, prost îmbrăcaţi şi murdari. Bărbaţii muncesc prin sat cu ziua.

Iese în evidenţă este o ţigancă tânără. I se spune "Caseta" şi se plânge că este obligată să cerşească la biserică pentru a-şi întreţine cei patru copii.

"Ieri seară, era să iau foc, iar odată am găsit un şarpe în bordei. Dacă îl muşca pe unul dintre copii?", ne întreabă "Caseta", aşteptând parcă să-i dăm soluţia miraculoasă.

Trecem la altă familie. Mirela are patru copii şi a fost părăsită de bărbat pentru una mai tânără. Ne întâmpină surâzătoare, în pragul bordeiului, cu o mătură în mâna, având şi renumele de cea mai curată ţigancă din comunitate. Printre fustele largi se iveşte o purceluşă, alintată "Regina" care doarme împreună cu toată familia.

Bordeiele sunt construite atât de prost, încât la prima ploaie apa le inundă. O ultimă soluţie pentru aceşti romi ar fi aducerea unor locuinţe tip modul, de la familiile care au fost inundate la Rast.

Primarul susţine că a depus toate eforturile pentru a le îmbunătăţi situaţia.

"Trăiesc din ajutorul social şi din alocaţia copiilor. Unii dintre bărbaţi muncesc cu ziua prin sat, la cărămizi sau în agricultură, însă mulţi stau degeaba. În 1996, când am venit eu la Primărie, erau 38 de bordeie. Acum mai sunt 8. Le-am dat materiale de construcţie, însă ei le-au vândut. Fiecare familie are 4-5 copii şi trăiesc din ajutorul social şi alocaţii. Le-am pietruit uliţele, am băgat stâlpi de electricitate, am săpat două fântâni să aibă apă potabilă", ne spune primarul.

Un lucru bun este că romii de aici nu fac probleme. Chiar dacă sunt săraci, rata de infracţionalitate în rândul lor este scăzută.

În timpul vizitei aflăm şi lucruri mai puţin plăcute. 8 miliarde de lei vechi (aproximativ 200.000 de euro), proveniţi dintr-un program finanţat de UE, au fost cheltuiţi de primar pentru acoperirea cu nisip şi piatră a trei uliţe mici.

Luaţi la întrebări de jurnalişti, consilierii primarului zic că totul a fost legal, în timp ce Mirela Sandu, expert Birou 4 sud-vest Oltenia-Agenţia Naţională pentru Romi, promite că va face o sesizare.