Dimensiunea religioasă a conflictului din Siria

”Bashar al Assad încearcă să alimenteze ideea că războiul civil din Siria este unul religios şi să delegitimeze revoluţia prin invocarea pericolului jihadist. Pentru a înţelege ce se întâmplă în Siria este nevoie însă de o conştientizare a intereselor puterilor regionale”, a susţinut lector univ. dr Laura Sitaru în cadrul conferinţei organizate de Fundaţia Titulescu ”Siria, cronica unui conflict amânat”.

În deschiderea evenimentului fostul ambasador al României în Arabia Saudită, Qatar, Egipt şi Libia, Aurel Turbăceanu a vorbit despre cine sunt arabii şi de unde vin. ”Familia Assad a impus o dictatură, dar una flexibilă. Sirienii puteau să plece în străinătate. Bashar al Assad a vrut să aplice politica dictatorială a tatălui său. Alauiţii sunt o etnie religioasă care a intrat în conflict cu sunniţii şi s-au accentuat tensiunile sectare”, a explicat fostul ambasador.

Experta Laura Sitaru îl contrazice însă arătând că dictatura n-a fost una flexibilă deoarece ”controlul familiei Assad asupra societăţii a fost atât de puternic încât iniţiativele de societate civilă nu s-au putut dezvolta ca în Egipt sau în Tunisia. Represiunea a fost continuă şi preventivă”.

Turbăceanu a mai arătat că în Siria mai sunt şi kurzii din partea de nord-est şi cei din nord-vest de la graniţa cu Turcia, care n-au paşapoarte şi sunt lipsiţi de drepturi. În plus, ”au apărut străini stimulaţi de Primăvara arabă”. În opinia sa, aceasta nu a fost o transformare pozitivă deoarece ”Tunisia era o ţară foarte democrată, chiar dacă Ben Ali a impus o dictatură”. Mai mult, fostul ambasador susţine că ”în Libia Moammer Gaddafi a fost un om politic aparte, dar un bun patriot”.

”Astăzi în Siria e măcel, au apărut extremişti din diverse ţări islamice şi se întâmplă ca în Algeria unde au venit mujahedinii care au luptat împotriva sovieticilor în Afganistan. Al-Qaeda s-a infiltrat şi în Siria şi în Egipt, stimulată de politicile neînţelepte ale Occidentului”, mai spune Turbăceanu. Ambasadorul a precizat însă că Bashar al Assad are o armată puternică şi se bucură de susţinerea ruşilor care au o bază în Tartus. De cealaltă parte, sunniţii care i se opun nu doresc totuşi o intervenţie militară americană în Siria.

Fostul ambasador s-a arătat convins şi că propunerea de distrugere a armelor chimice ale Damascului a fost făcută de ruşi după ce se consultaseră în prealabil cu Bashar al Assad.

La rândul ei, specialista în Orientul Mijlociu Laura Sitaru a vorbit despre componenta confesională a conflictului sirian. ”Conflictul majoritate sunnită-minoritate şiită a fost folosit de Assad pentru a discredita opoziţia. Totuşi la început mişcarea de contestare anti-Assad voia doar reformarea şi democratizarea statului sirian, nu schimbarea puterii şi înlăturarea elitei politice alauite. Nu existau indicii confesionale în sloganurile rebelilor de genul - Împreună kurzi, sunniţi, alawiti dorim unitatea statului sirian. Acum ambele tabere fac uz de discursul confesional”, explică experta.

Conflictul majoritate sunnită-minoritate şiită a fost folosit de Assad pentru a discredita opoziţia. Totuşi la început mişcarea de contestare anti-Assad voia doar reformarea şi democratizarea statului sirian, nu schimbarea puterii şi înlăturarea elitei politice alauite.

Assad insistă în discursurile publice pe pericolul jihadist, susţinut de Arabia Saudită, Qatar şi Turcia, pentru a delegitima revoluţia. Pe de altă parte,” în Siria şi în Libia a existat o legătură între familia conducătoare şi armată pe baza confesională şi de aceea armata s-a comportat mai violent.

Cât despre minoritatea creştină, aceasta se teme de o majoritate sunnită care ar putea s-o reprime. Iar forţele de opoziţie ”par dominate de o orientare ideologică islamistă, în timp ce vocile moderate se aud foarte greu şi nu ştim ce grad de reprezentativitate au”.

Laura Sitaru consideră că deja nu se mai poate vorbi de revoluţie în Siria, ci despre un conflict armat ”pentru că există o prezenţă a unor elemente străine de ambele părţi”.

La rândul său, Radu Şerbănescu, reprezentant al Departamentului Juridic al MAE, a subliniat că deşi conflictul din Siria este intern, el este guvernat de reguli de drept internaţional precum încălcarea interdicţiei cutumiare de folosire a armelor chimice. De asemenea, a fost încălcat principiul distincţiei între combatanţi şi civili, aparat de Curtea Internaţională de Justiţie.

Odată ce Siria va semna Convenţia privind armele chimice, ea va avea obligaţia ”să nu folosească, să nu producă şi să nu stocheze arme chimice sau să transfere direct sau indirect arme chimice altor state, ba mai mult să distrugă toate armele pe care le posedă”. Mai mult, în 30 de zile de la ratificarea Convenţiei, Siria va trebui să informeze în legătură cu locul unde se află armele chimice şi să prezinte un plan de distrugere a acestora. Termenul limită pentru distrugerea armelor chimice este de maximum 10 ani şi el poate fi prelungit o singură dată cu încă 5 ani. În caz de nerespectare, există posibilitatea sancţiunilor pecuniare sau sesizarea Consiliului de Securitate al ONU, în cazuri grave.