Diagnostic fatal: Armata suedeză nu este în stare să respingă o agresiune externă de durată

Suedia este practic dezarmată şi nu poate respinge o agresiune externă. Această dezvăluire, făcută recent de comandantul suprem al forţelor armate ale acestei ţări, Sverker Goranson, a avut în Suedia efectul unei bombe. Acum jurnalişti, analişti şi politicieni suedezi discută pe marginea acestui 'diagnostic fatal' pus de general şi propun măsuri urgente care ar trebui luate pentru a îndrepta situaţia, notează joi cotidianul rus Novîe Izvestia.

La această concluzie senzaţională generalul suedez a ajuns în urma exerciţiilor militare desfăşurate înainte de Anul Nou. 'Am putea să apărăm ţara maxim o săptămână şi aceasta doar dacă atacul va avea un caracter limitat', a spus Goranson.

De altfel, faptul că, în urma reducerilor consecvente pe care le-a cunoscut bugetul destinat armatei, apărarea suedeză nu mai este ce a fost cândva (la sfârşitul anilor 1950, armata Suediei era considerată a treia ca forţă din Europa, după cea a Uniunii Sovietice şi Marii Britanii) nu constituie pentru nimeni o noutate. Senzaţia a constituit-o timpul foarte mic de rezistenţă, de numai o săptămână.

În 1985, când a început marele val de disponibilizări din armata şi flota suedeze, ţara avea 116 batalioane, iar astăzi au rămas doar 7. Baterii ale artileriei de coastă şi batalioane de nave-amfibie existau atunci 28 (astăzi doar 1), nave ale flotei militar-maritime - 125 (azi 22), iar bombardiere - 320 (astăzi 100). A înrăutăţit mult capacitatea de apărare a ţării trecerea la o armată pe bază de contract în locul celei de recruţi. Acest lucru este remarcat, de exemplu, de experţi din Finlanda, care privesc cu îngrijorare la ţara vecină, rămasă 'fără colţi'.

Într-un interviu acordat cotidianului Helsingin Sanomat, ministrul apărării al Finlandei, Carl Haglund, a dat asigurări că ţara să este în stare să se apere de una singură, în timp ce preşedintele Comisiei pentru apărare din cadrul parlamentului finlandez, Jussi Niinist, a precizat declaraţiile ministrului: 'Suedia are doar o armată pe bază de contract cu un efectiv de 50.000 de militari, însă noi avem o mare armată de rezervişti. Prin reformele sale, Suedia îşi slăbeşte demult capacitatea de apărare, iar consecinţele acestui lucru îngrijorează'.

Ministrul suedez al apărării, Karin Enström, a încercat cu câteva zile în urmă să calmeze spiritele. 'Personal sunt mulţumită de faptul că Suedia este în stare să se apere timp de o săptămână în faţa unui atac limitat', a declarat aceasta. În opinia sa, decizia de a trece la o armată pe bază de contract a fost de asemenea una corectă.

Criticii atenţionează în legătură cu neseriozitatea unei asemenea abordări. 'Rusia se înarmează în mod intensiv, situaţia s-a acutizat comparativ cu cea din urmă cu câţiva ani', afirmă Mikael Oscarsson, membru al Comisiei parlamentare pentru apărare.

În acelaşi timp, mulţi experţi militari suedezi sunt de părere că un ipotetic conflict armat în regiune va deveni, probabil, parte a confruntării globale şi nu se poate prevedea ce anume va duce la izbucnirea unei asemenea confruntări.

Adeptul unui asemenea scenariu este, între altele, fostul ambasador al Suediei la Moscova, Sven Hirdman, autorul articolului analitic intitulat 'O apărare puternică este necesară şi fără lipsa unei ameninţări din Est', articol publicat în Dagens Nyheter. Fostul ambasador enumeră diverşi factori care ar putea duce la un război global: lipsa resurselor alimentare şi energetice este în creştere în lume, la cel ca cea a atitudinilor naţionaliste şi xenofobe în Europa.

După toate probabilităţile, atenţionarea făcută de comandantul suprem al forţelor armate suedeze va fi considerată de parlament drept un îndemn la acţiune, iar bugetul militar al acestei ţări va fi majorat. O soluţionare cardinală a problemei ar putea fi aderarea Suediei la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), însă cea mai mare parte a populaţiei suedeze se pronunţă împotriva aderării la Alianţă, conchide Novîe Izvestia.