Descoperire surprinzătoare: Testosteronul ar putea încetini creşterea cancerului cerebral
alte articole
Când cercetătorii au început să studieze de ce glioblastomul afectează bărbaţii mai des decât femeile şi îi ucide mai repede, se aşteptau să descopere că testosteronul agravează situaţia. Însă au constatat exact contrariul.
Un nou studiu realizat de Cleveland Clinic, publicat în revista Nature, răstoarnă presupunerile de lungă durată privind hormonii masculini şi cancerul cerebral.
Rezultatele sugerează că testosteronul ar putea contribui la încetinirea progresiei glioblastomului, un tip agresiv de cancer cerebral care afectează bărbaţii cu 60 la sută mai des decât femeile.
„Acest rezultat este o surpriză plăcută şi ar putea oferi o pistă pentru noi tratamente împotriva unui tip de cancer care este mai mortal la bărbaţi”, a declarat dr. Anthony Letai, directorul Institutului Naţional al Cancerului din cadrul Institutelor Naţionale de Sănătate din SUA, într-o declaraţie.
Glioblastomul reprezintă aproximativ 14% din totalul tumorilor cerebrale primare diagnosticate în Statele Unite, cu o medie de peste 12.000 de cazuri de glioblastom diagnosticate în fiecare an. Deşi rata de supravieţuire în cazul glioblastomului s-a îmbunătăţit modest în ultimii 20 de ani, aceasta se referă în principal la supravieţuirea pe termen scurt — unul până la doi ani. Ratele de supravieţuire pe termen lung — cinci ani sau mai mult — nu s-au îmbunătăţit deloc.
Testosteronul afectează funcţia imunitară
Oamenii de ştiinţă au bănuit de mult timp că hormonii masculini, precum testosteronul, ar putea favoriza creşterea tumorală prin slăbirea reacţiei sistemului imunitar la anumite tipuri de cancer. Însă noul studiu prezintă o imagine diferită: testosteronul a încetinit de fapt creşterea glioblastomului la bărbaţi. Un aspect crucial este faptul că blocarea testosteronului a dus la o creştere mai rapidă a tumorii, susţinând ideea că acest hormon joacă un rol protector.
Cercetătorii au descoperit că bărbaţii cu glioblastom care primeau suplimente de testosteron din motive necorelate cu cancerul prezentau un risc de deces cu 38% mai mic în comparaţie cu pacienţii care nu luau aceleaşi suplimente.
Echipa s-a concentrat asupra modului în care testosteronul interacţionează cu celulele imune ale creierului, numite microglie.
În mod normal, testosteronul ţine microglia sub control. În absenţa acestuia, aceste celule declanşează o inflamaţie care afectează reacţia organismului la stres şi slăbeşte apărarea imunitară, favorizând în cele din urmă creşterea tumorii.
Cercetătorii au examinat efectele reducerii nivelurilor de testosteron folosind modele preclinice pe şoareci, alături de date provenite de la peste 1.300 de bărbaţi cu glioblastom.
În modelele de glioblastom la şoareci, cercetătorii au eliminat testosteronul prin castrarea şoarecilor. Castrarea a accelerat creşterea tumorii în interiorul creierului, dar a încetinit-o în afara creierului.
Pierderea testosteronului a provocat o creştere a hormonilor de stres, care au suprimat celulele imune şi au declanşat inflamaţia cerebrală, creând un mediu care a permis tumorilor să crească mai rapid.
Creşterea bruscă a hormonilor de stres a declanşat reacţii care au izolat creierul de restul corpului. Această măsură de protecţie sporită a creat un mediu care a suprimat imunitatea la nivelul creierului, ceea ce înseamnă că mai puţine celule imune au putut ajunge la pericolul în creştere, iar tumorile s-au dezvoltat în mare parte necontrolat. Totuşi, autorii studiului au constatat că testosteronul nu a produs acelaşi efect la şoarecii femele.
„Creierul a evoluat pentru a ţine la distanţă anumite elemente, inclusiv celulele imune provenite din alte părţi ale corpului”, a explicat în comunicat autorul corespondent Justin Lathia, profesor de ştiinţe oncologice şi director ştiinţific al Centrului Rose Ella Burkhardt pentru Tumori Cerebrale şi Neuro-Oncologie de la Cleveland Clinic.
„Este un ţesut delicat care, de multe ori, nu doreşte reacţii imune puternice.”, aprecizat acesta
Terapia cu testosteron prezintă, de asemenea, riscuri
Experţii care nu au participat la studiu au îndemnat la prudenţă, avertizând că nu trebuie să se acorde o importanţă excesivă rezultatelor.
Dr. Randy D'Amico, neurochirurg la Spitalul Lenox Hill al Northwell Health din New York, a avertizat că terapia cu testosteron prezintă riscuri reale, inclusiv complicaţii cardiovasculare, probleme de coagulare a sângelui şi stimularea altor tipuri de cancer sensibile la hormoni, precum cancerul de prostată. Cu toate acestea, cercetările contestă ideea că testosteronul ar prezenta un risc crescut de cancer de prostată.
D'Amico a subliniat, de asemenea, că cercetările anterioare au sugerat că semnalizarea androgenică „poate, în anumite circumstanţe, să favorizeze creşterea gliomului”.
Însă el a recunoscut că acest studiu „deschide calea” către cercetări viitoare care să exploreze dacă modularea hormonală ar putea juca un rol ca strategie terapeutică suplimentară, în special pentru pacienţii cu glioblastom la care s-a diagnosticat o deficienţă hormonală.
„De asemenea, ridică posibilitatea ca nivelurile hormonale să poată servi într-o zi drept biomarkeri pentru prognostic sau pentru răspunsul la tratament”, a declarat D’Amico pentru The Epoch Times, subliniind că cea mai importantă concluzie este că creierul, sistemul imunitar, sistemul endocrin şi micromediul tumoral sunt „toate interconectate în modelarea comportamentului tumoral”.
Sunt necesare mai multe cercetări
Concluziile studiului sunt în concordanţă cu observaţiile desprinse din datele referitoare la oameni.
Cercetătorii au remarcat că nivelurile de celule T, care sunt celule imune esenţiale pentru combaterea cancerului, scad odată cu vârsta la bărbaţi. După analizarea datelor din registrele de cancer, aceştia au descoperit că pacienţii de sex masculin cu glioblastom care au primit terapie cu testosteron împreună cu tratamentul standard – care include intervenţia chirurgicală, chimioterapia şi radioterapia – au avut, în medie, o speranţă de viaţă cu aproape 40% mai lungă.
Lathia a afirmat că studiul oferă perspective noi asupra modului în care hormonii şi sistemul nervos interacţionează cu cancerul şi a sugerat că testosteronul ar putea fi luat în considerare pentru viitoarele opţiuni terapeutice, marcând o potenţială schimbare în abordările terapiei glioblastomului.
Concluziile „posibil, dar nu încă” sugerează că testosteronul ar putea juca un rol viitor în tratamentul standard al glioblastomului, a declarat pentru The Epoch Times dr. Aaron Cohen-Gadol, neurochirurg, fondator şi preşedinte al Institutului ATLAS pentru Creier şi Coloană Vertebrală din Los Angeles, care nu a participat la studiu.
„Aceasta este o constatare preliminară, care generează ipoteze, bazată pe studii preclinice şi date observaţionale la om”, a spus el.
„Aşadar, în acest stadiu, ea nu susţine utilizarea testosteronului ca tratament standard pentru glioblastom.”
Cohen-Gadol a subliniat că, deşi cercetarea indică un rol semnificativ al hormonilor masculini în glioblastomul la bărbaţi, măsurătorile hormonale actuale nu sunt încă pregătite pentru a fi utilizate ca „indicatori fiabili ai prognosticului sau pentru orientarea deciziilor terapeutice”, fiind necesare studii suplimentare riguroase pentru a confirma potenţialul lor de utilizare.
