O afecţiune hepatică frecventă ar putea avea, de fapt, cinci forme distincte, cu riscuri diferite pentru sănătate

Boala hepatică steatozică asociată cu disfuncţia metabolică (MASLD) – cunoscută anterior sub denumirea de boală hepatică grasă nealcoolică – afectează aproximativ 30% din populaţia mondială şi, aşa cum sugerează şi denumirea, se caracterizează prin acumularea de depozite de grăsime în ficat.

Deşi acest fenomen nu provoacă imediat leziuni sau îmbolnăviri, poate duce în cele din urmă la consecinţe grave: fibroză (cicatrizarea ficatului), ciroză (cicatrizare mai severă şi, în cele din urmă, insuficienţă hepatică), boli cardiovasculare, disfuncţie renală şi altele, potrivit ScienceAlert.

Într-un nou studiu publicat în revista „Nature Communications”, cercetătorii conduşi de o echipă de la Mayo Clinic din SUA au prezentat argumente în favoarea tratării MASLD nu ca o singură boală, ci ca cinci afecţiuni distincte.

Această clasificare suplimentară poate face o diferenţă mai mare decât v-aţi putea imagina, deoarece înseamnă că pacienţii pot fi evaluaţi mai bine în ceea ce priveşte opţiunile de tratament şi riscurile viitoare pentru sănătate – iar aceeaşi abordare de subdivizare a fost utilizată şi în cazul multor alte afecţiuni.

„Ceea ce se conturează aici este o modalitate de a identifica sistematic subgrupuri semnificative în cadrul unei boli complexe”, spune bioinformaticianul Eric Klee, de la Mayo Clinic. „Ne ajută să cartografiem o boală complexă cu o precizie atât de mare încât putem începe să-i anticipăm evoluţia şi să intervenim înainte ca leziunile cele mai grave să apară”.

Pentru a defini cele cinci subtipuri, cercetătorii au analizat datele medicale ale unui număr de 1.532 de pacienţi, apoi au confirmat grupările pe un eşantion suplimentar de 3.070 de pacienţi, folosind modelarea computaţională pentru a identifica semnele biologice subiacente care ar „grupa” pacienţii în categorii.

Datele utilizate pentru grupări au inclus sexul, indicele de masă corporală (IMC), biomarkerii din sânge asociaţi cu leziunile hepatice şi o varietate de afecţiuni conexe, inclusiv hipertensiunea arterială, obezitatea şi colesterolul ridicat.

„Atunci când datele clinice şi genomice sunt analizate împreună la această scară, începi să observi tipare de evoluţie a bolii care, altfel, ar rămâne ascunse”, spune bioinformaticianul Shulan Tian, de la Mayo Clinic. „Odată ce separi aceste subtipuri, poţi începe să adaptezi tratamentele la mecanismele biologice care stau de fapt la baza bolii”.

Analiza a condus la identificarea a cinci subtipuri de MASLD, denumite de la C1 la C5. Apoi, cercetătorii au urmărit pacienţii pe o perioadă de până la 10 ani pentru a observa modul în care aceste subtipuri ar putea fi asociate cu afecţiuni care apar ulterior.

Fiecare grup avea propriile caracteristici.

Grupul C1, de exemplu, care reprezenta aproximativ 30% dintre participanţii la studiu, era format din pacienţi în vârstă, fără obezitate, care prezentaseră rate relativ ridicate de cancer hepatic şi de transplanturi de ficat.

Grupul C5, pe de altă parte, a reprezentat aproximativ 9% din totalul participanţilor. Genetica a jucat un rol semnificativ în acest grup, atât în ceea ce priveşte riscul de a dezvolta MASLD, cât şi riscul de complicaţii asociate acesteia.

Toate grupurile au prezentat niveluri diferite de risc pentru boli cardiace, insuficienţă hepatică, cancer şi necesitatea unui transplant de ficat – un indiciu al modului în care clasificarea persoanelor ar putea ajuta la personalizarea tratamentului acestora.

„Studiul nostru oferă informaţii esenţiale privind eterogenitatea MASLD, evidenţiind oportunitatea unor terapii personalizate”, scriu cercetătorii în articolul lor publicat. „Prin gruparea pacienţilor în subgrupuri mai omogene, subtipizarea bolii oferă o cale către îngrijirea personalizată”.

Alte constatări rezultate din analiza datelor au evidenţiat legături între subtipuri şi afecţiuni precum depresia şi apneea de somn – legături care pot fi aprofundate în studiile viitoare (şi care subliniază importanţa ficatului pentru sănătatea generală).

Cele cinci subtipuri definite trebuie încă să fie supuse unor teste mai riguroase în grupuri mai mari şi mai diverse, dar aceste rezultate iniţiale sunt încurajatoare. Observarea modului în care diferite tratamente afectează rezultatele de sănătate în cadrul categoriilor MASLD ar putea fi o modalitate de a dezvolta în continuare cercetarea şi fiecare dintre aceste categorii.

„Acesta este exact genul de informaţii pe care cercetarea genomică la scară largă a fost concepută să le ofere”, spune gastroenterologul Konstantinos Lazaridis, de la Mayo Clinic. „Atunci când corelezi datele genetice cu informaţii clinice detaliate la nivelul unor populaţii numeroase, poţi începe să redefineşti bolile în moduri care au un impact direct asupra îngrijirii pacienţilor”.