Colesterolul nu spune totul despre sănătatea inimii. La ce trebuie să fim atenţi
alte articole
Un atac de cord poate surveni în câteva minute. Schimbările care îl preced se pot manifesta liniştit timp de zeci de ani.
Colesterolul este un element familiar al acestei poveşti. Mai puţin vizibil este ceea ce se întâmplă în interiorul peretelui arterial: modul în care particulele care transportă colesterolul rămân blocate, modul în care se dezvoltă inflamaţia şi modul în care peretele care asigură curgerea lină a sângelui începe să-şi piardă funcţia protectoare.
Într-un interviu acordat emisiunii „Vital Signs”, cercetătorul în biochimie Dayan Goodenowe a subliniat această latură adesea trecută cu vederea a sănătăţii cardiovasculare. El susţine că înţelegerea stresului celular şi a stării vaselor de sânge poate dezvălui mai mult decât o simplă valoare a colesterolului.
Perspectiva lui ridică o întrebare utilă: Ce altceva ar trebui să înţelegem despre sănătatea inimii, dincolo de cifrele dintr-un raport de laborator?
Ce se întâmplă în interiorul peretelui arterei
Vasele de sânge sunt căptuşite cu un strat subţire de celule numit endoteliu. Departe de a fi o acoperire pasivă, această căptuşeală ajută vasele de sânge să se relaxeze şi să se contracte, reglează mişcarea substanţelor în peretele vascular şi contribuie la menţinerea fluxului sanguin.
„Ceea ce se întâmplă în cazul aterosclerozei este disfuncţia endotelială”, a spus Goodenowe. „Etanşeitatea acestor celule este perturbată. Ele devin permeabile, iar substanţele din sânge se scurg prin stratul endotelial.”
El subliniază că stresul oxidativ — o stare în care moleculele reactive pot copleşi mecanismele de apărare ale organismului — contribuie la această disfuncţie. Fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul şi alţi factori pot, de asemenea, să afecteze căptuşeala arterelor.
În acelaşi timp, particulele de LDL care circulă în sânge pot pătrunde şi sunt reţinute în peretele arterial, unde pot suferi modificări, inclusiv oxidare, şi pot provoca o reacţie inflamatorie. Celulele imune preiau aceste particule, contribuind la formarea depozitelor de grăsime care se transformă în placă.
Aceste procese se întăresc reciproc: acumularea de lipide, inflamaţia şi modificările la nivelul peretelui arterei contribuie la progresia bolii.
Pe măsură ce placa creşte, aceasta poate îngusta o arteră şi limita fluxul sanguin. Un atac de cord poate rezulta din închiderea treptată a unui vas de sânge. O placă se poate rupe sau eroda, declanşând formarea unui cheag care blochează brusc fluxul sanguin către inimă. Un blocaj într-o arteră care alimentează creierul poate provoca un accident vascular cerebral ischemic.
De ce organismul are nevoie de colesterol
În ciuda reputaţiei sale, colesterolul este esenţial pentru viaţă. Acesta ajută la menţinerea membranelor celulare şi furnizează materia primă pentru hormonii steroizi, acizii biliari şi vitamina D.
Celulele sănătoase pot produce colesterolul de care au nevoie. Când celulele sunt puternice şi funcţionează normal, ele produc colesterol intern şi elimină cantităţile în exces prin lipoproteine cu densitate mare (HDL), denumite adesea „colesterolul bun”. Nivelurile ridicate de HDL indică celule care funcţionează corespunzător şi un sistem în care colesterolul este distribuit şi reciclat eficient în întregul organism.
Situaţia se schimbă atunci când celulele sunt supuse stresului.
„Când celulele nu pot produce singure suficient colesterol, ele extrag colesterolul din fluxul sanguin prin intermediul sistemului LDL”, a spus Goodenowe. Ca urmare, nivelurile de colesterol din sânge — în special LDL — pot scădea.
„Un nivel scăzut de colesterol sau de LDL înseamnă că celulele dumneavoastră sunt slăbite din punct de vedere biochimic”, a explicat el. Nivelurile scăzute indică adesea probleme celulare mai profunde şi boli subiacente.
Studiile ample arată că nivelul scăzut de LDL este asociat cu riscuri mai mari de cancer, infecţii, hemoragie intracerebrală (sângerare direct în ţesutul cerebral) şi mortalitate din orice cauză. În cazul infarctului miocardic acut (atac de cord) şi al altor boli grave, nivelul mai scăzut de LDL sau de colesterol total la momentul prezentării este frecvent observat la pacienţii mai în vârstă, cei fragili, cu mai multe comorbidităţi şi cu un prognostic mai nefavorabil.
Este important de menţionat că aceste observaţii nu înseamnă că scăderea nivelului de LDL este în mod inerent dăunătoare sau că reducerea colesterolului ar trebui evitată. S-a demonstrat în mod constant că statinele reduc riscul de atacuri de cord şi de alte afecţiuni cardiovasculare, chiar şi în rândul persoanelor cu niveluri relativ scăzute de LDL. Beneficiile lor depăşesc simpla scădere a colesterolului, deoarece statinele reduc, de asemenea, inflamaţia, stabilizează plăcile arteriale şi îmbunătăţesc funcţia vasculară.
De ce LDL singur nu arată adevărata stare
Concentrarea asupra unei singure valori a colesterolului nu reuşeşte adesea să surprindă adevărata biologie a bolilor cardiace, care implică sănătatea celulară, disfuncţia endotelială, genetica, inflamaţia şi mulţi alţi factori complecşi.
LDL devine dăunător în primul rând în prezenţa stresului oxidativ şi a inflamaţiei. „Dacă LDL este ridicat şi există stres oxidativ”, a spus Goodenowe, „este mai probabil să se formeze LDL oxidat” — forma care afectează efectiv arterele. Fără acel mediu oxidativ, LDL este mult mai puţin periculos.
Nu valoarea colesterolului este cea mai importantă — ci sănătatea celulelor şi mediul biochimic care le înconjoară.
Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care persoanele cu niveluri similare de LDL pot avea rezultate cardiovasculare foarte diferite — o persoană poate rămâne sănătoasă timp de zeci de ani, pe când alta dezvoltă boli de inimă sau un accident vascular cerebral.
Nu valoarea colesterolului este cea mai importantă — ci sănătatea celulelor şi mediul biochimic care le înconjoară.
Înţelegerea curbei în formă de U
Atunci când colesterolul este evaluat în raport cu mortalitatea din toate cauzele — numărul total de decese din orice cauză în cadrul unei populaţii — se conturează un model frapant.
Numeroase studii raportează o curbă în formă de U între colesterolul total şi mortalitatea din toate cauzele, în care atât nivelurile foarte scăzute (sub 160–200 miligrame pe decilitru), cât şi cele foarte ridicate (peste 250 miligrame pe decilitru) se corelează cu rate ridicate de deces, această asociere fiind adesea mai puternică în rândul persoanelor în vârstă sau al unor grupuri specifice, cum ar fi persoanele cu tensiune arterială ridicată (hipertensiune).
Un nivel mai scăzut al colesterolului este adesea asociat cu rate mai ridicate de deces din cauze non-cardiovasculare, precum cancerul şi infecţiile, în timp ce un nivel mai ridicat al colesterolului este asociat mai puternic cu afecţiuni cardiovasculare.
Potrivit lui Goodenowe, mortalitatea generală cea mai scăzută tinde să se concentreze în jurul următoarelor intervale:
Colesterolul total: 220–240 miligrame pe decilitru
HDL: 50–90 miligrame pe decilitru
LDL: Peste 120 miligrame pe decilitru
Pe măsură ce LDL scade sub 100 de miligrame pe decilitru şi colesterolul total scade sub 200 de miligrame pe decilitru, mortalitatea din toate cauzele creşte — ceea ce sugerează că un nivel scăzut al LDL indică adesea o boală subiacentă sau o stare de degradare tisulară crescută sau de inflamaţie, mai degrabă decât cauza directă a mortalităţii mai ridicate.
Aceste descoperiri sugerează că colesterolul nu este pur şi simplu ceva ce trebuie eliminat, ci ceva de care organismul are nevoie pentru rezilienţă şi supravieţuire.
O imagine mai completă a sănătăţii cardiovasculare
Încă de la sfârşitul anilor 1970, colesterolul a ocupat un loc central în medicina cardiovasculară. După ce s-au cheltuit miliarde de dolari pe cercetare şi s-au eliberat milioane de reţete, dezbaterea ştiinţifică continuă.
Când vom vedea în sfârşit colesterolul aşa cum este el de fapt — nu un duşman, ci un semnal al ceea ce se întâmplă în interiorul celulelor noastre — întreaga abordare se schimbă.
Calea mai inteligentă de urmat, susţine Goodenowe, nu este aceea de a forţa scăderea colesterolului cu orice preţ. Ci aceea de a susţine sistemele celulare care îl reglează în mod natural, prin reducerea stresului oxidativ, menţinerea sănătăţii endoteliale şi restabilirea rezilienţei metabolice.
Această schimbare, crede el, nu ajută doar inima. Ea susţine creierul, încetineşte îmbătrânirea şi îmbunătăţeşte şansele generale de supravieţuire.
