Un studiu arată că atât nivelurile scăzute, cât şi cele ridicate de testosteron par să fie asociate cu aritmia cardiacă

Creşterea unui nivel scăzut al hormonilor ar putea părea o modalitate simplă de a restabili echilibrul, dar în cazul testosteronului, îmbunătăţirile la nivel de sănătate ar putea depinde de cât de mult creşte acel nivel.

Testosteronul contribuie la menţinerea libidoului, a masei musculare şi a sănătăţii oaselor. Unii bărbaţi cu deficit de testosteron urmează un tratament de substituţie. Ar putea nivelul acestui hormon să influenţeze şi ritmul cardiac?

O analiză publicată în Journal of the Endocrine Society, condusă de cercetătorul în domeniul cardiovascular Anand Reddy Maligireddy de la Centrul Medical al Universităţii din Kansas, explorează această întrebare. Echipa a examinat studiile existente efectuate pe oameni şi cercetările de laborator, potrivit ScienceAlert.

Concluzia lor este că atât nivelurile scăzute, cât şi cele ridicate de testosteron sunt asociate cu un risc mai mare de tulburări de ritm cardiac, deşi nu este încă clar dacă hormonul în sine este de vină. Cercetătorii sugerează că riscul ar putea fi cel mai scăzut în jurul valorii medii a intervalului normal al hormonului.

Pentru bărbaţii care au nevoie de tratament cu testosteron, acest lucru ar putea contribui la stabilirea nivelului hormonal pe care medicii îl vizează şi a modului în care aceştia monitorizează pacienţii.

Tulburarea apare atunci când camerele superioare ale inimii îşi pierd ritmul coordonat. Denumită fibrilaţie atrială, aceasta poate provoca bătăi neregulate ale inimii, oboseală şi ameţeli, deşi unele persoane nu prezintă simptome. De asemenea, creşte riscul de accident vascular cerebral, iar unii pacienţi au nevoie de medicamente anticoagulante pe termen lung.

„Atât un nivel prea scăzut, cât şi unul prea ridicat de testosteron par să crească riscul de fibrilaţie atrială, prin mecanisme biologice distincte”, afirmă coautorul studiului şi cardiologul Rajat Barua de la Centrul Medical pentru Veterani din Kansas City.

Studii anterioare efectuate pe populaţie au stabilit o legătură între un nivel scăzut de testosteron şi un risc mai mare de apariţie a acestei tulburări de ritm cardiac. Printre acestea, studiul Framingham Heart Study a constatat că nivelurile mai scăzute ale hormonului erau asociate cu un risc mai mare de a dezvolta fibrilaţie atrială în anumite grupe de vârstă.

Dovezile privind nivelurile mai ridicate includ o analiză efectuată pe 4.570 de bărbaţi în vârstă fără antecedente de boli cardiovasculare.

Pe o perioadă mediană de 4,4 ani, bărbaţii din cele două grupuri cu cele mai ridicate niveluri de testosteron au prezentat un risc de fibrilaţie atrială de aproximativ două ori mai mare decât cei din grupul de mijloc. În total, 286 dintre bărbaţi au dezvoltat această afecţiune pe parcursul studiului. Acelaşi studiu nu a constatat o creştere statistic semnificativă a riscului la nivelurile scăzute.

Studiul TRAVERSE din 2023 a examinat tratamentul cu testosteron. Acesta a repartizat aleatoriu 5.246 de bărbaţi cu nivel scăzut de testosteron şi afecţiuni cardiovasculare existente sau risc cardiovascular crescut pentru a primi fie gel cu testosteron, fie un gel care nu conţine testosteron.

Fibrilaţia atrială a apărut la 3,5% dintre participanţii din grupul tratat cu testosteron şi la 2,4% dintre cei din grupul de comparaţie. Cu toate acestea, studiul nu a constatat o creştere a indicatorului principal combinat, care includea decesul cardiovascular, infarctul miocardic nefatale sau accidentul vascular cerebral nefatale.

Cercetările de laborator sugerează că atât nivelurile scăzute, cât şi cele ridicate de testosteron ar putea afecta inima prin mecanisme diferite. Nivelurile scăzute pot perturba reglarea calciului în interiorul celulelor cardiace, în timp ce nivelurile ridicate pot altera fluxurile de potasiu. Aceste procese contribuie la controlul semnalelor electrice care coordonează bătăile inimii.

Cercetătorii recomandă evaluarea stării de sănătate a inimii pacientului şi a altor factori de risc înainte de începerea tratamentului. De asemenea, ar trebui luate în considerare obezitatea, hipertensiunea arterială, consumul de alcool şi apneea de somn – afecţiune în care respiraţia se opreşte şi reporneşte în mod repetat în timpul somnului. Excesul de grăsime corporală este, în sine, asociat cu un nivel scăzut de testosteron.

Merită menţionat, totuşi, că nu toate studiile sunt de acord. O analiză din 2024 a 106 studii randomizate nu a constatat o creştere statistic semnificativă a fibrilaţiei atriale atunci când au fost luate în considerare împreună şi alte studii în afară de TRAVERSE.

De asemenea, studiile observaţionale nu pot stabili că nivelurile hormonale au cauzat tulburarea, ci doar arată corelaţii în date.

Nu s-a demonstrat încă faptul că menţinerea nivelului de testosteron în zona centrală a intervalului normal reduce fibrilaţia atrială, dar rezultatele ar putea contribui la orientarea către un tratament şi o monitorizare mai individualizate ale testosteronului.

Deocamdată, sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili dacă această abordare duce la o reducere a problemelor de ritm cardiac.