Degenerescenţa maculară: Simptome, cauze, tratamente şi abordări naturale

Degenerarea maculară se referă la un grup de boli oculare progresive care afectează macula, partea centrală a retinei din spatele ochiului, ducând la pierderea vederii centrale.

Aproximativ 20 de milioane de persoane din Statele Unite au o formă de degenerescenţă maculară legată de vârstă. Dintre numeroasele tipuri, degenerescenţa maculară legată de vârstă este cea mai frecventă cauză de orbire în ţările dezvoltate, reprezentând 8,7% din toate tipurile de orbire la nivel mondial.

Care sunt tipurile de degenerescenţă maculară?

Degenerescenţa maculară poate fi clasificată în două categorii - cea legată de vârstă şi cea nelegată de vârstă, cea legată de vârstă fiind mai frecventă. Datorită prevalenţei sale, acest articol se va concentra pe degenerescenţa maculară legată de vârstă (AMD).

Degenerescenţa maculară legată de vârstă (AMD)

Există două tipuri principale de AMD, inclusiv:

• Uscată: Numită şi AMD atrofică, AMD uscată este cel mai frecvent tip, afectând aproximativ 80% dintre persoanele cu AMD. Se crede că deteriorarea cauzată de vârstă a membranei de susţinere de sub retină contribuie la această afecţiune. Aproape toate cazurile de degenerescenţă maculară încep ca formă uscată.
• Umedă: Deşi AMD umedă este mai puţin frecventă, aceasta este principala cauză a pierderii severe a vederii şi cauzează cea mai mare parte a pierderii vederii asociate cu AMD. Este cunoscută şi sub denumirea de AMD exudativă.

Degenerescenţa maculară nelegată de vârstă

Degenerescenţa maculară poate apărea din cauza unor factori care nu au legătură cu îmbătrânirea. Tipurile de degenerescenţă maculară nelegate de vârstă variază în ceea ce priveşte cauzele, simptomele şi evoluţia lor. Una comună este degenerescenţa maculară miopică, care se poate dezvolta la persoanele cu miopie severă din cauza alungirii globilor oculari. Această alungire duce la întinderea retinei, putând rupe zona maculei şi provoca sângerări sub retină. Degenerescenţa maculară nelegată de vârstă poate fi, de asemenea, moştenită, ca în cazul degenerescenţei maculare juvenile.

Degenerescenţa maculară juvenilă este o afecţiune ereditară care apare, de obicei, în timpul copilăriei timpurii, dar se poate manifesta şi la vârste mai înaintate. Trei boli comune din această categorie includ:

• Distrofia maculară Stargardt (STGD): Boala Stargardt, cunoscută şi sub numele de distrofia maculară Stargardt, este cea mai răspândită degenerescenţă maculară juvenilă, afectând aproximativ una din 10 000 de persoane. STGD se caracterizează prin afectarea timpurie a vederii, adesea înainte ca modificările vizibile să apară la examenele oftalmologice. Acest lucru îi poate determina pe copii să evite treburile casnice sau şcolare şi să fie etichetaţi greşit ca leneşi.
• Retinoschizis juvenil legat de X (XJR): Retinoschiza juvenilă legată de X apare aproape exclusiv la bărbaţi. Este principala cauză genetică a degenerării maculare la băieţi, afectând aproximativ 1 din 5.000 până la 25.000 de persoane. Aceasta constituie aproximativ 5% din toate distrofiile retiniene moştenite care încep în copilărie. XJR este de obicei identificată atunci când băieţii afectaţi încep şcoala şi apar semne de vedere slabă şi dificultăţi de citire.
• Distrofia maculară vitelliformă Best (BVMD): Distrofia maculară vitelliformă Best, cunoscută şi sub numele de boala Best, este o boală maculară care apare de obicei în copilărie. Se caracterizează printr-un depozit distinct de material portocaliu sau gălbui, asemănător gălbenuşului de ou, în interiorul maculei.

Care sunt simptomele şi semnele timpurii ale degenerării maculare?

Iniţial, degenerescenţa maculară ar putea să nu prezinte niciun semn sau simptom vizibil, determinând persoanele afectate să nu fie conştiente de prezenţa sa. Uneori, oamenii pot prezenta simptome uşoare, cum ar fi vederea centrală uşor înceţoşată, contrast redus, percepţie alterată a culorilor şi distorsiuni uşoare ale imaginii vizuale, cunoscute sub numele de metamorfopsie.

Prezenţa drusenului este, de asemenea, un semn precoce comun al AMD, în special în forma sa uscată. Drusenurile sunt depozite mici de proteine galbene în retină, care pot fi dure sau moi. În timp ce majoritatea persoanelor de peste 40 de ani au câteva drusenuri mici şi dure, prezenţa unora mai mari sau în număr mai multe poate semnala debutul degenerescenţei maculare.

Aceste depuneri împiedică oxigenul şi substanţele nutritive să ajungă la nivelul retinei. Cu toate acestea, nu puteţi detecta singuri drusenul, astfel încât este necesară vizita unui oftalmolog cu instrumente specializate.

Simptomele degenerescenţei maculare variază în funcţie de tipul şi severitatea afecţiunii. Unele simptome comune pot include:

• Vedere înceţoşată sau neclară
• Dificultăţi în identificarea feţelor familiare
• Scăderea vederii centrale sau eventuala pierdere
• Obiectele din apropiere par să îşi schimbe forma, dimensiunea sau culoarea, să se mişte sau să dispară

Simptomele AMD uscată includ:

• Creşterea necesarului de lumină pentru lucrul de aproape
• înceţoşarea literelor de tipar sau dispariţia cuvintelor în timpul citirii
• Diminuarea luminozităţii culorilor şi decolorarea culorilor
• Neclaritate sau lipsă de claritate în vedere
• Prezenţa unui punct neclar sau orb în câmpul vizual central, care poate creşte în dimensiune şi se întunecă în timp

AMD umedă afectează de obicei un singur ochi la un moment dat, astfel încât semnele şi simptomele clinice sunt adesea limitate la un singur ochi. Acestea includ:

• Umflarea retinei
• Decolorare gri-verzuie sub maculă
• Scurgeri de lichid sau depozite în jurul maculei
• Detaşarea epiteliului pigmentar al retinei (RPE), un strat de celule situat între retină (stratul din spatele ochiului care transformă lumina în imagini) şi coroida ochiului (stratul din ochi care furnizează nutrienţi)
• Sângerare sub retină, lângă maculă
• Obiecte care par mai îndepărtate sau mai mici decât dimensiunea lor reală
• Apariţia bruscă a unui punct orb
• Pierderea rapidă a vederii
• Liniile drepte pot părea ondulate sau îndoite (metamorfopsie)

Doar vederea centrală este afectată de obicei în cazul AMD; persoanele nu devin de obicei nu orbesc. Deoarece retina periferică rămâne sănătoasă, pacienţii îşi păstrează în mod normal vederea periferică şi se pot deplasa fără dificultate.

Ce cauzează degenerescenţa maculară?

Macula, o parte esenţială a retinei, conţine celule sensibile la lumină numite bastonaşe şi conuri, esenţiale pentru vederea centrală. Sub retină se află stratul coroid, care alimentează macula cu sânge. Epiteliul pigmentar retinian menţine sănătatea maculei prin transportul nutrienţilor şi al deşeurilor între maculă şi vasele de sânge. RPE poate deveni subţire şi mai puţin eficient în transportul nutrienţilor şi al deşeurilor odată cu vârsta, din motive necunoscute. Această acumulare de deşeuri şi lipsa unei aprovizionări adecvate cu sânge pot crea drusen şi deteriora celulele maculare, afectând vederea.

În AMD uscată, celulele RPE îşi pierd pigmentul şi se luptă să elimine deşeurile de la bastonaşe şi conuri, ceea ce duce la acumularea de deşeuri şi la deteriorarea eventuală a bastonaşelor şi conurilor. Pe măsură ce aceste celule mor, ele nu sunt reînnoite.

În tipul umed, vasele de sânge anormale se dezvoltă sub maculă, provocând scurgeri de lichid sau de sânge. Cauza exactă a creşterii acestor noi vase este necunoscută, deşi cercetătorii speculează că ar putea rezulta din defectarea eliminării deşeurilor. Acest lucru ar putea explica de ce AMD uscată precede adesea AMD umedă. Aceste vase de sânge împiedică aportul de nutrienţi la nivelul maculei, ducând la deteriorarea bastonaşelor şi conurilor. În plus, cercetările indică faptul că inflamaţia este un factor-cheie în dezvoltarea AMD umedă.

Dieta occidentală modernă, plină de alimente procesate, ar putea fi o cauză principală a AMD.

Un studiu din 2017 a constatat că datele din 25 de naţiuni au asociat zahărul şi uleiurile vegetale polinesaturate cu o prevalenţă mai mare a AMD în termen de 30 până la 40 de ani de la creşterea consumului acestor componente alimentare prelucrate. Atunci când consumul de zahăr este moderat, dar consumul de uleiuri vegetale dăunătoare este minim, prevalenţa AMD rămâne scăzută. Acest studiu susţine teoria conform căreia alimentele prelucrate, sărace în nutrienţi şi potenţial dăunătoare contribuie semnificativ la apariţia AMD.

Care sunt stadiile degenerescenţei maculare?

AMD umedă nu are etape, deoarece este considerată un stadiu avansat al degenerării maculare. Cu toate acestea, există trei stadii ale AMD uscată. Nu aveţi degenerescenţă maculară dacă nu aveţi drusenuri sau dacă aveţi între cinci şi 15 drusenuri mici (mai mici de 63 microni în diametru).

Etapele sunt după cum urmează:

• Timpurie: AMD uscată timpurie se caracterizează prin mai mult de 15 drusenuri mici sau mai puţin de 20 de drusenuri moi de dimensiuni medii, nedistincte (cu diametrul între 63 şi 124 microni) sau anomalii ale pigmentului. Adesea nu prezintă simptome, ceea ce o face dificil de diagnosticat.
• Intermediară: AMD uscată intermediară este marcată de cel puţin o drosă mare (peste 125 microni în diametru), numeroase drusenuri de dimensiuni medii sau atrofie geografică periferică (atrofie care nu implică fovea, o mică groapă centrală din retină). Unele persoane nu prezintă niciun simptom, în timp ce altele pot avea simptome uşoare, cum ar fi vedere înceţoşată în centrul vederii sau dificultăţi de vedere în lumină slabă.
• Avansată: AMD avansată, denumită şi AMD tardivă, implică atrofia geografică centrală care afectează fovea sau AMD umedă. Atrofia geografică se agravează în timp şi afectează de obicei ambii ochi. Persoanele care suferă de această afecţiune la un ochi sunt, de asemenea, expuse riscului de a dezvolta forma umedă de AMD la celălalt ochi. Un simptom comun al AMD uscată este apariţia unor linii drepte ondulate. Consultaţi imediat medicul oftalmolog dacă observaţi acest semn de avertizare al AMD târzie.

Cine este expus riscului de degenerescenţă maculară?

Factorii care îi fac pe oameni mai predispuşi la dezvoltarea AMD includ:

• Vârsta: Vârsta este principalul factor de risc pentru degenerescenţa maculară. Persoanele în vârstă de 50 de ani şi peste sunt expuse unui risc mai mare.
• Rasa: Un studiu din 1999 a constatat că, în timp ce drusenul este răspândit atât la persoanele de culoare, cât şi la cele albe, cu vârstă de 40 de ani şi peste, formele severe de maculopatie legată de vârstă şi AMD tardivă sunt mai frecvente la persoanele albe în vârstă. În plus, AMD timpurie este mai frecventă la persoanele de origine europeană comparativ cu asiaticii, dar prevalenţa AMD târzie este similară la ambele populaţii.
• Culoarea deschisă a ochilor.
• Sexul: AMD afectează în egală măsură atât bărbaţii, cât şi femeile. Cu toate acestea, deoarece femeile au în general o durată de viaţă mai lungă decât bărbaţii, acestea tind să fie diagnosticate cu AMD mai frecvent.
• Dieta bogată în grăsimi saturate.
• Nivelul ridicat al colesterolului lipoproteic de densitate înaltă (HDL): O analiză din 2004 a Studiului Rotterdam, un studiu de cohortă continuu care a început în 1990, a constatat că un colesterol HDL crescut, dar nu şi colesterolul total, a fost asociat cu un risc crescut de AMD.
• Obezitatea: Într-o analiză din 2001 a unui studiu care a implicat 2.584 de participanţi, persoanele obeze au avut un risc cu 129% mai mare de a dezvolta AMD târziu şi un risc cu 54% mai mare de a prezenta anomalii pigmentare, comparativ cu persoanele slabe.
• Fumatul: Fumătorii au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta degenerescenţă maculară - de până la patru ori mai mare decât nefumătorii. În plus, riscul de a dezvolta această afecţiune pentru un fumător cu o genă comună pentru AMD creşte de 20 de ori comparativ cu nefumătorii cu aceeaşi genă. O analiză din 2007 a studiului European Eye (EUREYE) a raportat că fumătorii actuali au un risc de 2,6 ori mai mare de a dezvolta AMD umedă şi un risc de 4,8 ori mai mare de a dezvolta AMD uscată avansată, comparativ cu nefumătorii.
• Condiţii medicale subiacente: Persoanele cu tensiune arterială ridicată au un risc de aproape două ori mai mare de a dezvolta AMD comparativ cu cele cu tensiune arterială normală. Persoanele cu boli cardiovasculare sunt, de asemenea, expuse unui risc crescut.
• Istoricul familial: Aproximativ 15 până la 20 la sută dintre persoanele cu AMD au un membru al familiei de gradul întâi (de exemplu, părinte, frate sau copil) care suferă şi el de această afecţiune.
• Expunerea prelungită la lumina soarelui.
• Gene specifice: Exemplele includ genele ABCA4, RS1 şi BEST1. Anumite variante genetice din sistemul complement, parte a sistemului imunitar, sunt legate de AMD. Un exemplu bine cunoscut este variaţia Y402H în gena factorului complement H (CFH).
• Niveluri insuficiente de antioxidanţi.
• Utilizarea regulată a anumitor produse farmaceutice: O analiză din 2012 a studiului EUREYE a concluzionat că utilizarea frecventă a aspirinei este legată de AMD timpurie şi AMD umedă târzie, iar riscul creşte odată cu utilizarea mai frecventă. Persoanele care iau în mod regulat antacide prezintă, de asemenea, un risc mai mare.
• Stresul: Stresul poate contribui la creşterea inflamaţiei şi, deoarece AMD este o boală inflamatorie, această legătură ar putea exacerba afecţiunea.
• Stilul de viaţă sedentar.
• Miopia severă: Albii, asiaticii de est (de exemplu, chinezii şi japonezii) şi evreii Ashkenazi au o prevalenţă mai mare a miopiei decât alte etnii.

Cum este diagnosticată degenerescenţa maculară?

Unele simptome ale degenerării maculare pot semăna cu cele ale altor afecţiuni oculare. Medicul dumneavoastră oftalmolog va utiliza probabil următoarele examene şi teste pentru a exclude alte afecţiuni medicale şi pentru a depista degenerescenţa maculară.

În primul rând, poate fi efectuat un test de acuitate vizuală. Acest test utilizează o diagramă oculară standard pentru a evalua claritatea vederii la diferite distanţe.

Câmpul vizual este întinderea întregii zone pe care o puteţi vedea atunci când vă concentraţi asupra unui punct central. Un test al câmpului vizual măsoară cât de mult vedeţi în fiecare ochi şi urmăreşte pierderea vederii în timp. Acest test poate identifica punctele oarbe şi determina dimensiunea şi forma acestora, indicând impactul bolilor oculare sau al tulburărilor cerebrale asupra vederii dumneavoastră. Există mai multe teste de câmp vizual. Unul utilizat adesea pentru diagnosticarea AMD timpurie este grila Amsler.

Grila Amsler este un test de bază al câmpului vizual pentru vederea centrală care implică o grilă de pătrate identice. Acoperind un ochi, vă concentraţi asupra unui punct central şi descrieţi orice zonă care pare ondulată, neclară sau goală. Acest test, utilizat frecvent la domiciliu de persoanele cu AMD, măsoară doar câmpul vizual central. Deşi simplu, este eficient pentru monitorizarea modificărilor vederii şi poate fi utilizat de persoanele de peste 60 de ani pentru autotestare.

Dacă o grilă Amsler nu este disponibilă, puteţi testa distorsiunile vizuale uitându-vă la o margine dreaptă sau la un unghi drept, cum ar fi cadrul unei uşi sau o fereastră, cu câte un ochi.

Alte teste includ următoarele:

• Microperimetrie: Microperimetria este un test al câmpului vizual care combină perimetria (măsurarea funcţiei câmpului vizual) şi imagistica retiniană pentru a cartografia direct stimulii în regiuni specifice ale retinei. Această relaţie între datele funcţionale (câmpul vizual) şi cele structurale (imagistica retiniană) ajută la evaluarea calităţii vederii în afecţiuni precum AMD. Ea identifică punctele oarbe centrale şi face legătura între sensibilitatea maculară diminuată şi severitatea şi evoluţia AMD.
• Fundoscopie: Cunoscută şi sub numele de examen fundoscopic sau oftalmoscopie, fundoscopia utilizează un oftalmoscop sau o lentilă de mărire şi lumină pentru a examina partea din spate a ochiului, inclusiv retina şi nervul optic. Pupilele pot fi dilatate cu picături pentru ochi pentru a permite medicului o vedere clară. Afectarea retinei este adesea vizibilă chiar înainte de apariţia simptomelor.
• Angiografia cu fluoresceină a fundului (FFA): Cunoscută şi sub denumirea de angiografie cu fluoresceină (FA), FFA utilizează o cameră specială pentru a surprinde fluxul sanguin în retină. Este standardul de aur pentru depistarea creşterii noilor vase de sânge cauzate de AMD. Procedura implică dilatarea ochilor şi injectarea de colorant fluoresceină într-o venă a braţului sau a mâinii. Pe măsură ce colorantul se deplasează prin vasele de sânge retiniene, se fac fotografii pentru a detecta vasele anormale sau leziunile de sub retină. Testul este neinvaziv şi nu implică contact direct cu ochii.
• Angiografia cu verde de indocianină (ICGA): Angiografia cu verde de indocianină utilizează un colorant verde de indocianină pentru a examina fluxul sanguin în coroidă, stratul de vase de sânge de sub retină. Colorantul este injectat într-o venă a braţului sau a mâinii şi, în timp ce circulă prin vasele de sânge ale ochiului, se fac fotografii pentru a surprinde fluxul sanguin.
• Imagistica prin autofluorescenţă: Imagistica prin autofluorescenţă utilizează fluorescenţa naturală a retinei pentru a evalua sănătatea şi activitatea RPE. Medicul oftalmolog va utiliza o lumină albastră pentru a ilumina retina, provocând fluorescenţa componentelor celulare specifice, fără a fi necesară injectarea unui colorant. Imaginea alb-negru rezultată relevă modele caracteristice care evaluează activitatea EPR şi definesc zonele de atrofie geografică. Zonele atrofice vor apărea mai întunecate din cauza pierderii de celule pigmentare, în timp ce marginile lor pot apărea uşor mai luminoase.
• Tomografia în coerenţă optică (OCT): OCT este o tehnologie de imagistică neinvazivă care oferă imagini detaliate în secţiune transversală ale retinei. Aceasta utilizează raze de lumină pentru a măsura grosimea retinei şi suprafaţa şi volumul drusenelor, ajutând la detectarea şi diagnosticarea precoce a bolilor retinei fără utilizarea radiaţiilor sau a razelor X. Scanările OCT sunt nedureroase şi sunt considerate mai simple, mai rapide şi mai sigure decât FFA.
• Fotografia color a fundului de ochi: Fotografia color a fundului de ochi utilizează o cameră specializată pentru a capta imagini color ale suprafeţei interioare a ochiului. Această metodă ajută la documentarea AMD şi la urmărirea progresiei sale în timp.

Care sunt posibilele complicaţii ale degenerescenţei maculare?

Următoarele sunt complicaţii ale AMD:

• Orbire: fără tratament, AMD poate duce la orbire (vedere mai slabă de 20/200) în ochiul afectat.
• Neovascularizarea subretiniană: Neovascularizarea subretinală apare atunci când vasele de sânge se acumulează sub retină, putând duce la detaşarea retinei (o urgenţă medicală) sau la cicatrici. Aceasta reduce semnificativ probabilitatea de a păstra vederea centrală şi afectează aproximativ 20 % din cazurile de AMD. Această afecţiune reapare frecvent în ciuda tratamentelor, cum ar fi tratamentul cu laser.
• Sindromul Charles Bonnet: Având halucinaţii din cauza pierderii vederii este cunoscut ca sindromul Charles Bonnet. Până la 50 la sută dintre persoanele cu degenerescenţă maculară pot avea halucinaţii vizuale la un moment dat. Această afecţiune este adesea asociată cu o pierdere semnificativă a vederii.
• Depresia: Persoanele diagnosticate cu AMD se confruntă cu un risc crescut de a dezvolta depresie, mai ales dacă se confruntă cu deficienţe de vedere din cauza afecţiunii.
• Atrofia retinei: Miopia întinde retina, rezultând o subţiere care poate duce la zone de atrofie retiniană (degradare) şi la pierderea ulterioară a vederii.

Care sunt tratamentele pentru degenerescenţa maculară?

Nu există tratament pentru degenerescenţa maculară, dar există moduri de a încetini progresia acesteia. Odată ce vă confruntaţi cu această afecţiune, vederea dumneavoastră s-ar putea deteriora şi mai mult fără intervenţie.

Tratamentele pentru încetinirea AMD uscată şi umedă sunt enumerate mai jos, deoarece nu există tratamente pentru celelalte tipuri de degenerescenţă maculară.

AMD uscată

Deşi niciun tratament eficient nu va vindeca AMD uscată, progresia acesteia este de obicei lentă, astfel încât pacienţii îşi menţin adesea independenţa chiar şi cu vederea compromisă. Deşi, de obicei, AMD uscată nu necesită intervenţie, monitorizarea regulată este esenţială pentru detectarea semnelor timpurii de progresie către stadii avansate sau AMD umedă. În stadiul imediat, sunt disponibile mai multe opţiuni de tratament, inclusiv:

• Formulele AREDS sau AREDS 2: Persoanele diagnosticate cu AMD intermediară sau avansată la cel puţin un ochi pot lua în considerare administrarea suplimentului alimentar recomandat de studiul AREDS ( Age-Related Eye Disease Study ) şi AREDS 2 (un al doilea studiu). Formula AREDS 2 cuprinde doze zilnice de 500 miligrame (mg) de vitamina C, 400 unităţi internaţionale (UI) de vitamina E, 80 mg de oxid de zinc, 2 mg de oxid cupric, 10 mg de luteină, 2 mg de zeaxantina şi 1 gram de acizi graşi omega-3. Formula originală AREDS conţine betacaroten, care poate creşte riscul de cancer pulmonar la fumătorii actuali sau în trecut, aşa că asiguraţi-vă că alegeţi AREDS 2 dacă aveţi un istoric de fumat.
• Ajutoare pentru vedere: Sunt disponibile diferite tipuri de ajutoare pentru vedere, cum ar fi lupe, produse care îmbunătăţesc culoarea sau contrastul pentru o vizibilitate mai bună, articole cu caractere mai mari, cum ar fi ceasuri, cărţi cu caractere mari, suporturi de lectură, ochelari anti-orbire, lumini de lucru şi produse pentru petrecerea timpului liber, cum ar fi cărţi de joc şi domino cu caractere mari.
• Programe de reabilitare a vederii: Terapia de reabilitare pentru pierderea vederii asistă persoanele cu diferite tipuri de pierdere a vederii în dezvoltarea sau restabilirea abilităţilor esenţiale de viaţă zilnică, îmbunătăţindu-le independenţa şi mobilitatea.
• Medicamente: În 2023, două medicamente noi, pegcetacoplan şi avacincaptad pegol, au primit aprobarea din partea Administraţiei americane pentru alimente şi medicamente (FDA) pentru tratarea AMD uscată în stadiu avansat. Într-un studiu din 2023, administrarea lunară de pegcetacoplan a încetinit progresia atrofiei geografice (AMD uscată în stadiu avansat) cu 21 %. Un alt studiu a arătat că avacincaptad pegol ar putea încetini progresia afecţiunii cu 14 procente.
• Terapie ocupaţională.

AMD umedă

Multe tratamente pot ajuta la încetinirea progresiei AMD umedă, la prevenirea pierderii ulterioare a vederii şi chiar la restabilirea unei părţi din vederea pierdută. Acestea includ:

• Medicamente anti-VEGF: Factorul de creştere endotelială vasculară (VEGF) stimulează creşterea noilor vase de sânge în organism. În AMD umedă, nivelurile excesive de VEGF determină creşterea necontrolată a vaselor de sânge în ochi. Terapiile anti-VEGF inhibă activitatea VEGF, putând opri sau inversa pierderea vederii. Aceste tratamente implică injecţii direct în ochi şi sunt, de obicei, abordarea principală pentru gestionarea AMD umedă. Injecţiile anti-VEGF oferă de obicei doar o ameliorare temporară, necesitând tratamente frecvente pentru majoritatea pacienţilor. Exemple de medicamente anti-VEGF includ aflibercept, bevacizumab, brolucizumab, faricimab şi ranibizumab.
• Terapia fotodinamică: În terapia fotodinamică, verteporfina este injectată într-un braţ şi se deplasează până la vasele de sânge din ochi. Un laser este apoi utilizat pentru a activa medicamentul, ajutând la reducerea scurgerilor din vasele de sânge.
• Fotocoagularea cu laser: Fotocoagularea cu laser, sau terapia de fotocoagulare, implică utilizarea unui laser pentru a sigila vasele de sânge cu scurgeri din ochi şi a preveni scurgerile ulterioare. Această procedură creează mici arsuri în retină, ajutând la sigilarea sau distrugerea vaselor de sânge anormale, la prevenirea creşterii de noi vase de sânge şi la reducerea riscului de pierdere a vederii. Ca urmare, retina devine stabilizată pentru a păstra vederea.
• Chirurgia cu laser: Chirurgia cu laser pentru AMD umedă este un tratament de ultimă instanţă pentru a sigila vasele de sânge oculare anormale care continuă să se scurgă în ciuda altor terapii. Deşi poate încetini pierderea vederii, aceasta nu restabileşte vederea şi poate duce la cicatrici şi pete oarbe.
• Chirurgia: În cazuri rare în care alte tratamente nu au fost eficiente, îndepărtarea chirurgicală a vaselor de sânge anormale poate fi considerată o ultimă soluţie.
• Levodopa: Utilizarea levodopa (L-DOPA), un medicament folosit în mod obişnuit pentru a trata boala Parkinson şi un precursor al dopaminei, este legată de o incidenţă scăzută a AMD umedă nou detectată. Într-un studiu pilot din 2021, levodopa a redus lichidul din retină, a întârziat necesitatea injecţiilor standard de medicamente anti-VEGF şi a îmbunătăţit rezultatele vederii. Până în luna 6, pacienţii din ambele grupuri de studiu au prezentat o îmbunătăţire a vederii, cu un câştig mediu de 4,7 până la 4,8 litere pe graficele de vedere. De asemenea, nevoia de injecţii anti-VEGF a fost redusă cu 52% în unul dintre grupurile de studiu.

Cum afectează psihicul degenerescenţa maculară?

Psihicul poate avea un impact semnificativ asupra progresiei şi gestionării degenerescenţei maculare.

După cum s-a menţionat mai sus, stresul poate exacerba inflamaţia, un factor cunoscut în evoluţia AMD. Astfel, o mentalitate negativă caracterizată prin stres cronic, anxietate sau depresie poate creşte inflamaţia sistemică, accelerând potenţial degenerarea maculară.

Dimpotrivă, o mentalitate pozitivă poate spori aderenţa unui pacient la regimurile de tratament şi poate influenţa persoana să adopte un stil de viaţă sănătos pentru a contribui la încetinirea progresiei afecţiunii.

În plus, o mentalitate pozitivă este adesea corelată cu legături sociale mai abundente. Sprijinul social poate atenua stresul de a trăi cu o afecţiune cronică precum degenerescenţa maculară, oferind confort emoţional, asistenţă practică şi un sentiment de apartenenţă, toate acestea contribuind la rezultate mai bune pentru sănătate.

Care sunt abordările naturale ale degenerescenţei maculare?

Deoarece multe dintre abordările naturale de mai jos sunt încă în curs de cercetare, vă rugăm să vă consultaţi medicul oftalmolog şi furnizorul de asistenţă medicală înainte de a le încerca.

1. Ierburi medicinale

• Şofranul: Conform unei revizuiri sistematice din 2021, studiile in vitro au arătat că şofranul, cel mai scump condiment din lume, ar putea proteja fotoreceptorii din celulele retiniene de leziunile induse de lumină. Un studiu din 2024 a constatat că suplimentele cu şofran ar putea aduce beneficii persoanelor cu AMD prin îmbunătăţirea modestă a funcţiei oculare. Această îmbunătăţire a fost observată chiar şi la cei care luau deja suplimente AREDS. Cercetătorii au considerat că suplimentarea pe termen lung ar putea duce la beneficii mai solide, având în vedere natura cronică a AMD.
• Ginkgo biloba: O analiză din 2013 a doua studii a constatat că extractul de ginkgo biloba are beneficii potenţiale pentru vedere la pacienţii cu AMD. Mecanismele sale de acţiune ar putea include creşterea fluxului sanguin, blocarea factorilor de activare a trombocitelor şi protejarea împotriva deteriorării membranei de către radicalii liberi.
• Turmeric: Rădăcina plantei turmeric este utilizată în mod obişnuit drept condiment în bucătărie, în special în bucătăria sud-asiatică. Curcumină este ingredientul activ din turmeric şi este cunoscută pentru proprietăţile sale antiinflamatorii şi antioxidante. În tratarea bolilor de retină, s-a demonstrat că curcumină modulează transcripţia genelor, reduce moartea celulelor ganglionare, reduce reglarea VEGF şi diminuează disfuncţia vasculară. O meta-analiză din 2022 a constatat că curcumină a contribuit la tratarea AMD prin reducerea speciilor reactive dăunătoare de oxigen şi inhibarea proteinelor care provoacă moartea celulară şi inflamaţia. De asemenea, a stimulat proteinele protectoare.
• Resveratrol, quercetină şi curcumină: Într-un studiu de fază 2 din 2023 care a implicat 25 de pacienţi cu AMD uscată care au luat fie o combinaţie orală de resveratrol, quercetină şi curcumină (RQC), fie curcumină singură, fie nimic timp de un an, volumul mediu de drusen al grupului RQC a scăzut cu 10 %, în timp ce volumul mediu al grupului cu curcumină a scăzut cu puţin sub 4 %.

2. Diete

• Mediteraneană: Conform unei revizuiri sistematice 2022, cercetările arată în mod constant că urmarea unui model de dietă mediteraneană reduce riscul de a dezvolta AMD şi riscul de a avansa la stadii mai severe ale bolii. Acest lucru subliniază importanţa măsurilor preventive care promovează dietele bogate în alimente pe bază de plante.
• Ketogenică şi săracă în proteine: Dieta keto, caracterizată printr-un aport ridicat de grăsimi şi scăzut de carbohidraţi, poate îmbunătăţi bolile neurodegenerative, iar beneficiile sale pentru degenerarea retinei sunt în curs de cercetare. Un studiu pe animale din 2020 a constatat că dieta ketogenică şi săracă în proteine a fost legată de reducerea fototransducţiei (modul în care lumina este transformată în semnale electrice) şi de scăderea nivelului de albumină serică, care ar putea acţiona ca un mecanism de protecţie.
• Peştele gras: Cercetările sugerează că acidul docosahexaenoic (DHA) şi acidul eicosapentaenoic (EPA), acizi graşi omega-3 care se găsesc în membranele celulelor retiniene şi sunt cunoscuţi pentru producerea de compuşi benefici, pot proteja reţină şi pot preveni sau încetini AMD. Un studiu din 2008 care a implicat 2.275 de participanţi în vârstă a arătat că consumul de peşte gras cel puţin o dată pe săptămână a redus riscul participanţilor de a dezvolta AMD umedă aproximativ la jumătate, comparativ cu consumul de peste gras mai rar.

3. Suplimentele

În plus faţă de formulele AREDS deja discutate, următoarele suplimente pot ajuta la controlul AMD:

• Astaxantina: Astaxantina este un antioxidant puternic care se remarcă printre alte carotenoide, cum ar fi zeaxantina, luteina şi betacarotenul. Este de 500 de ori mai puternică decât vitamina E, motiv pentru care este supranumită „super vitamina E”. Studiile sugerează că astaxantina are potenţialul de a îmbunătăţi sănătatea ochilor, demonstrând îmbunătăţiri notabile în gestionarea diferitelor afecţiuni oculare, inclusiv AMD.
• Vitamina D: O revizuire sistematică din 2017 a constatat că deficienţele de vitamina D au fost în mod constant legate de AMD şi că persoanele cu niveluri scăzute de vitamina D prezintă un risc mai mare atât de stadii timpurii, cât şi târzii ale AMD. Un alt studiu din 2017 care a implicat 2.146 de participanţi a constatat că persoanele care au consumat cele mai mari cantităţi de vitamina D în dieta lor au avut un risc cu 40% mai mic de agravare a AMD decât cei care au consumat cel mai puţin. O dietă bogată în vitamina D poate preveni sau întârzia evoluţia către AMD avansată, în special umedă.
• Melatonina: Un studiu publicat în iunie a constatat că suplimentarea cu melatonină a redus riscul de a dezvolta AMD cu 58%. Pentru cei care aveau deja AMD uscată, aceasta a redus cu 56% riscul de evoluţie către AMD umedă. Cu toate acestea, cercetătorii au remarcat că studiul lor nu a putut dovedi legătura de cauzalitate şi că utilizatorii de melatonină ar putea avea, în general, un stil de viaţă mai sănătos, ceea ce ar putea contribui la reducerea riscului de boală.

4. Acupunctura

O meta-analiză 2023 a studiilor controlate randomizate a indicat că acupunctura, fie singură, fie combinată cu alte tratamente, a îmbunătăţit rezultatele clinice şi acuitatea vizuală cel mai bine corectată la pacienţii cu AMD şi a redus grosimea maculară centrală a acestora, deşi au lipsit dovezi de înaltă calitate.

Un alt studiu pilot 2023 a concluzionat că acupunctura ar putea fi un tratament alternativ viabil pentru a îmbunătăţi funcţionarea vizuală la pacienţii cu AMD uscată.

Cum se poate preveni degenerarea maculară?

Deşi degenerescenţa maculară nu poate fi prevenită, adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi luarea altor măsuri vă pot reduce riscul de a o dezvolta. Unele dintre aceste măsuri includ următoarele:

• Creşterea aportului de luteină şi zeaxantina: O analiză din 2007 a AREDS, care a implicat 4.519 participanţi cu vârste cuprinse între 60 şi 80 de ani la momentul înscrierii, a constatat că un aport alimentar mai mare de luteină şi zeaxantina a fost asociat în mod independent cu un risc redus de a dezvolta AMD umedă, atrofie geografică (stadiul avansat al AMD uscată) şi drusen intermediar mare sau extins. Sursele de luteină includ gălbenuşurile de ou, legumele cu frunze verzi, strugurii roşii, porumbul galben şi mazărea. Zeaxantina poate fi, de asemenea, găsită în frunzele verzi, porumb şi mazăre, precum şi în fructele goji, fistic şi dovleac de vară.
• Consumul suficient de fructe şi legume: Antioxidanţii şi alţi compuşi din fructe şi legume protejează organismul împotriva efectelor radicalilor liberi.
• Evitarea fumatului: După renunţarea la fumat, riscul de a dezvolta AMD începe să scadă. Douăzeci de ani mai târziu, riscul este comparabil cu cel al unei persoane care nu a fumat niciodată.
• Exerciţii fizice regulate pentru menţinerea unei greutăţi sănătoase.
• Protejarea ochilor împotriva supraexpunerii la lumina soarelui.
• Gestionarea şi monitorizarea afecţiunilor subiacente, cum ar fi diabetul şi hipertensiunea arterială.
• Menţinerea la zi a monitorizării: Deoarece AMD timpurie nu prezintă simptome, examinările oculare regulate sunt cruciale dacă sunteţi expus riscului de AMD. Consultaţi-vă furnizorul de servicii medicale cu privire la frecvenţa acestor examene.