De ce respingerea legii RMGC nu este o mare victorie
alte articole
Avizul negativ dat proiectului de lege al guvernului de Comisia specială pentru Roşia Montană nu înseamnă automat respingerea legii şi nu reprezintă decât o victorie simbolică, menită să creeze falsa impresie că primejdia a trecut. Concluziile comisiei anunţă însă un război lung. Protestatarii, din păcate tot mai puţini, trebuie să se pregătească însă pentru un scenariu bulgar şi cu liste de independenţi pentru alegerile europarlamentare.
Legea cu dedicaţie pentru Gold Corporation a fost şi rămâne un abuz imens, pentru că legislatorul nu poate legifera nominal în favoarea unei companii private, ci trebuie să stabilească cadrul iar legea să se aplice tuturor. Aberaţia neconstituţională, plină de nereguli precum cedarea dreptului de expropriere al statului, a fost respinsă, aşa cum era normal într-o ţară democratică. A proclama însă renunţarea la o aberaţie ca pe o victorie a străzii este însă mult prea devreme şi face parte tocmai din strategia puterii actuale care se face că dă înapoi, pentru a-i convinge măcar pe o parte dintre protestatari că nu mai au de ce să iasă în stradă, că legea oricum nu trece, iar chestiunea nu mai este de actualitate.
Cei care au rămas în stradă se tem însă de faptul că legea ar putea să fie aprobată tacit, dacă cele două Camere n-o resping prin vot până la termenul limită de 27 noiembrie. Deocamdată aleşii poporului nu dau vreun semn că ar vrea să urgenteze votul. Şi n-ar fi prima dată când guvernul Ponta trece legi controversate, în tăcere prin Parlament.
Dimensiunea simbolică nu poate fi neglijată ce-i drept. Corporaţia şi guvernanţii care se cred atotputernici au trebuit să dea înapoi în faţa cetăţenilor care şi-au apărat cu determinare drepturile în stradă pentru prima dată. Nu e puţin lucru, dar nu e suficient pentru victoria finală.
„Avem nevoie de o mare victorie, care să fie baza pentru transformarea României” – acesta a fost laitmotivul pe care mi l-au repetat obsesiv diverşi membri marcanţi ai mişcării de protest. Aşa justificau ei necesitatea să se concentreze doar pe Roşia, nu şi pe justiţie şi alte subiecte extrem de importante. E adevărat, Roşia este bătălia unei generaţii, acum se scrie contractul social în stradă, dar protestatarii nu trebuie să se amăgească că au obţinut-o deja.
Concluziile raportului nu spun că legea RMGC a fost proastă, neconstituţională. Nimeni nu poate garanta că va fi suspendat acordul de mediu, dacă legea a căzut. Da, Victor Ponta a promis că dacă legea va fi respinsă de Comisie, guvernul nu va da aviz pozitiv acordului de mediu, ceea ce ar însemna sfârşitul proiectului Gold Corporation în România. Dar ce temei putem pune pe vorbele sale după atâtea dedublări şi minciuni?
Mai mult, în concluziile Comisiei se vorbeşte despre lărgirea cadrului legislativ. Se va face deci o lege cadru pentru exploatările de aur şi argint, în care vor fi deghizate interesele RMGC. În plus, Comisia îşi însuşeşte poziţia ministrului Culturii Daniel Barbu, potrivit căruia „Roşia Montană nu prezintă elemente de unicitate” pentru a fi inclusă pe lista patrimoniului UNESCO, ceea ce contravine studiilor experţilor români şi străini în materie. Practic concluziile Comisiei arată că guvernul nu este dispus să renunţe la luptă, mai ales odată ce presiunile RMGC cresc şi politicienii se pot teme de scurgeri de informaţii către presă a relaţiilor dintre companie şi aleşi.
Comisia specială şi-a făcut treaba – a tras de timp cât a putut. În curând vine iarna şi numărul protestatarilor scade. Aceasta este socoteala guvernului.
Protestatarii nu pot să intre în acest joc. Mai ales că protestele duminicale sunt şi ele tot mai îngrădite. Duminica aceasta mulţi protestatari au fost legitimaţi, invocându-se participarea la o adunare neautorizată. „Jandarmii au legitimat 127 de persoane după protestul de duminică şi au dat 62 au amenzi pentru deranjarea ordinii publice, iar luni va fi sesizat Parchetul pentru blocarea cu intenţie a drumurilor publice”, declara pentru Mediafax purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Capitalei, Georgian Enache.
Pe termen lung, acţiunea civică nu va fi suficientă pentru că actuala clasă politică este nereformabilă şi trebuie combătută din interior.
Autorităţile încalcă deci chiar dreptul fundamental la protest şi la adunare, garantat în orice societate democratică, iar jandarmii devin tot mai agresivi, chiar dacă nici nu cunosc legile.
De la îmbrânceli nu mai e cale lungă până la violenţe. Ori pentru a împiedica un scenariu turcesc şi pentru a reda din nou puterea de presiune protestelor, este nevoie de un protest de tipul celui din Bulgaria, unde alegătorii ignoraţi au venit să asedieze Parlamentul în timpul zilei pentru a le arăta reprezentanţilor lor care este voinţa poporului şi pentru a primi răspunsuri şi concesii concrete la revendicări.
Concluziile raportului Comisiei Speciale pentru Roşia Montană dau toate drepturile protestatarilor să vină la Parlament în timpul zilei şi să protesteze la fel ca vecinii bulgari împotriva guvernului socialist.
Şi episodul legii descentralizării, pe care guvernul Ponta vrea să o treacă prin asumarea răspunderii prin Parlament, fără dezbateri parlamentare, ce să mai spunem de consultarea populaţiei, deşi are o majoritate clară, arată că actuala guvernare n-a învăţat nimic din lecţia Roşia Montană şi că interesele baronilor şi ale clientelei politice primează în continuare asupra intereselor cetăţenilor.
Descentralizarea va afecta patrimoniul cultural, avertizează mai multe ONG-uri. Deci ce s-a câştigat prin respingerea proiectului RMGC? Nimic, urmează alte legi abuzive care să ducă la acelaşi rezultat – distrugerea patrimoniului şi a mediului.
Pe termen lung, acţiunea civică nu va fi suficientă pentru că actuala clasă politică este nereformabilă şi trebuie combătută din interior. Oamenii nu vor putea ieşi în stradă de fiecare dată când se votează o lege strâmbă. De aceea este nevoie dacă nu de o forţă politică nouă, măcar de selectarea unui număr de candidaţi independenţi credibili care să se prezinte la europarlamentare cu mesajele promovate de mişcarea Uniţi Salvăm. Nu cred că n-ar strânge cele 100.000 de semnături necesare. Oricum încercarea moarte n-are, mai ales când nu există niciun fel de alternative, iar abuzurile puterii vor continua.
