Alexandru Alexe, activist civic: ”Întreaga clasă politică este în spatele acestui dosar”

”Întreaga clasă politică nu este încântată de acţiunile noastre, care riscă să destabilizeze iremediabil acest sistem de practici politice care a adus numai suferinţă în ultimii 24 de ani. Ei îşi apără funcţiile, relaţiile, mersul lucrurilor, în faţa ofensivei noastre. Vânează aşa-zişi lideri de mişcare, încearcă (prin această anchetă şi fel de fel de articole cu “dezvăluiri”) pentru a încerca să decapiteze mişcarea”, explică tânărul activist acuzat că ar fi spart luneta ministrului Barbu, într-un amplu interviu pentru Epoch Times, în care povesteşte în amănunt ”incidentul” din Club A.

Ce s-a întâmplat în seara cu ”incidentul” Barbu? Care a fost filmul evenimentelor?

Pe scurt, după cum am declarat şi anchetatorilor, am auzit despre dezbaterea “Starea culturii romaneşti în 2013” de pe pagina de Facebook a locaţiei “Club A” şi am participat, fiind curios să văd, ca tot românul, cum arată pe viu acest infam Ministru al Culturii şi dacă va aborda subiectul patrimoniului de la Roşia Montana, deoarece este un punct important al agendei culturale din 2013 în opinia mea.

Am transmis în direct pe pagina personală de Facebook acest eveniment, participând astfel încă 300 de persoane, prin intermediul telefonului meu. Ne-am plictisit împreună, urmărind aproape o oră de amintiri din copilăria domnului Barbu, ce îi plăcea să citească, aventuri din adolescenţă, istoria părinţilor domniei sale… Pe scurt, nimic despre cultura românească (...)

Cineva a aruncat la un moment dat cu bancnote de hârtie în aer şi au apărut bannere cu “Demisia”, “Salvaţi Roşia Montana” şi au început scandări similare. Am rămas atent la reacţiile Ministrului, mai precis la lipsa reacţiilor, acesta afişând o mină arogantă, fumând tacticos şi relaxat din ţigară în timp ce în jurul lui mulţimea de tineri (unii dintre ei foşti studenţi de-ai dânsului) îi cereau demisia şi-l acuzau de trădare.

S-a cerut un dialog cu dânsul, refuzat de către gazdă, drept urmare am părăsit cu toţii incinta. Afară aştepta un grup de câteva zeci de persoane, unele pe care le cunoşteam de pe la proteste, majoritatea fiindu-mi însă necunoscute. S-au dat câteva interviuri, apoi maşina Ministrului a început să înainteze printre oameni pentru a se pregăti să-l preia. În timpul manevrelor de a se apropia de bordură, şoferul maşinii (care vorbea la telefonul mobil în tot acest timp) a acroşat două persoane (un fotograf şi o persoană care dădea un interviu), lucru care a aprins spiritele, oamenii intrând pe carosabil, în faţa maşinii.

Când Daniel Barbu a ieşit din clădire, drumul fiindu-i deschis de către Poliţie, paznici ai clubului şi gărzi personale, a început să se scandeze “Demisia”.

După ce Ministrul a intrat în maşină, eu fiind undeva în partea frontală a maşinii, am văzut cum în spatele ei un poliţist bruschează două persoane pentru a face loc maşinii. Am fugit în spate ca să aplanez conflictul şi în timp ce îi ceream ofiţerului de poliţie să nu mai îmbrâncească aşa brutal oamenii, maşina Ministrului a început să înainteze cu spatele. În spatele maşinii se mai afla o a doua maşină, în care au intrat cele 4 gărzi de corp ale Ministrului, care staţiona. M-am găsit astfel prins între două maşini, cea din faţă făcând manevre agresive de dislocare a mulţimii, riscând să-mi prindă picioarele.

Am urcat instinctiv cu genunchii pe bara de protecţie şi m-am agăţat cu degetele de marginea portbagajului, încercând să mă ţin în timpul manevrelor menţionate. Băteam cu palma în portbagaj, pentru a atrage atenţia şoferului să fie atent în spate, că poate să dea peste cineva şi că sunt agăţat de maşină, dar abia după incident am realizat că băteam degeaba, deoarece alte zeci de mâini loveau în acelaşi timp caroseria.

La un moment dat am simţit sub palmă ceva ce mi s-a părut pe moment ca fiind o pietricică şi m-am retras instinctiv. Am văzut portiera deschizându-se, Ministrul ieşind şi apoi luneta spartă, realizând că ce simţisem erau cioburi.

Ce s-a întâmplat după rămâne doar în memoria noastră, a celor direct implicaţi. Am avut parte de lovituri, îmbrânceli, oameni alergaţi prin parcări de către jandarmi, oameni reţinuţi cu forţa, înjurături şi ameninţări ale forţelor de ordine, tot tacâmul. Dar acestea nu i-au interesat nici măcar pe anchetatori, ei sunt fixaţi pe o amărâtă de lunetă, restul fiind zgomot de fond inutil.

Cum comentaţi punerea Dvs sub urmărire penală?

Este evident faptul că acesta este un dosar de intimidare, denigrare şi deturnare a atenţiei publice. Eu consider însă că nu doar actuala putere se află în spatele acestui dosar. Acţiunile noastre riscă să destabilizeze iremediabil acest sistem de practici politice care a adus numai suferinţă în ultimii 24 de ani. Simplul fapt că în “împingerea” anchetării şi pedepsirii s-au solidarizat atât Primul-Ministru Ponta cât şi Preşedintele Băsescu, Crin Antonescu, malefica eminenţă Ion Iliescu, Ministrul de Interne Radu Stroe şi Ministrul Culturii Daniel Barbu arată că asistăm la un moment istoric, în care pacea şi consensul s-au instalat în politica românească.

Este şi o încercare de distragere a atenţiei publice de la adevăratele crime, adevăratele infracţiuni de care se fac vinovaţi aceşti politicieni. Aceştia fac ravagii în România de zeci de ani, o ciopârţesc, o umilesc, o violează şi apoi o abandonează rânjind satisfăcuţi, trădează acest popor cu fiecare acţiune lipsită de scrupule, cauzează daune de miliarde de euro, distrug natura de aici, monetizează sănătatea oamenilor

Mă doare însă faptul că aceşti oameni decid să se unească în opinii şi acţiuni doar împotriva cetăţenilor, nicidecum împotriva corupţiei şi jafului. Sunt dispuşi să se dedea la multe în această luptă de apărare, căci trebuie să înţelegem că ei acum adoptă o poziţie agresiv-defensivă, nicidecum una ofensivă. Ei îşi apără funcţiile, relaţiile, “mersul lucrurilor”, în faţa ofensivei NOASTRE. Nu este invers. N-au priceput nimic din mişcarea aceasta eco-civică ce ocupă bulevardele de peste două luni de zile. Au rămas blocaţi într-o paradigmă învechită, din altă epocă. Ei vânează aşa-zişi “lideri de mişcare”, încearcă (prin această anchetă şi fel de fel de articole cu “dezvăluiri”) să decapiteze, vezi Doamne, mişcarea. Ce nu realizează ei este că la poarta lor se află o hidră, care nu poate fi decapitată neavând doar un cap, ci câteva mii, oricare dintre ele fiind imediat înlocuit în mod reactiv de către altele noi.

Alt lucru pe care încearcă aceşti politicieni să-l obţină este portretizarea tinerilor din această mişcare ca “huligani”, pe sistemul prăfuit aplicat de Ion Iliescu & Co. în 1990. Nu le va merge, deoarece întreaga ţară poate vedea clar că această mişcare este una eminamente tânără, educată, informată, interconectată; această mişcare este formată din tinerii de calitate ai ţării, care luptă pentru propriul lor viitor. Ei sunt cel mai bun produs al României, motorul principal al acestei ţări, prim-beneficiari ai propriilor acţiuni. Sunt atât de motivaţi încât încercarea de a-i intimida va duce doar la o îndârjire a lor. Şi la o înmulţire.

Este şi o încercare de distragere a atenţiei publice de la adevăratele crime, adevăratele infracţiuni de care se fac vinovaţi aceşti politicieni. Aceştia fac ravagii în România de zeci de ani, o ciopârţesc, o umilesc, o violează şi apoi o abandonează rânjind satisfăcuţi, trădează acest popor cu fiecare acţiune lipsită de scrupule, cauzează daune de miliarde de euro, distrug natura de aici, monetizează sănătatea oamenilor, distrug viitorul României.

Nu-i anchetează nimeni, deoarece controlează Justiţia, nu-i combate nimeni deoarece controlează Presa şi nu-i concurează nimeni deoarece controlează procesul electoral.

În acelaşi timp, această clasă politică, prin vocea domnilor Ponta, Băsescu, Barbu, Stroe, Iliescu sau Roman, se foloseşte de acest incident pentru a arăta, vezi domne, cât de violenţi pot fi chiar şi doctoranzii, avocaţii, doctorii, profesorii, studenţii şi aşa mai departe. Cât de ironic este acest lucru. Ar fi amuzant, dacă nu ar fi atât de serios.

Mişcarea aceasta a fost de la bun început una nonviolentă şi aşa va rămâne. Dar se va opune acţiunilor represive (fizice sau legale), va rezista acestora, va sfida acest sistem corupt care se zbate să oprească acest asalt care îl slăbeşte. Nu ne vom supune ordinelor politice şi, da, vom încălca legi minore pentru cauze majore, cum ar fi blocarea unui bulevard pentru a salva 4 munţi de la dinamitare.

Linia roşie trasată virtual şi inexact de către Victor Ponta este o glumă. Adevărata linie roşie nu o trage politicianul populaţiei, ci invers. Li s-a urcat puterea la cap, se cred omnipotenţi şi asta ne indignează. Să fie clar, noi îi tragem dânsului linia roşie, cu fiecare acţiune nonviolentă pe care o desfăşurăm; iar domnul Ponta şi ceilalţi politicieni au libertatea de a alege dacă vor trece această linie roşie prin abuzuri, represiune, intimidare şi ameninţare. Românii s-au săturat de ei. Este un fapt. Iar noi suntem doar vârful unui iceberg care stă în aşteptare. Ce aşteaptă acest iceberg? Aşteaptă că politicienii să facă greşeala de a-şi bate joc, de a umili, de a abuza de cei care s-au iţit până acum din apă. Aşteaptă ca ei să treacă linia roşie.

Ce veţi face pentru a vă apăra?

Pentru a ne apără vom spune adevărul. Întotdeauna. Vom aplica toate mijloacele legale pe care le avem la dispoziţie şi eu personal sunt dispus să-i duc până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dacă vor continua în stilul acesta. Nu o să stăm cu mâinile în sân, dar nici nu ne panicăm. Ne aşteptam la o acţiune de acest tip. Istoria este plină de exemple de regimuri care apelează la intimidări şi agresiuni pentru a lovi opoziţia. (...)

Ne vedem în continuare de acţiunile de protest, neafectaţi de această anchetă, neintimidaţi. Rămânem nonviolenţi, dar intensificăm presiunea aplicată pe clasa politică. Vrem să asculte de noi sau să plece din funcţii. Vrem să răspundă fiecare, personal, pentru faptele sale, să le fie confiscate averile pentru acoperirea pagubelor date sub semnătura lor, vrem să facă închisoare grea. Nu mai putem fi minţiţi, păcăliţi, atomizaţi, divizaţi în mici tabere spre deliciul lor. Roşia Montană este doar începutul, dar este şansa unora din politica românească de a-şi spăla din păcate înainte de judecata prin care vor trece cu toţii curând. În câţiva ani, România nu va mai fi la fel. Sfârşitul acestui “mers al lucrurilor” este inevitabil.

Alexandru Alexe este membru fondator al asociaţiei Activişti fără frontiere.