De ce provoacă tensiuni Coreea de Nord
alte articole
Dezbaterea ”Tensiunile din Peninsula Coreeană. Evaluări şi perspective”, organizată de Fundaţia Europeană Titulescu, a adunat mulţi foşti ambasadori şi diplomaţi care şi-au exprimat puncte de vedere în legătură cu actualele provocări ale regimului de la Phenian şi cu răspunsul SUA şi Chinei. Concluzia care s-a desprins a fost că Coreea de Nord nu-şi doreşte să declanşeze un război, ci doar să fie recunoscută de SUA ca ţară nucleară. Totodată tânărul lider Kim Jong Un vrea să-şi proiecteze o imagine de lider dur în plan extern. Majoritatea participanţilor susţin că se va ajunge până la urmă la o detensionare, chiar dacă există riscuri pentru ca regimul nord-corean este impredictibil.
Generalul (r) Mircea Chelaru, fost şef al Statului Major român, a afirmat: ”Coreea de Nord este ”relicva vechiului război ideologic care a fost Războiul Rece şi totodată turnesolul pentru a identifica reacţia noilor centre de putere, alianţe şi afinităţi”. ”Este cu adevărat Coreea de Nord o problemă reală sau doar una fabricată foarte abil?”, se întreabă retoric Chelaru. Generalul consideră că America se îndreaptă către ”controlul civilizaţiei Pacificului unde resursele sunt încă neexploatate”.
Cât despre Rusia, aceasta va susţine conflicte care să epuizeze resursele adversarilor săi în spaţii care nu pun în pericol integritatea teritorială rusă. Chelaru nu crede că Phenianul va declanşa un război nuclear, care ar fi ”o nebunie”. Totuşi rămâne riscul unor calcule greşite pentru că ”reacţia nord-coreeană nu este una predictibilă, ci paradoxală”. El observă că Japonia s-a abţinut de la declaraţii belicoase şi a luat doar măsuri defensive.
Un fost consilier diplomatic în Coreea de Nord a reiterat latenţa conflictelor din Peninsula Coreeană încă după al doilea Război Mondial, capitularea Japoniei şi înţelegerea de la Yalta dintre Roosvelt şi Stalin. Actualele tensiuni au început odată cu testul nuclear nord-coreean din 12 februarie cu puţin timp înainte de începerea manevrelor militare anuale comune SUA-Coreea de Sud. Lucrurile s-au inflamat odată cu rezoluţia ONU care prevedea sancţiuni, care a fost aprobată de toţi membrii permanenţi şi nepermanenţi. Implicarea în exerciţiile americano-sud-coreene a unor echipamente de luptă precum avioane B52, B2A invizibile, crucişătoare şi distrugătoare a iritat şi mai mult regimul de la Phenian, exacerbând criza.
Phenianul a declarat o stare de război mai ales pentru a atrage atenţia şi de a-l face cunoscut pe noul lider Kim Jong Un. Diplomatul consideră că ”este un mod de a ridica şantajul la nivel de politică internaţională”. Scopul final urmărit de multă vreme de Coreea de Nord este recunoaşterea de jure a regimului de către SUA, transformarea acordului de armistiţiu în tratat de pace, stabilirea de relaţii diplomatice şi primirea de garanţii de la SUA privind securitatea regimului. În acest sens, Kim Jong Un a încercat şi o variantă mai soft de a comunica cu SUA prin diplomaţia baschetului. El l-a invitat pe cunoscutul baschetbalist american Dennis Rodman împreună cu o echipă de baschetbalişti americani la Phenian unde a avut loc un meci cu o echipă nord-coreană, care s-a terminat la egalitate. La finalul meciului, Kim Jong Un i s-ar fi adresat lui Rodman în engleză rugându-l să-i spună preşedintelui Obama să-i dea un telefon, ştiut fiind că acesta era un apropiat al şefului de la Casa Albă. Obama însă nu l-a sunat.
Scopul final urmărit de multă vreme de Coreea de Nord este recunoaşterea de jure a regimului de către SUA, transformarea acordului de armistiţiu în tratat de pace, stabilirea de relaţii diplomatice şi primirea de garanţii de la SUA privind securitatea regimului.
În opinia diplomatului, Kim Jong Un doreşte ca ţara sa să fie primită în rândul statelor nucleare recunoscute, să-şi consolideze autoritatea pe plan militar-strategic şi să-şi cultive imaginea de lider intransigent cu care nu se poate glumi. Pe de altă parte, participanţii la dezbatere au mai remarcat că în ultimii ani a scăzut suportul politic, material şi financiar din partea Chinei şi Rusiei pentru Coreea de Nord.
La rândul său, fostul ambasador al României în Finlanda şi Estonia, Constantin Vlad, crede că vârfurile politice şi militare ale regimului de la Phenian se tem că vor păţi ca regimurile din ţările din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, măturate de la putere de Primăvara Arabă.
