De ce nu vom identifica niciodată toţi turnătorii fostei Securităţi? Ce rol a jucat SRI?
În condiţiile în care pe pagina de Facebook a CNSAS a apărut recent o postare în care se afirmă că Securitatea comunistă a recrutat peste 121.000 de colaboratori în anii 1970-1979, şi se prezentau şi statistici cu domeniile în care activau aceştia, fostul şef al Direcţiei de Investigaţii din cadrul CNSAS explică, pe Facebook, cum ţinea Securitate evidenţa colaboratorilor racolaţi.
Din postarea lui Razvan Popa reiese că în prezent CNSAS nu deţine toate instrumentele necesare pentru a putea identifica toţi colaboratorii fostei Securităţi ceauşiste. Mai exact, lipseşte chiar "cheia de boltă" a deconspirării colaboratorilor Securităţii, şi anume Registrele Jurnal pentru Evidenţa Reţelei Informative care cuprindeau numele tuturor colaboratorilor, inclusiv ale celor ale căror dosare au fost distruse.
În consecinţă, acurateţea statisticilor despre numărul de colaboratori recrutaţi postate pe Facebook poate fi puse sub semnul întrebării. Ce e cel puţin la fel de grav e că tot sub semnul întrebării poate fi pusă si afirmaţia fostului şef al SRI Eduard Helvig care susţinea că "În timpul mandatului meu am predat întreaga arhivă a Securităţii către CNSAS", câtă vreme "cheia de boltă" - registrele care conţin numele tuturor foştilor turnători - lipseşte.
Postarea lui Răzvan Popa a fost distribuită de membra colegiului CNSAS, Germina Nagâţ, care punctează că din explicaţiile colegului său se poate înţelege "de ce nu pot fi număraţi toţi turnătorii din România din timpul regimului comunist, de ce e stupid să încerci sau să te prefaci că faci asta, pentru marele public, în timp ce pretinzi că eşti 'expert în Securitate' şi, nu în ultimul rând, de ce nu putem spune că s-a predat 'întreaga arhivă' a Securităţii către CNSAS".
Ea mai subliniază că "în absenţa instrumentelor de căutare-regăsire a informaţiei din arhivă, unii informatori nu vor fi deconspiraţi niciodată, oricât ne-am strădui şi oricât ne-am dori unii dintre noi".
Redăm integral postarea lui Razvan Popa
"Mi-am propus, cu ceva vreme în urma, să sintetizez parcursul documentar al colaboratorului Securităţii comuniste De ce? Pentru că este un subiect puţin cunoscut, prea puţin explicat şi cu atât mai puţin înţeles. Chiar şi de către unii specialişti, în istorie recentă sau în #ArhiveleSecurităţii. De ce (abia) acum? Pentru că multă vreme timpul nu mi-a fost prieten şi pentru că o postare recentă pe pagina de facebook a CNSAS mi-a confirmat că un astfel de demers este necesar. Să începem cu... începutul.
Capitolul 1 - Naşterea colaboratorului
Colaboratorul se naşte, documentar, odată cu definitivarea recrutării, tradusă ca accept al colaborării, verbal sau scris (cunoscut ca 'Angajament'). După ataşarea cordonului ombilical (e pe dos cu naşterea, ştiu), au loc următoarele etape birocratice:
1. Ofiţerul completează fişele de cartotecă (v. ataşată copia unei astfel de fişe, ajunsă în spaţiul public). Un exemplar al fişei va merge la cartoteca unităţii* şi va permite regăsirea pe plan local, altul la cartoteca generală şi va permite regăsirea pe plan naţional. Le voi numi Cartotecile mici şi Cartoteca mare. În teorie, Cartotecile Mici nu mai au vreo utilitate în prezent, fiind dublate în Cartoteca Mare. În practică, nu sunt excluse diferenţe, cantitative sau calitative. Pentru că provin din România comunistă. Cartoteca Securităţii este similară cu ceea ce cunoşteam ca 'fişier' la biblioteci, policlinici etc. şi este folosită ca atare, pentru regăsirea manuală a persoanei, pornind de la numele ei. Nicidecum altfel, fişele fiind aşezate alfabetic.
O observaţie: anumite modificări apărute pe parcursul colaborării vor duce la intervenţii asupra fişei de cartotecă (modificările se pot referi la persoană, la specificul colaborării, la ofiţer, dar şi la eventuala distrugere a dosarului şi a fişei).
* Unitate înseamnă fiecare dintre unităţile centrale, unităţile regionale/ ulterior judeţene şi serviciile de contrainformaţii constituite pe lângă comandamentele militare.
1.bis De la jumătatea anilor ’70 Securitatea începe prelucrarea automată a datelor şi ia naştere o baza de date, care este oglinda aproximativă a acestor fişe de cartotecă. Doar că, atunci când v-o imaginaţi, va trebui să o raportaţi la resursele din ani ’70-’80 şi să nu aveţi aşteptările pe care le avem de la o bază de date din prezent. Odată completată fişa, aproape toate informaţiile din aceasta vor fi introduse şi în baza de date (ţineţi minte acest 'aproape toate', va fi important mai târziu), iar modificările apărute pe parcursul colaborării vor fi consemnate inclusiv în baza de date (modificări ce se pot referi la persoană, la specificul colaborării, la ofiţer, dar şi la eventuala ştergere a înregistrării, consecutiv distrugerii dosarului).
Fişele anterioare apariţiei sistemului au fost şi ele introduse în baza de date, treptat. De reţinut că mulţimea 'Baza de date' este mai mică decât mulţimea 'Cartoteca'. Pentru că, pur şi simplu, nu totul a ajuns în baza de date.
2. Colaboratorul este înregistrat în Registrul jurnal pentru Evidenţa Reţelei Informative, constituit la nivel fiecărei unităţi (unitate în sensul detaliat mai sus, la asterisc). Un fel de registrul de naşteri. Nu am o imagine din spaţiul public cu care să-l ilustrez, dar puteţi vedea ataşat un extras întocmit de MApN pentru procesul Ciuvică-Băsescu. Ce este acest registru jurnal? Un tabel în care, în ordine cronologică, sunt evidenţiaţi toţi cei recrutaţi de-a lungul timpului, la nivel de unitate.
Ce este suma acestor registre, de la toate unităţile, din toată ţara? Este mulţimea tuturor colaboratorilor recrutaţi de Securitate. Este ceea ce publicul larg ar numi 'lista cu informatorii Securităţii'. Indiferent de evoluţia lor ulterioară (transfer la altă unitate, arhivare dosar, distrugere dosar, distrugere fişă de cartotecă, ştergere înregistrare din baza de date etc.) şi fără particularităţile colaborării efective.
Deţine CNSAS aceste registre? În rapoartele de activitate ale instituţiei nu le veţi regăsi menţionate, în ciuda declaraţiei triumfale a lui Eduard Hellvig, de la final de mandat: 'În timpul mandatului meu am predat întreaga arhivă a Securităţii către CNSAS.'
3. Lucrătorul de arhivă eliberează ofiţerului recrutor coperţile viitorului dosar, vol. 1 – dosar personal (documente privind recrutarea, analizele, verificările, abandonarea) şi vol. 2 – mapa anexă (notele informative furnizate), înregistrate cu numărul alocat în Registrul Jurnal pentru Evidenţa Reţelei Informative. Naşterea documentară este, în acest moment, încheiată. Urmează direct diversificarea.
Ce este de reţinut din capitolul de astăzi? Că există 3 instrumente de evidenţă a naşterii colaboratorului: fişa de cartotecă, baza de date şi Registrul Jurnal pentru Evidenţa Reţelei Informative.
Ce ar mai fi de adăugat?
Că, în funcţie de perioada şi de reglementările interne, colaboratorilor din rândul elevilor, al militarilor în termen şi al deţinuţilor nu li se întocmeau fişe de cartotecă şi nu ajungeau nici în baza de date.
Şi că unele dosare, fişe de cartotecă şi înregistrări din baza de date au fost supuse distrugerii sau ştergerii, în momente şi din motive pe care nu le voi detalia acum.
Prin urmare, există particularităţi ale sistemelor de evidenţă ale Securităţii care trebuie să stea în atenţia oricărui amator de statistici în ale Securităţii. Da, e simplu să aplici diverse filtre într-o bază de date, dar dacă aceasta mai conţine doar un procent, şi acesta cu valoare necunoscută, din totalul real al înregistrărilor, foarte probabil vei formula concluzii inexacte. În cazul de faţă, evaluez că vor fi sensibil de inexacte.
De asemenea, voi sublinia faptul că Registrele Jurnal pentru Evidenţa Reţelei Informative sunt, în opinia mea, cheia de boltă a deconspirării colaboratorilor Securităţii. Prin aceea că:
a. sunt suma completă a identităţilor lor reale şi
b. permit efectuarea demersului invers, de la notă informativă furnizată sub nume conspirativ, la identitate reală.
Cum am ajunge de la conspirativ la real? În aceste registre fiecare persoană are un număr unic, alocat crescător (numărul curent din registru), care devine număr de dosar personal şi se regăseşte atât pe coperţile dosarului de colaborator, cât şi pe notele lui informative (păstrate în mapa anexă şi/ sau valorificate în dosarele altora). De exemplu, veţi observa în extrasul MApN ataşat postării că numărul dosarului personal al lui Traian Băsescu a fost 3990 (folosesc timpul trecut pentru că dosarul său a fost distrus), iar pe nota lui „Petrov” (ataşată, de asemenea) veţi regăsi numărul... 3990 . Acest număr se consemnează şi în fişa de cartotecă (parţial anonimizat, în fişa ataşată postării), dar nu şi în baza de date (şi am ajuns la acel „aproape toate” de mai sus!). Din acest motiv nu vom afla din baza de date cine a fost sursa cu dosarul personal nr. wxyz.
Nici din cartotecă, pentru că este aşezată alfabetic. Poate dacă am consulta-o, fişă cu fişă, până am întâlni numărul wxzy. Nici din evidenţa fondului arhivă nu vom afla, pentru că la clasare dosarele primesc un alt număr (de arhivă). Am putea afla doar mergând în Registrul jurnal, la poziţia wxyz. În lipsa acestuia, rămân doar experienţa, priceperea şi flerul specialiştilor din Direcţia Investigaţii. Care nu lipsesc, dar... de ce să fie simplu când poate fi complicat, nu?
Ce nu conţine Registrul Jurnal pentru Evidenţa Reţelei Informative? Suficiente date care să poată fi exploatate statistic, aşa cum conţin fişele de cartotecă şi baza de date. Şi, aşa cum am arătat şi mai sus, nici particularităţile colaborării efective. Şi este important să subliniez existenţa unor grade diferite de 'toxicitate' a colaborării cu Securitatea, pe o scară de la oameni care refuză colaborarea sau care îşi pun capăt zilelor după ce sunt constrânşi să o accepte, până la cei care colaborează din proprie iniţiativă, cu pasiune şi elan.
Aceste registre sunt un instrument extraordinar, complet sub aspect nominal, dar în niciun caz nu pledez pentru utilizarea lor în sensul deconspirării 'cu lista'.
Care dintre cele trei instrumente este cel mai bun? Depinde pentru ce. Niciunul nu are răspunsuri la toate întrebările, în primul rând pentru că nu au fost construite cu scopul în care (vrem să) le folosim astăzi. Dar sub aspectul completitudinii câştigă, de departe, Registrele Jurnal pentru Evidenţa Reţelei Informative. Dacă le ai la dispoziţie.
