De ce nu merg bine lucrurile în România? Dragnea şi Băsescu, "victimele" ironiei lui Pleşu

A fi român, "mîndru că eşti român", obidit de "oculta mondială", sortit "dezmembrării", pîndit, criminal, de hidra "agenturilor", a sorosiştilor, a Bruxelles-ului şi a spionajului mondial e, în aceste zile, marota retorică a partidelor şi a presei, a atras atenţia Andrei Pleşu.
Andrei Pleşu
Andrei Pleşu (Eugen Horoiu/Epoch times)

În sfârşit, politicienii noştri de elită au înţeles: România merge prost pentru că pe premier îl cheamă Julien (Dacian Cioloş) şi pe preşedinte Werner (Klaus Iohannis), lucrul atât de evident încât chiar liderii unor partide aflate în război îşi unesc forţele şi vorbele pentru a înfiera întruchiparea răului, a scris, ironic, Andrei Pleşu într-un articol publicat luni în secţiunea de bloguri a publicaţiei Adevărul, intitulat "Noi suntem români...".

"Deunăzi, dl Liviu Dragnea, cu umorul fin care îl caracterizează, nu prididea să se refere la şeful guvernului insistînd pe numele "Julien" din cartea sa de identitate. Adică insul nu e de-al nostru. E un venetic venit să ne încurce, să ne colonizeze, să ne scoată la mezat. Or, iată ca şi dl Traian Băsescu, altfel antipesedist, susţine acelaşi punct de vedere, e drept ceva mai răstit, mai ostăşeşte, cum îi e felul: "Julien" şi "Werner" l-au umilit pe Brâncuşi, primul cu o licitaţie publică ratată, celălalt aşezîndu-se, ireverenţios, pe unul dintre scaunele de lîngă Masa Tăcerii", a precizat Andrei Pleşu.

De ce am ajuns aici? E simplu, susţine scriitorul: pentru că pe premier nu-l cheamă Gigi şi pe preşedinte nu-l cheamă Mitică. Oricum, avem, în sfîrşit, consens.

"De opinia dlui Băsescu mă mir mai puţin. Îl cunosc destul de bine ca să ştiu că e pasionat de Brâncuşi, într-atît încît ia orice afront la adresa artistului ca pe un afront personal. Arta şi cultura sunt, pentru fostul preşedinte, sfinte. Cînd nu iese la televizor, citeşte multă literatură şi răsfoieşte albume cu marile capodopere ale muzeelor lumii. În plus, e un om flexibil, fără obsesia vulgară a consecvenţei. Nu e "încremenit în proiect". Pe vremuri era cu "axa Washington-Londra-Bucureşti" cu "licuriciul cel mare", cu Uniunea Europeană. Acum s-a lămurit: discursurile din 2012 ale lui Victor Ponta şi ale lui Crin Antonescu erau corecte: străinii ne vor răul, ne vor legume, ne tratează de sus", a continuat Andrei Pleşu.

Pe vremuri, scriitorul susţine că Traian Băsescu găsea normal să-l demaşte pe Victor Ponta drept ofiţer acoperit, dar acum ştie că astea sunt mofturi şi ca dovadă îl creditează generos pe Robert Turcescu, cel care s-a demascat singur ca ofiţer acoperit, într-un moment (televizat) de răpire mistică, dar şi cel care, la rîndul lui, îl "suspectează" pe jurnalistul Vlad Mixich de angajamente ascunse. "Ce mai, oameni vii, oameni fără principii de lemn, oameni cu simţul realităţii: azi aici, mîine-n Focşani!"

"Neîncrederea în străini a dlui Dragnea e mai înduioşătoare, sau poate, mai perversă. Pentru că fostul lui şef şi prieten de front, dl Victor Ponta, a apucat să povestească întregii ţări că, după mamă, e albanez, iar după tată - italian. Vine, deci, dintr-o familie aciuiată pe-aici în secolul al 19-lea, la solicitarea împăratului austro-ungar, care avea nevoie de mînă de lucru pentru construcţii de drumuri. Dl Ponta stă, în această privinţă, mai prost decît "Werner", a cărui comunitate trăieşte pe pămîntul patriei de vreo opt sute de ani.

A fi român, "mîndru că eşti român", obidit de "oculta mondială", sortit "dezmembrării", pîndit, criminal, de hidra "agenturilor", a sorosiştilor, a Bruxelles-ului şi a spionajului mondial e, în aceste zile, cum era de aşteptat - pentru că e o temă grasă de campanie - marota retorică a partidelor şi a presei. (...)

În ce mă priveşte, prefer să ştiu că ţara mea este şi ţara lui Carol Davila, a lui Xenopol, a lui Caragiale, Noica, Iorga, sau Lazăr Şăineanu, decît să mă fălesc cu "români verzi" fără nicio performanţă, ca de-alde Bogdan Diaconu, Nicolaescu, Fenechiu, Tăriceanu, Palada şi Peia care, spre deosebire de "Julien" şi "Werner", ne-au făcut numai bine… (...) N-am dificultăţi sa aleg între "româncele" Cristiana Anghel sau Grapini şi "franţuzoaica" Clotilde Armand. Şi, oricum, mi-e imposibil să pricep cum am putea dori să fim ţara lui Ghiţă, ba mai rău, să ne şi placă…", a mai afirmat Andrei Pleşu.

Pentru a citi integral articolul intraţi aici.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne