De ce mesele luate împreună, fără grabă, aduc beneficii corpului şi minţii
alte articole

Dacă guşti o bucată de ciocolată în acelaşi timp cu cineva cu care te afli, este foarte probabil să o savurezi mai mult decât dacă ai fi gustat-o singur.
Acest fenomen a fost demonstrat într-un studiu din 2014 publicat în revista Psychological Science.
„Împărtăşirea amplifică experienţele noastre”, a declarat pentru The Epoch Times Erica Boothby, autoarea studiului şi profesoară clinică de comportament organizaţional la Tuck School of Business din Dartmouth.
Studiul subliniază puterea meselor luate împreună. Fie că este vorba de micul dejun, prânz sau cină, a mânca împreună oferă mai mult decât o simplă modalitate de a ne reîncărca cu energie.
Din punct de vedere istoric, mesele comune erau mai frecvente. Contrastul cu obiceiurile moderne este izbitor. Astăzi, mesele sunt adesea înghesuite între programele încărcate. S-ar putea să mâncăm în grabă, singuri la birou sau în picioare la blatul din bucătărie. Însă cercetări recente sugerează că mesele frecvente luate împreună favorizează fericirea şi contribuie chiar la menţinerea unui nivel mai stabil al glicemiei.
De ce mesele luate împreună sunt bune pentru noi
Termenul ştiinţific pentru a mânca şi a bea împreună este „comensalitate”. Este o practică care ajută la construirea legăturilor sociale şi a unui sentiment de apartenenţă.
Robin Dunbar, psiholog şi antropolog la Universitatea din Oxford, în Anglia, şi-a dedicat cariera studiului legăturilor dintre mesele în grup şi prietenie. În studiul său din 2017, intitulat „Breaking Bread: The Functions of Social Eating” (Împărţirea pâinii: rolul meselor în comun), el a observat că a mânca împreună — de la festinuri la mesele de zi cu zi — este o trăsătură universală a speciei umane. Pe baza unui sondaj transversal realizat pe un eşantion de 2.000 de adulţi din Marea Britanie, el a constatat că persoanele care luau masa împreună mai des declarau că au un nivel mai ridicat de fericire şi satisfacţie faţă de viaţă, precum şi legături mai puternice cu comunitatea.
Explicaţia lui Dunbar porneşte de la creier. Mâncatul împreună cu alţii declanşează eliberarea de endorfine, adesea descrise ca analgezice naturale ale organismului şi substanţe chimice care ne fac să ne simţim bine, care ne îmbunătăţesc starea de spirit şi construiesc legături sociale.
Râsul, povestirile, cântecele şi alte ritualuri comune care însoţesc adesea mesele acţionează în tandem pentru a declanşa eliberarea de endorfine, a spus el. Prietenii apropiaţi, a spus el, se numără printre cei mai puternici factori predictivi ai sănătăţii mentale şi fizice, inclusiv ai longevităţii, iar mesele împărtăşite sunt o modalitate de a le construi şi menţine.
Nici conversaţia de la masă nu trebuie să fie neapărat profundă.
„Conţinutul conversaţiei nu contează atât de mult cât faptul că se poartă o conversaţie”, a declarat Dunbar pentru The Epoch Times.
A-ţi face timp pentru cineva arată că îi apreciezi compania.
Beneficiile concrete ale meselor luate împreună
O parte din farmecul unei mese împreună constă în faptul că ne face să încetinim ritmul.
Când mâncăm singuri, atenţia noastră se îndreaptă adesea către telefoanele mobile sau listele de sarcini, iar gustul sau textura mâncării abia le mai observăm. Compania ne readuce simţurile la viaţă: aspectul mâncării servite, mirosul ceva proaspăt gătit, aromele, clinchetul tacâmurilor, chiar şi atingerea unei îmbrăţişări primitoare.
„În timpul meselor cu prietenii şi familia, mâncăm în mod natural mai încet”, a declarat pentru The Epoch Times Ciarán Forde, profesor şi şef al catedrei de ştiinţe senzoriale şi comportament alimentar la Universitatea şi Centrul de Cercetare Wageningen din Olanda.
Forde studiază modul în care textura alimentelor şi viteza de a mânca ne afectează sănătatea metabolică. Cercetările sale au arătat în mod constant că, atunci când oamenii mănâncă repede, tind să consume mai multe calorii. Mâncatul în ritm rapid duce la consumul unei cantităţi mai mari de mâncare, deoarece creierului îi trebuie aproximativ 20 de minute pentru a înregistra senzaţia de saţietate.
Mâncatul mai rapidă este asociat cu o senzaţie de saţietate mai redusă pe calorie, un indice de masă corporală mai ridicat, mai multă grăsime corporală şi o gamă largă de factori de risc cardiometabolici, precum cei care stau la baza diabetului şi a bolilor de inimă.
Împărtăşirea unei mese poate ajuta organismul să proceseze alimentele şi într-un alt mod.
Într-un studiu publicat în Science Advances, participanţii au înregistrat creşteri mai mici ale glicemiei şi au revenit mai repede la valorile iniţiale după ce au consumat o masă standardizată bogată în carbohidraţi împreună cu alţii, comparativ cu situaţia în care au consumat aceeaşi masă singuri.
Cercetătorii numesc acest principiu „fiziologie socială” — ideea că organismul se reglează mai eficient în prezenţa altor persoane. Prezenţa lângă un partener de încredere declanşează eliberarea de oxitocină, scade nivelul de cortizol şi calmează sistemul nervos.
Făcând un loc la masă
O iniţiativă tot mai amplă încearcă să aducă această experienţă în cartiere. „The Longest Table”, cofondată de Maryam Banikarim în New York City, a apărut în timpul pandemiei de COVID-19. Faptul că a stat acasă a făcut-o pe Banikarim să-şi dea seama că nu-şi cunoştea vecinii atât de bine pe cât şi-ar fi dorit, iar după încheierea pandemiei, a vrut să schimbe această situaţie.
Grupul organizează acum evenimente conduse de comunitate în oraşe şi localităţi mici din Statele Unite şi din străinătate, iar adunările din spaţiile publice atrag sute de oameni, uneori chiar peste o mie.
„[Evenimentul] le oferă vecinilor ocazia să vină, să interacţioneze şi să reconstruiască încrederea, bloc cu bloc”, a declarat Banikarim pentru The Epoch Times.
Nevoia este reală, a spus ea. Cercetările preliminare efectuate de Eric Klinenberg, profesor de ştiinţe sociale şi director al Institutului pentru Cunoaştere Publică de la Universitatea din New York, au arătat că peste 85% dintre oameni se aşează rar sau niciodată la masă cu persoanele din vecinătatea lor.
Mulţi oameni pur şi simplu nu primesc o invitaţie.
Puterea unei invitaţii
În fiecare an, Cri Campbell Schine şi familia ei aşteaptă cu nerăbdare să găzduiască o cină cu uşile deschise, numită „Friendsgiving”.
Schine, o activistă pentru sănătatea mintală din California, care deţine un doctorat în psihologie, a subliniat că trăim într-o cultură care răsplăteşte realizările, eficienţa şi activitatea constantă. Oamenii au nevoie de un pretext pentru a încetini ritmul şi a interacţiona.
Ea a decis să invite prieteni şi rude la o dată stabilită de comun acord, în afara sezonului agitat al sărbătorilor.
„Friendsgiving ne reaminteşte că sentimentul de apartenenţă este ceva ce putem crea în mod activ”, a declarat ea pentru The Epoch Times.
„Pe măsură ce conversaţiile depăşesc limitele programelor şi ale treburilor zilnice, avem timp să ascultăm, să ne observăm reciproc şi să ne bucurăm pur şi simplu de faptul că suntem împreună.”, a spus aceasta.
Invitaţia în sine are o semnificaţie deosebită, a punctat ea, mai ales pentru persoanele care se simt singure sau izolate, deoarece le arată că cineva s-a gândit la ele şi le-a făcut loc.
„Nu ştim întotdeauna ce greutăţi are cineva şi nu este nevoie să le cunoaştem întreaga poveste pentru a le arăta bunătate”, a afirmat aceasta.
Şi cinele regulate în familie ajută. Potrivit unui sondaj realizat în 2022 de American Heart Association, 91% dintre părinţi au afirmat că familiile lor erau vizibil mai puţin stresate atunci când luau masa împreună, iar 54% dintre respondenţi au spus că împărtăşirea unei mese le amintea să încetinească ritmul şi să ia o pauză.
Nu trebuie să fie perfect
Mesele în comun nu necesită întotdeauna multă planificare. Sylvia Farinati, o italiancă americană, şi-a amintit de o cină organizată în ultimul moment la Veneţia, când prietenii şi familia şi-au legat bărcile între ele pe Marele Canal, au aruncat ancora şi au gătit peşte proaspăt pescuit în bucătării improvizate.
„Nimeni nu avea un program, un meniu stabilit, mâncare comandată sau un nume oficial pentru cină”, a declarat ea pentru The Epoch Times.
Tocmai asta este esenţa, a spus Schine pentru The Epoch Times.
„Mesele îîn comun ne pot consolida sentimentul de apartenenţă. Nu orice conversaţie trebuie să fie profundă, şi nu orice masă trebuie să fie perfectă.”, a spus aceasta.
Debbie Cohen este o jurnalistă cu o vastă experienţă în scrierea de articole de fond, având o pregătire solidă în domeniul reportajelor despre organizaţii non-profit şi al articolelor de interes uman. Articolele sale au apărut în Lifestyles Magazine, The San Francisco Chronicle, Kaiser Health News, Pregnancy Magazine şi Benefit Magazine.