De ce în Turcia?

ISTANBUL – Până acum peste o săptămână în urmă, Turcia era considerată un model pentru Orientul Mijlociu şi naţiunile Primăverii Arabe. Dar acum scene de proteste în masă şi încleştări violente, similare cu cele din Piaţa Tahrir din Egipt din 2011, au loc în Piaţa Taksim din Istanbul.

Furia publică faţă de guvern – nemaiauzită în timpul conducerii de un deceniu a premierului turc Recep Tayyip Erdogan – devine acum cea mai mare provocare pentru premier.

Pentru Erdogan, cele aproape 750 de proteste ce au măturat Turcia în ultimele 10 zile, rănind aproximativ 4.100 de oameni şi luând viaţa a 3 persoane, trebuie să fi fost o surpriză. În cuvintele sale, protestele au apărut într-un “moment în care lumea laudă Turcia”.

Într-adevăr, ca o ţară democratică majoritar musulmană cu o economie înfloritoare şi condusă de un partid islamic moderat cu orientare pro-vestică, Turcia a fost deseori descrisă ca un model de succes. Sub conducerea lui Erdogan, ţara a văzut o creştere economică constantă şi o dublare a produsului său intern brut (PIB).

Dar mulţi turci consideră că Erdogan, care acum îşi serveşte cel de-al treilea mandat, a devenit tot mai autoritar în anii recenţi. Ei spun că ţara a devenit tot mai conservatoare, că sistemul secular al ţării este în pericol iar libertatea de exprimare şi adunare - tot mai restricţionate.

Protestele anti-guvernamentale au început în 31 mai când poliţia a întrerupt cu forţa protestele paşnice împotriva construirii unui shopping mall pe perimetrul Parcului Gezi. O serie de alte evenimente ce au dus către ziua de 31 mai, totuşi, au stocat deja multă furie ce a izbucnit sub forma protestelor antiguvernamentale.

Cu două săptămâni în urmă, Parlamentul turc a votat un proiect de lege care restricţionează vânzările de alcool şi interzice reclamele la alcool, o mişcare criticată de unii turci seculari. Proiectele mari de planificare urbană, precum un al treilea aeroport şi noi poduri peste Bosfor, vor necesita tăierea a mii de copaci, spun ecologiştii.

Apoi, unii turci au considerat că anumite comentarii ale premierului Erdogan le-au invadat vieţile personale. De exemplu, când el a cerut familiilor să aibă trei copii şi când s-a opus telenovelei turceşti “Secolul magnific”.

Libertatea de exprimare a ajuns sub mare presiune în Turcia în anii recenţi. În luna aprilie, un renumit muzician turc a primit o sentinţă de închisoare cu suspendare pentru că a “insultat în public valorile religioase”, pe Twitter.

Conform Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor (CPJ), Turcia are 49 de jurnalişti întemniţaţi. Iranul are 45. Majoritatea dintre ei au fost închişi ca parte a unei investigaţii guvernamentale asupra unui presupun complot militar despre care autorităţile spun că urmărea să răstoarne guvernul printr-o lovitură militară în 2003.

De la începerea protestelor, Erdogan a intrat în ofensivă.

El i-a descris pe manifestanţi drept jefuitori. El a numit Twitter, folosit pentru a organiza majoritatea protestelor, “cel mai mare pericol pentru societate.”

Erdogan a criticat de asemenea patronii de afaceri care au susţinut manifestanţii. “Ne-am extins economia. Cei care au spus că sunt de 5 ori mai bogaţi astăzi s-au întors acum împotriva noastră”, a s pus el vineri pe aeroport.

“Unii ne acuză că servim cu jumătate de normă ... Noi nu am ignorat niciodată nicio etnie, credinţă sau ideologie. Noi am fost servit 76 milioane de oameni. Când au loc incidente, le analizăm pe îndelete şi luăm măsuri. Niciodată nu polarizăm”, a spus el.

Apelurile repetate din partea lui Erdogan ca protestatarii să părăsească Piaţa Taksim şi să oprească protestele din ţară au rămas fără răspuns – în schimb, abordarea sfidătoare a lui Erdogan a alimentat tensiunile iar Piaţa Taksim se umple de tot mai mulţi protestatari.

Într-un interviu cu The Epoch Times, profesorul Mumtaz Soysal, care a servit ca ministru turc de externe în 1994, a spus: “Viitorul acestor evenimente va depinde de atitudinea premierului şi a oamenilor din jurul său. Vedem din recentele evenimente că politicienii nu şi-au învăţat lecţia sau au eşuat să interpreteze bine incidentul. Dacă ei insistă cu atitudinea lor rezultatul final pentru Turcia şi întreaga regiune va fi unul mai rău.”

Soysal nu crede că Erdogan şi Partidul său pentru Justiţie şi Dezvoltare (AKP) vor inversa vreuna dintre deciziile lor recente, precum limitările asupra vânzării de alcool. “Ei văd această interdicţie ca indispensabilă”, a spus el. “Aceste atitudini nu izvorăsc dintr-o gândire raţională ci dintr-un comportament fanatic. [Aceasta] este greşeala lor şi Turcia nu poate fi condusă cu aceste greşeli.”