De ce dezvăluie brusc Vestul prezenţa trupelor occidentale în Ucraina?

A fost mult timp un secret faptul că Occidentul a furnizat Ucrainei finanţare, arme, instruire, întreţinere, informaţii privind ţintele şi informaţii privind poziţia forţelor ruse şi vulnerabilităţile acestora, şi chiar jocuri de război. Potrivit unui articol al lui Ted Snider publicat pe The Libertarian Institute, Vestul a furnizat Ucrainei totul, mai puţin soldaţi. Preşedintele Joe Biden a insistat mult timp că trupele americane "nu sunt şi nu vor fi angajate într-un conflict cu Rusia în Ucraina". Occidentul a negat de mult timp că este implicat direct în război sau că are trupe în Ucraina.

Şi acest lucru este în mare parte adevărat. Soldaţii ucraineni sunt cei care sunt răniţi şi ucişi cu sutele de mii. Dar nu este în întregime adevărat. După doi ani de negare fermă, a avut loc, în doar câteva săptămâni, în februarie şi martie, o avalanşă de recunoaşteri şi dezvăluiri că există trupe NATO în Ucraina. Întrebarea este: de ce? Care este motivaţia din spatele acestor dezvăluiri subite?

Valul a fost declanşat de publicarea unei transcrieri a unei conversaţii interceptate la 19 februarie între oficiali de rang înalt ai forţelor aeriene germane, care a dezvăluit că Regatul Unit are oameni pe teren în Ucraina. Discutând despre modul în care rachetele germane cu rază lungă de acţiune Taurus ar putea fi operate în Ucraina, un oficial spune că germanii "ştiu cum o fac englezii... Au mai mulţi oameni la faţa locului". Conversaţia dintre oficialii germani pare, de asemenea, să implice Statele Unite. Un oficial spune: "Se ştie că acolo sunt numeroase persoane în ţinută civilă care vorbesc cu accent american".

La 26 februarie, un raport al New York Times a dezvăluit cine ar putea fi aceşti civili. Peste 200 de actuali şi foşti oficiali au dezvăluit pentru Times că "zeci" de ofiţeri CIA se află în Ucraina, unde "îi ajută pe ucraineni", furnizând "informaţii pentru lovituri cu rachete ţintite" şi "sprijin de informaţii pentru operaţiuni letale împotriva forţelor ruse de pe teritoriul ucrainean".

La 26 februarie, cancelarul german Olaf Scholz a extins lista pentru a include Franţa. Scholz şi-a apărat decizia de a nu trimite rachete Taurus în Ucraina spunând că ar fi fost nevoie ca prezenţa germanilor în Ucraina să o egaleze pe cea a omologilor lor britanici şi francezi.

"Ceea ce se face cu privire la controlul ţintelor şi controlul însoţitor al ţintelor din partea britanicilor şi francezilor nu poate fi făcut în Germania", a explicat el.

Iar la 8 martie, ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, a confirmat în mod uluitor că "personalul militar al NATO este deja prezent în Ucraina". Criticându-l pe Scholz, acesta s-a diferenţiat prin faptul că nu a dezvăluit ce ţări NATO se află deja în Ucraina.

"Soldaţii NATO sunt deja prezenţi în Ucraina. Şi aş dori să le mulţumesc ambasadorilor acelor ţări care şi-au asumat acest risc. Aceste ţări ştiu cine sunt, dar nu pot să le dezvălui. Spre deosebire de alţi politicieni, nu voi enumera aceste ţări", a declarat Sikorski.

Franţa şi Marea Britanie ar fi răspuns cu indignare la conversaţia interceptată de forţele aeriene. Şi au fost la fel de furioase pe Scholz pentru dezvăluirea sa. Fostul ministru britanic al Apărării Ben Wallace a declarat că "atitudinea lui Scholz a arătat că, în ceea ce priveşte securitatea Europei, este omul nepotrivit, aflat la locul de muncă nepotrivit la momentul nepotrivit".

La rândul său, Alicia Kearns, preşedinta comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului britanic, a calificat comentariul lui Scholz drept "greşit, iresponsabil şi o palmă dată aliaţilor". Un diplomat de la Berlin ar fi declarat că "Macron şi Scholz nici măcar nu vorbesc unul cu celălalt".

Dar, în ciuda furiei de a fi fost scoasă în evidenţă, nici britanicii, nici francezii nu au negat dezvăluirea lui Scholz. În ciuda comentariului lui Kearns, care a spus că Scholz "greşeşte", biroul premierului britanic a specificat: "Dincolo de numărul mic de personal pe care îl avem în ţară pentru a sprijini forţele armate ale Ucrainei, nu avem niciun plan de desfăşurare pe scară largă".

Francezii au răspuns spunând că, dacă nu au trupe în Ucraina, poate că ar trebui să o facă; nu este tocmai o mustrare furioasă la adresa lui Scholz.

"Nu există un consens astăzi pentru a trimite în mod oficial, aprobat, trupe pe teren. Dar, în termeni de dinamică, nimic nu poate fi exclus", a declarat preşedintele francez Emmanuel Macron.

Cu toate că Scholz a replicat imediat că a fost consensul "că nu vor exista trupe terestre, nu vor fi soldaţi pe teritoriul ucrainean care să fie trimişi acolo de statele europene sau de statele NATO", Macron a subliniat: "Mulţi dintre cei care spun astăzi 'niciodată, niciodată' au fost aceiaşi care au spus niciodată, niciodată tancuri; niciodată, niciodată avioane; niciodată, niciodată rachete cu rază lungă de acţiune... Vă reamintesc că, în urmă cu doi ani, mulţi din jurul acestei mese au spus: 'Vom oferi saci de dormit şi căşti de protecţie'".

În doar câteva săptămâni, scurgeri de informaţii americane şi germane au plasat trupe americane în Ucraina, Germania a plasat Franţa şi Marea Britanie în Ucraina, britanicii au confirmat că sunt în Ucraina, Polonia a confirmat că trupele NATO sunt în Ucraina, iar Franţa a sugerat că, dacă nu sunt, poate ar trebui să fie. Care este motivaţia din spatele acestui şir brusc de mărturisiri?

Există cel puţin patru - şi probabil mult mai multe - posibilităţi. Toate acestea sunt doar speculaţii.

Cea mai puţin înfricoşătoare este că, recunoscând că Occidentul a pierdut războiul din Ucraina şi că, după ce a încurajat Ucraina să respingă o soluţie diplomatică în favoarea continuării luptei cu promisiunea armelor şi sprijinului occidental atât timp cât va fi nevoie, principalii susţinători ai Ucrainei încearcă să demonstreze că au făcut tot ce au putut: chiar şi trimiterea de trupe pe teren în Ucraina.

Al doilea lucru cel mai puţin înfricoşător este că scurgerile şi dezvăluirile sunt menite să facă presiuni asupra Statelor Unite şi a unor ţări europene pentru a trimite mai mult ajutor financiar şi pachete de arme Ucrainei. Credinţa ar putea fi că ei ar găsi această opţiune mai acceptabilă decât să treacă propria linie roşie şi să trimită trupe în Ucraina.

Al treilea lucru cel mai puţin înfricoşător este că Occidentul încearcă să creeze în Rusia o percepţie de ambiguitate strategică. Ziarul francez Le Monde relatează: "Biroul lui Macron a explicat că scopul este de a restabili 'ambiguitatea strategică' a Occidentului. După eşecul contraofensivei ucrainene din 2023, preşedintele francez consideră că promisiunea unui ajutor de zeci de miliarde de euro şi livrarea - întârziată - de echipamente militare Kievului nu mai sunt suficiente. Mai ales dacă Putin este convins că Occidentul a exclus definitiv mobilizarea forţelor sale."

Cea mai înspăimântătoare posibilitate este că Occidentul vorbeşte serios atât despre faptul că trupele NATO se află deja în Ucraina, cât şi despre faptul că nu este exclusă posibilitatea de a trimite mai multe trupe NATO. Scurgerile de informaţii şi dezvăluirile sunt menite să pună bazele pentru trimiterea mai multor trupe. Scopul ar fi acela de a vinde ideea de a trimite mai multe trupe prin desensibilizarea partenerilor occidentali reticenţi faţă de risc, subliniind că riscul a fost deja asumat. Ei ar putea chiar să adauge că Rusia ştie acest lucru şi nu a escaladat şi nu a atras Occidentul într-un război NATO-Rusia.

Dacă este adevărat, acesta este un risc periculos şi greu de calculat. Câte trupe ar putea fi trimise înainte de a declanşa un răspuns rusesc? Să sperăm că Statele Unite, Germania şi altele, inclusiv Spania, Grecia şi Slovacia, sunt sincere în insistenţa lor de a nu trimite (mai multe?) trupe NATO în Ucraina. O sursă germană a declarat pentru Le Monde că Macron "a spus că nu a existat un consens pe această temă, dar nu este adevărat: adevărul este că Franţa a fost izolată, deoarece majoritatea participanţilor şi-au exprimat refuzul clar".