De ce dansează balerinii pe vârful picioarelor? (video)

Fiecare balerină şi-a adăugat propria amprentă asupra acestei forme de dans, care taie respiraţia şi este prin natura sa extrem de graţios.

Baletul este un dans de interpretare, efectuat în tandem cu muzica clasică. Este extrem de tehnic şi are propriul său limbaj, necesită mult exerciţiu şi muncă pentru a excela pe scenă. Cele mai faimoase balerine şi-au câştigat renumele mondial prin talent şi graţie, dar şi prin foarte mult efort şi dedicaţie.

Această metodă de dans pe vârful degetelor s-a dezvoltat la începutul secolului al XIX-lea, dar nu a devenit cunoscută publicului până în anul 1832, când balerina de origine italo-suedeză Marie Taglioni şi-a demonstrat potenţialul de exprimare poetică în piesa de balet La Sylphide. Celebra balerină avea de interpretat rolul unei creaturi aproape ireale, evanescente, ca şi cum nu ar fi fost supusă forţei de gravitaţie terestre şi a dansat cu o pereche de pantofi din satin, practic, în picioarele goale.

Modelele actuale de pantofi de balet au vârful alungit şi întărit şi se numesc poante. Adesea, balerinele poartă poante făcute la comandă iar îngrijirea lor este un adevărat ritual, chiar dacă pantofii de balerină nu rezista mult în timp.

Vârfurile acestora sunt speciale, iar cine practică baletul le foloseşte atunci când a căpătat puterea necesară în muşchii piciorului şi gambei. În mod normal, utilizarea lor este programată spre sfârşitul primului an de balet. Materialul din care sunt confecţionaţi pantofii de balet are o importanţă foarte mare. O pereche de poante poate dura pentru o balerină doar o singură lecţie, un spectacol, una sau câteva zile, în funcţie de musculatura fiecăreia. Cert este că această artă frumoasă implică şi durere. Dar, în ciuda durerii, balerinii găsesc puterea de a ieşi pe scenă cu zâmbetul pe buze.

Atunci când balerina are o forţă foarte mare în picioare, experţii care fabrică poantele adaugă întărituri suplimentare acestora.

Experţii care se ocupă cu fabricarea poantelor fixează o talpă dublă şi adaugă întărituri suplimentare, pentru ca vârfurile poantelor să aibă o viaţă mai lungă, piciorul să fie mai bine fixat în ele iar persoana care le utilizează să poată sta corect pe ele. În situaţia descrisă nu există pericolul ca piciorul să se rupă sau să alunece, iar utilizând această tehnică, poantele rămân ceva mai dure, în comparaţie cu cele obişnuite. Există şi poante făcute la comandă, în funcţie de forma şi mărimea picioarelor unei balerine. În marile companii de balet ale lumii se procedează astfel. Fiecărei artiste i se fac poante pe măsura picioarelor. Fiecare pantof este adaptat la nevoile, capacităţile şi particularităţile anatomice ale dansatorilor. De exemplu, arcul şi rezistenţa gleznei variază de la balerin la balerin.

Există diferite tipuri de poante în ţări din întreaga lume, dar cele ruseşti şi americane sunt cele mai răspândite.

"Un balerin poate fi zâmbitor pe scenă, poate părea relaxat, complet sigur pe el în ceea ce face, fericit dansând, iar în secunda doi, după ce a păşit în afara scenei, poate fi total diferit, prăbuşit de durere, văitându-se de vreo mână sau vreun picior amorţite. Publicul nu realizează aceste lucruri, ba chiar crede că baletul este ceva foarte uşor.

Acesta este unul dintre motivele pentru care balerinii ar trebui să se bucure de mai multă apreciere din partea publicului şi să le fie recunoscute sacrificiile pe care le implică meseria lor, încă de la vârste fragede", se citeşte pe blogul de ştiri Le Ballet. Iar noi nu putem decât să fim de acord şi să ne exprimăm admiraţia pentru munca lor.