“Dacă spui că înainte era mai bine înseamnă că funcţionează un ego foarte puternic şi o cultură generală redusă” (Marius Oprea)

Marius Oprea la dezbaterea ,,Memoria comunismului în ţările Europei Centrale şi de Est''
Marius Oprea la dezbaterea ,,Memoria comunismului în ţările Europei Centrale şi de Est'' (Mihuţ Savu / Epoch Times)

Institutul Cultural Român a găzduit vineri seara dezbaterea cu tema “Memoria comunismului în ţările Europei Centrale şi de est”, cu participarea: Dinu Zamfirescu (Preşedinte al Consiliului ştiinţific IICMER), Andrei Muraru (Preşedinte executiv IICMER), Marius Oprea (IICMER), Stejărel Olaru (cercetător ştiinţific) şi dr. Adam Burakowski (cercetător la Institutul Studiow Polityczwch PAN).

Evenimentul a fost organizat de Ambasada Poloniei la Bucureşti în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi cu Institutul Cultural Român (ICR). In deschidere, Andrei Muraru a problematizat tendinţa tot mai des întâlnită a unor oameni din România care spun că înainte era mai bine.

Profesorul Dinu Zamfirescu a pus problema necesităţii cunoaşterii istoriei recente, aşa cum a fost ea, de către tineri. El a povestit cum a plecat din ţară şi cum s-a întors în România pentru a-şi continua lupta împotriva comunismului - pentru tot ceea ce s-a întâmplat în comunism el numeşte regimul comunism un “regim anormal şi anti-uman.”

“Pot spune că am avut noroc, nu am fost de multe ori arestat - dar am fost de 5 ori arestat, anchetat de securitate, nu în condiţiile cele mai blânde. După peripeţii (m-am ascuns, am stat în provincie ani de zile, etc) am reuşit să plec în străinătate, unde pentru cazul României se punea problema unei cumpărări de oameni. Am fost cumpărat pur si simplu în 1974 pentru suma de 6000 dolari şi am reuşit să plec cu familia. Am rămas în exil din 1975 şi m-am întors definitiv în România după 1995. După 89 am reluat imediat contactele cu prietenii. Am descoperit o ţară care mi s-a părut total schimbată faţă de ce lăsasem în 75, o ţară întunecoasă, cu oameni prost îmbrăcaţi, mizerabil totul.

Este foarte important ca generaţiile tinere să conştientizeze ce a însemnat un regim comunist, pentru ca pentru cei mai mulţi anumite relatări li se par absolut incredibile pentru că le consideră anormale. Trebuie să ştim deci că acest regim comunist a fost anormal. Anormal şi anti-uman. De aceea pentru cei mai tineri este mai greu să perceapă. De aceea efortul Institutului nostru este să dezvăluim lucrurile, să le explicăm, să încercăm să-i facem pe oameni să înţeleagă. Un tineret care constituie viitorul acestei ţări trebuie să fie conştient de ceea ce s-a întâmplat cu istoria acestei ţări în ultimii 45 de ani. Oamenii trebuie să devină responsabili într-o societate liberă. Avem datoria să apărăm această libertate că acest gen de lucruri să nu se mai petreacă. Din păcate în lume mai există acest gen de fenomene. Să nu uităm că există o Chină comunistă, un Vietnam comunist, o Cuba comunistă şi aproape comunistă şi Venezuela", a afirmat profesorul Zamfirescu.

El a vorbit şi despre cazurile anormale când anumite dosare nu sunt puse la dispoziţia cercetătorilor.

“Sunt acreditat cercetător la acest Institut de Cercetare a arhivelor securităţii. Am cercetat câteva mii de dosare. Dar există şi aici încă reţineri în a dezvălui întreaga realitate a României. Sunt şi dosare care nu sunt puse la dispoziţie. De exemplu cazul meu. Pentru activitatea mea anti-comunistă din străinătate, nu se găseşte. Se pare că n-ar exista şi m-am interesat.

Odată, întrebând dacă telefonul meu este ascultat mi s-a spus că nu mi se poate răspunde, că face obiectul secretelor de stat.”

Andrei Muraru a adus în discuţie situaţia din septembrie 1991, când Asociaţia foştilor deţinuţi politici a depus pentru prima oară la Parchetul General o listă cu persoane acuzate grav de infracţiuni în timpul regimului comunist. Au trecut de atunci 21 de ani şi în 21 de ani Parchetul General a finalizat 4 rechizitorii dintre care doar unul s-a finalizat în instanţă. Nu a fost nimeni condamnat. A fost vorba de Gheorghe Crăciun, fostul comandant al penitenciarului Aiud, care a şi murit în timpul procesului. Întrebarea a urmat pentru Marius Oprea şi s-a referit la situaţia în care suntem azi de a nu avea pe nimeni dintre cei care au comis crime politice condamnat şi ce putem face totuşi în acest caz.

Cercetător şi investigator pe teren, Marius Oprea este cel care aduce la suprafaţă osemintele a zeci şi sute de victime care au fost ucise de securitate sau organele de partid. El a amintit auditoriului despre datoria noastră de a nu uita ce s-a întâmplat în anii comunismului şi de a spune mai departe povestea.

"Avem datoria sa aparam aceasta libertate ca acest gen de lucruri sa nu se mai petreaca. Din pacate in lume mai exista acest gen de fenomene. Sa nu uitam ca exista o China comunista, un Vietnam comunist, o Cuba comunista si aproape comunista si Venezuela"

“Cred că s-a pierdut o componentă esenţială de împotrivire la comunism. Prin ce se separă comunismul de creştinism? Comunismul s-a bazat în mod programatic pe ură, pe ura de clasă. Creştinismul pe ce? Pe iubire. Asta e ceea ce ne unifica, indiferent de confesiune. Aceasta este moştenirea noastră comună şi tristă, legată de comunism. Faptul că noi cu toţii, polonezi, maghiari, cehi, ruşi, români, am avut foarte mult de suferit. Este greu de cuantificat. Dacă facem un exerciţiu de imaginaţie că l-am aduce din mormânt pe Einstein, credeţi că Einstein ar putea inventa o formulă prin care ar putea calcula câţi ani de suferinţă, câte vieţi, câte milenii de puşcărie şi lagăre au avut de suferit toţi aceşti oameni? Nu vorbesc de români, de maghiari, ci de aceşti oameni care au suferit în numele a ce? A luptei de clasă. A unei ideologii care le era cu totul străină, cu care nu avea nimic în comun. Şi totuşi au trebuit să moară.

În ultimii ani am găsit în continuare orori", a adăugat Marius Oprea.

“Aici e ce am găsit acum la Tg. Ocna”, spune el, arătând nişte fotografii făcute după investigaţiile sale pe teren. “Nu am putut reconstitui întregul om, pentru că trupul este sub o alee care face legătura între clopotniţa şi toaleta mânăstirii. Pe aceştia i-am putut identifica după nasturi. Am găsit nişte oameni sărmani, neidentificaţi, aruncaţi undeva la margine de cimitir.

Am colectat fiecare năsturel, avem totul de la ei, în încercarea de a le recupera acesta mică memorie. Sunt oameni care au murit neştiuţi, unii ucişi fara judecată, cărora noi le suntem datori. Ei sunt coloana noastră vertebrală. Aşa cum în Polonia părintele Popielusco e un stâlp. Aşa începem şi noi să ne descoperim. Pentru polonezi a fost mai uşor pentru că resursele alocate de fiecare guvern pentru cercetarea a ceea ce s-a întâmplat cu polonezii în timpul comunismului este mult mai important.

La noi, funcţionează nostalgia. Acel puternic sentiment care te face să zici că înainte era mai bine. Nu poţi să spui că înainte era mai bine dacă faci un tabel sinoptic a tot ceea ce s-a întâmplat. Dacă spui că înainte era mai bine înseamnă că funcţionează un ego foarte puternic şi o cultură generală redusă. Nu pot spune că era mai bine când trebuia la 4 dimineaţa, iarna, să merg la coadă la lapte, pentru că aveam un frate mai mic. Cine spune că înainte era mai bine şi uită coada la lapte, uită umilinţa la care erai supus de vreun vânzător de măcelărie, de orice fel de condiţionări imbecile. Erai liber doar în somn şi poate citind seara la veioză. Daţi-mi mie un alt sens al libertăţii. Eu nu pot să uit.

Apropo de condamnarea comunismului şi de victime. Era un poet polonez care scria cam aşa: “Să nu uitaţi. Că nu e în căderea voastră să uitaţi, în numele celor ce-au fost călcaţi în zori de zi”. Noi n-avem dreptul să iertăm şi să uităm. Dacă Mircea Vulcanescu a spus “Nu ne răzbunaţi”, iertarea are aici un cu totul alt sens. Să nu faceţi ca ei. Atât. Răzbunarea se referea la dinte pentru dinte. Mă vedeţi pe mine să iau gâtul cuiva sau să fiu anchetator?

Asta nu înseamnă că dacă nu le răspundem trebuie să ascundem mizeria sub preş. A face jocul atâtor generaţii de activişti, NKGV-işti, etc, încât peste toate mormintele acestor oameni punem gazon şi jucăm golf? Eu cred că nu. Acesta este misiunea noastră. Nemţii au conştientizat Holocaustul. În Germania dacă critici Holocaustul rişti să fii acuzat penal. Abia aştept ca şi în ţările foste comuniste noi să se întâmple la fel. Vă rog să mă credeţi că suntem în termen. Sarcina noastră, a voastră e să oferim informaţii, să arătăm şi să povestim ce s-a întâmplat. Cu părinţii noştri, cu bunicii noştri şi cu noi..."